3,632 matches
-
al comunei Giurgeni (Ialomița, 2005) și al municipiului Slobozia (Ialomița,2009), vă felicit din toată inima, ați primit și multe alte premii, sunt ele o recunoaștere a muncii și talentului? Truda poetului nu are monedă de schimb. Cu ce-l răsplătiți pe baronul Johannes von Buday pentru "Țiganiada"? Probabil bătându-l la stâlpul infamiei marxiste, că ar fi fost "aristocrat". Dar amărâtul de Marx nu a fost un profitor "burghez"? Al naibii ce-i mai plăceau chefurile stropite cu multă bere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sahaj la Slatina - fie că a fost vorba de o obișnuită meditație, fie de un havan sau de o puja - vibrațiile au fost intense, răcoroase, învăluindu-ne atât din interior, cât și din exterior. De afară, Shri Surya ne-a răsplătit pentru devoțiune cu lumină și veselie. Era ora 12 și era musai să ne despărțim. Diana trebuia să plece spre India - via Brăila, eu spre Arad - via Timișoara. Am lăsat în urmă o Slatină mai curată și niște surori strălucind
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
responsabili Dimitrie Bucevschi (2 iulie 1897 - mai 1898); Erast Levescu (1 mai 1898 - 21 aprilie 1900) citează de fiecare dată evenimente culese din ziarul Epoca: numărul ordinelor naționale ale României se va îmbogăți cu înființarea distincției „Medalia Salvărei” destinată să răsplătească meritele celor care se vor remarca prin curaj și devotamentul lor în accidentele grave; vizita prințului Ferdinand al Bulgariei care va sosi în România la 15 iulie mergând direct la Sinaia, după care, la întoarcere, se așteaptă vizita lui la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
împotriva imperialismului aflat, nu-i așa? permanent pe buza prăpastiei, în pragul prăbușirii iminente ș.c.a.l. Mai toți, în afara onorariului, echivalent pentru o poezie, prin anii '50, cu cel puțin 2-3 salarii de învățător sau profesor, au fost răsplătiți cu uriașe premii de stat, editarea operelor legate în piele sau pînză, cu literă de aur pe copertă, excursii în patria sovietică și în întreg lagărul socialist și nu numai și multe alte avantaje și facilități. În tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
închisorile, cei de la Direcția Canal, nu le-am făcut obligați, doamnă, nu. S-a făcut totu cu bună știință, cu voia lui, fiecare, cum am făcut-o și eu. Tot ce credeam eu atunci era că partidu ăsta are să mă răsplătească, și așa spunea, că ni se dă posturi. Cînd a spus Teohari, înainte de a cădea el, nu era încă '52, era '51: cred că anu ăsta îți dau drumu. Cînd a căzut el, eram la Dej, într-o treabă, trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înșiși, iar tu nu numai că ne-ai încântat cu talentul și patima nemaipomenită pe care le ai pentru muzică, dar ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru fiecare om pe care l-ai întâlnit și ai răsplătit toate mâinile care ți s-au întins în drumul tău. Și sunt sigur că la fel vei face în continuare, oamenii nu se schimbă decât de haine, nu și de caracter. Și sunt sigur că de numele tău voi auzi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adaptare socială striga această propoziție În adâncurile catifelate ale eului său ca o formă a neputinței, ca un semn al feminității sale doar În aparență paradoxale; o „feminitate” pe care nu a „părăsit-o” de atunci, iar ea l-a răsplătit cu „tone de creație”, acea anima a lui Jung. Un strigăt al slăbiciunii, al unei disperări ce nici nu avea curajul să se arate, să se afirme, o „disperare timidă, convulsivă, nesigură de sine”! Un fel de semn al nebuniei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
interminabili ai debutului meu literar și apoi, Încă o dată, după succesul fulgurant, literar și politic, după „demisie”, „cealaltă” singurătate, cea politică și socială, de data aceasta provocată de mine. O singurătate și o regăsire a demnității morale care m-au răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire, ’77, Don Juan, ’ 81, și Drumul la zid, ’84. Singurătatea autorului, a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am interpretat-o ca pe o formă pozitivă a marii surpări
