4,549 matches
-
c.r., respectiv poliția politică, se spală pe mâini cu așa numiții colaboratori foști deținuți, dar promovează pe colaboratorii benevoli ai securității=p.c.r., în parlament, guvern, etc., etc. deci pe foștii autentici securiști, care din interese meschine sau răutăți intime au jucat un rol nefast în sânul societății românești, în România profundă care continuă să sufere din cauza acestor gunoaie sociale scoase la suprafața apei și împinse pe malurile ei unde n- ai cum să-ți mai faci baie sau
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
1989, aureolate de o speranță generală, ce s-a restrâns ulterior la una personală și limitat privată. Dacă în epoca de tristă amintire, restrictiv socialistă, glumele spuse în surdină și doar în cercuri conspirative de prieteni siguri, vizau „capul tuturor răutăților”, creându-le o stare tonică de învingători subterani într-o societate cu botniță la gură, după triumful Revoluției derapate spre un făgaș de unde se poate lua fără a plăti nimic, focul sacru al epigramiștilor și-a adaptat calibrul și „punctul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
am venit eu pe lume... dumnealui învățător, eu... Acum, după 72 de ani ai mei, multe din trăirile impuse de „vremi” și vremuri înțeleg că sunt asemănătoare. Am trăit experiențe vesele, triste, zguduitoare, la fel. Dumnealui, în plus războaie și răutatea „lingăilor”, cu zbuciumul timpului... Rândurile cărții îți prezintă un om cu deschidere, modest, cu mare experiență profesională, cu dăruire, cu suflet mare, harnic; Nu a lăsat nimic început și nefinisat. Cinste și respect pentru acest OM. Să-i dea Creatorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zile am venit eu pe lume, dumnealui „ÎNVĂȚĂTOR”, eu... Acum, după 72 ani ai mei, multe din trăirile impuse de „vremi” și vremuri înțeleg că sunt asemănătoare. Am trăit experiențe: vesele, triste, zguduitoare, la fel... Dumnealui în plus războaie și răutatea „lingăilor”... eu zbuciumul timpului... Rândurile îți prezintă un OM cu deschidere, modest, cu mare experiență profesională, cu dăruire, cu suflet, harnic, nu a lăsat nimic început și nefinalizat. Cinste și respect pentru acest OM. Să-i dea Creatorul zile senine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
am venit eu pe lume... dumnealui învățător, eu... Acum, după 72 de ani ai mei, multe din trăirile impuse de „vremi” și vremuri înțeleg că sunt asemănătoare. Am trăit experiențe vesele, triste, zguduitoare, la fel. Dumnealui, în plus războaie și răutatea „lingăilor”, cu zbuciumul timpului... Rândurile cărții îți prezintă un om cu deschidere, modest, cu mare experiență profesională, cu dăruire, cu suflet mare, harnic; Nu a lăsat nimic început și nefinisat. Cinste și respect pentru acest OM. Să-i dea Creatorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
bobârnacele celor din preajmă. Și până la școală, șiîn timpul acesteia, și după,în vremea serviciului, chiar. Ajunsese la pompierie, subofițer. La servici - ca toți ceilalți. În afară, nu trecea unul, pe lângă el, fără să -l ia în bombeu. Nu cu răutate, evident, ci, de la un timp, din obișnuință. Odată, când l-a scos, careva, din ale lui, că, de regulă, era tare calm, s-a rățoit la acela: hei, ferească-l sfântu!, pe cel care va trebui să mă descarc, pentru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și voi, toate, și cu totul, sunteți la mâna mea. Toate legile sunt de partea mea. Toate legile mă apără și mă ocrotesc. Pardon, a îndrăznit, una din ele, să ridice capul, spre adevăr. Deci, cam tu ai fi capul răutăților. Cam tu ai fi cea mai bățoasă. Lasă; ai să vezi, că, te debățoșez, eu, de-ai să mă ții minte. Ba nu. N-ai cum să faci asta. Că nu suntem în codru, e-adevărat, dar, pe moșia mea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o parte rezervată a castelului unde doar câțiva servitori aveau voie să pătrundă, pentru a se război cu treizeci de pendule; armată pe care n-a izbutit s-o învingă. După aceea a schimbat vorba și s-a întors la răutățile debitate pe seama sa: "Nelly și prietenele ei își închipuie că mă mână viciul prin taverne. Dar ce să le spun? Cel mult, că nimic nu e rușinos dacă te ajută să trăiești. Se pare că e ceva real, băiete, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
hotărât să nu mă las legat de patul nici unei femei, din pricina deselor situații în care mă văzusem numit "fiu de cățea" sau "fiu de tîrfă" de cei ce aveau chef să mă insulte, încît mi-am închipuit că vorbise din răutate. De altfel, era pacienta mea. Tereza mi-a povestit că avusese o căsnicie ruinată, că făcuse greșeala să se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubise și că suferea de insomnii cumplite din pricina cărora avea tot felul de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
formau, neliniștitoare, pe cer și dispăreau hieroglifele albe desenate de pescăruși, în vreme ce pendula cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când l-a anunțat pe Julius că "bătrînul bețiv" nu mai colinda tavernele din Asybaris. Îi lăsase o scrisoare "doamnei Nelly" în care îi spunea niște "prostii" despre faptul că în Asybaris "și Dumnezeu e amenințat de surmenaj" ― auzi ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acum Își amintea dintr-odată totul, făcea legătura cu felul cum o duseseră pe Bertha, Într-o ambulanță, mamă, prin poarta din dos. Aici se oprea, șovăia și nu găsea cuvintele potrivite pentru a-și exprima reproșul, pentru a demasca răutatea celor care (oare cine erau?) au dus-o pe Bertha pe poarta din dos, la repezeală, ca și cum ar fi vrut să termine cît mai repede. Julius asista la acest asediu al maică-sii. CÎnd Cinthia punea Întrebări, el stătea nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
început să mai pricep, cât de cât, ce se-ntâmplă în jurul meu și cu mine. Azi, când încă zece ani au trecut, știu că viața mea a fost, de fapt, un lung șir de cruzimi, nepăsări, neînțelegeri, rău tăți de dragul răutății și prostii de dragul prostiei, cum sunt, poate, viețile celor mai mulți dintre noi. Azi știu că a fi matur, a fi om întreg, nu înseamnă altceva decât a înțelege că ești rău, fundamental și dincolo de orice altceva. De câțiva ani încoace nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic, subiectiv al naratorului. Narațiunea la persoana întâi consfințește existența unui spirit hiperlucid, analitic, de sorginte camil petresciană, introspectiv și nu o