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de univers a vieții unui scriitor încurajează drama și durerea și înfrângerea propice artei: din noapte putem face zi, din iubire ură, serenitatea devine haos, bunătatea răutate, Dumnezeu se transformă în diavol, fiica în prostituată. Am fost mai mult decât răsplătit pentru contribuția mea la acest proces, iar minciuna deseori se insinua din viața de scriitor - o sferă circumscrisă a conștiinței, un loc suspendat în afara timpului, unde neadevărurile supurau pe albul unui ecran imaculat - în acel loc din mine care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unui general rus de Stat Major, În războiul cu germanii. Chiar În revoluție, sub amenințare cu Împușcarea, a salvat foarte mulți adverși (...). A făcut fapte frumoase, ca un om de caracter și civilizat (...) Păcat că frumusețea Brașovului nu a fost răsplătită anul acesta cu un timp frumos. A fost mai mult ploaie și frig. Lume străină este și acum multă (...). Specialiștii cunosc cauzele timpului de anul acesta, dar noi ceilalți, dacă ne ridicăm În univers, ne Îngrozim chiar de existența noastră
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
este o zi de sărbătoare. Cu dragoste, M.V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”București” data =”11 mai 1974”> Dragă D-le Eugen, Scrisoarea matale din 23 apr. a.c. mi-a făcut mare plăcere și voiam să o răsplătesc cu ceva dorit de D-ta; dar nu am avut Încă noroc. Voiam să obțin ceva de la soția lui Brăiloiu și să-ți trimit pentru muzeu. Nu am putut să o văd. Este f. suferindă și nu vrea să vadă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu se piardă. Altfel le puteți ține oricât aveți nevoie. Vă mulțumesc recunoscător pentru atenția, ce acordați persoanei mele. Sunt mulțumit că acum - deși nu-mi mai folosește practic la nimic, recunoașterea muncii mele de către niște tineri scriitori inimoși - mă răsplătește de multe amărăciuni, pe care le-am avut În viață. Anul trecut am mai avut o răsplată de suflet: la Liceul din localitate am fost solicitat să predau ore de lb. germană, pentru care am stăruit să nu se scoată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din apropiere. Uriașul pod suspendat leagă cele două maluri ale râului - splendid simbol al luptei dintre natură și mintea umană, două stihii la fel de ambițioase. Berea „Sagres”, o marcă locală excepțională, servită în bistroul de pe chei - mic premiu cu care ne răsplătim elanul de exploratori. VASILE GÂRNEȚ: Senzații contradictorii în Catedrala din Lisabona, Se Patriarcal, unul dintre monumentele cele mai vechi ale capitalei lusitane, în care se spune că ar fi fost botezat Sf. Antonie, patronul orașului Lisabona. Situată pe o colină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu m-a auzit văitându-mă în cele aproape două decenii de recluziune și singurătate socială, lipsuri materiale etc. Nu, eu am voit-o și, cum o spuneam, pronia augustă a artei mele, ca și zeii mei tutelari m-au răsplătit însutit pentru pierderile și neînțelegerile „din jur” și, vrând-nevrând, a trebuit să „mă înham” la „eșafodaje, construcții și teme” la care nu visam și nici nu îndrăzneam să o fac când îi citeam înfometat, nopțile, pe Ionel Teodoreanu sau Kipling
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
va părăsi agora pentru a se întoarce în apartamentul său privat. "Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti ție." (Matei, VI, 6). Era individului-rege și a forului interior cu aceasta a început. Nu ne putem imagina piața Sfântul Petru la fel ca piazza Beaubourg, cu măcelării și cu precupeți, cu teologi predându-și cursul alături de un abator în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în Occident călugării-soldați; în Orient, Dumnezeu-Tatăl își păstrează mareșalii. În persoana lor cinci patriarhi de Antiohia, trei la Ierusalim, câte trei la Alexandria și Beirut -, călăuza spirituală a fuzionat cu șeful de trib. El simbolizează o națiune, își protejează enoriașii, răsplătește, împarte, pedepsește și negociază cu raisul și cu președintele, trăgându-și forța din dreptul său de vechi demnitar: în materie de autoritate, el are două milenii avans față de uzurpatorul de moment. Acestor etnarhi le place să se împăuneze cu foarte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nevoie; iar acum binele sporind neîncetat, li se părea nedrept să-l lepede pe bătrân. Așa încât sfătuindu-se cu toții, au adoptat o propunere a unuia mai înțelept, ca să promoveze pe bătrânul lor președinte la rânduiala comunistă, recunoscându-i vrednicia și răsplătindu-l după nevoile lui. Bătrânul președinte s-a întors acasă la baba lui cu această veste. Va fi bine? a întrebat ea. Bine, a răspuns bătrânul; să vedem. Nu era rău. Pâine, lapte, carne, unt, legume, fructe li se puneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
semn că ungurii erau foarte grăbiți. Din tonul documentelor date de cancelaria regală, după 1467, nu reiese că ar fi vorba de o victorie a lui Matei. Gheorghe Brătianu a atras atenția asupra tonului din documentele prin care regele îi răsplătea pe supușii săi. Primul datează chiar din 25 decembrie 1467 și era dat la Nicolești, lângă Miercurea Ciuc. Regele îl răsplătea pe Valentin Theuke „pentru că acest Valentin, pe când în zilele precedente intrasem cu armata noastră în părțile Moldovei și acolo avusesem
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vorba de o victorie a lui Matei. Gheorghe Brătianu a atras atenția asupra tonului din documentele prin care regele îi răsplătea pe supușii săi. Primul datează chiar din 25 decembrie 1467 și era dat la Nicolești, lângă Miercurea Ciuc. Regele îl răsplătea pe Valentin Theuke „pentru că acest Valentin, pe când în zilele precedente intrasem cu armata noastră în părțile Moldovei și acolo avusesem într-o noapte un conflict cu Ștefan voievod, atunci, în acel conflict, printre ceilalți ostași și slujitori ai Curții noastre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și este straja acestor două crăii. Afară de asta, pentru că turcul s-a împiedicat de mal, mulți creștini au rămas în liniște de patru ani”. Domnul cerea sprijin promițând că orice ajutor sau dar i se va trimite, el îl va răsplăti înzecit. Era sigur că turcii vor veni asupra lui „pentru cele două ținuturi, al Chiliei și al Cetății Albe, care le sunt foarte supărătoare”. În ochii dușmanilor „aceste două ținuturi sunt Moldova toată, și că Moldova cu aceste două ținuturi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care moldovenii o astupară cu stejari bătuți (lipiți - de fapt n.n.) cu noroi și cu alte lucruri. Și aveau și ei tunuri și alte mașini de război. În vremea aceasta, Ștefan palatinul nu se odihnea. Adunătorilor de nutreț le răsplăti el toate relele pricinuite. Se lovi de mai multe ori cu ei, iar drumul care venea din regat, și pe care trebuia să se aducă proviant pentru tabăra regelui, îl închise cu numeroși călăreți și puse mâna pe toate celea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care le-a reușit de foarte puține ori. Înlocuirile de domni din Moldova nu le-au făcut boierii cu cetele lor, ci pretendenții, care veneau cu ajutor străin, lor alăturându-se o parte dintre boieri, în nădejdea că vor fi răsplătiți. Curteni și slujitori. Temeiul oștilor feudale l-au format feudalii cu banderiile lor, în Țările Române domnul putea să cheme la oaste pe toți locuitorii în stare să poarte o armă și, în acest caz, se străngea oastea mare. Dacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare a avut conștiința unei misiuni înalte, încredințată lui de Dumnezeu, pe care o îndeplinește ca uns la Domnului. El este intermediarul între Dumnezeu și supușii săi. Este executantul voinței lui Dumnezeu: pentru victoriile și faptele bune a fost răsplătit de Dumnezeu, după cum înfrângerile sau unele nereușite erau o pedeapsă divină pentru el, personal. Dăruit de Dumnezeu sau Încoronat de Dumnezeu, domnul este stăpânul țării pe care o consideră ca pe moșia, ocina sa. De aceea el exercită dreptul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
colindat și devenit automat personaj mitic conturează atmosfera rituală în care protagonistul suferă o schimbare, o înălțare a statutului său care îl face greu de identificat de către profani. Apariția lui este copleșitoare și supune observatorul la un efort de orientare răsplătit prin imaginea răsăritului. Timpul imperfect indicativ deschide aici poarta către gesturile atemporale, ce au o continuitate în sacru. În plus față de proveniența estică, tânărul ce trece printr-o mutație ontologică preia de la soare mersul plutit pe calul uranian: „Pusei mâna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capacitatea de a pronunța cuvântul iluminator și de a anticipa la nivel profund traseul existențial; aceleași trăsături pot fi identificate și la flăcăul viteaz. În poveștile și legendele românești Dumnezeu în chip de bătrân este însoțit de Sfântul Petru, împreună răsplătind sau pedepsind faptele muritorilor. Mai trebuie amintită imaginea din mentalul popular care face din Sfântul Petru chelarul de la porțile raiului. Poziția lui, de filtru între sacrul drept, preluând un termen de la Roger Caillois, și lumea pământenilor, transmite lui Petrea Făt-Frumos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]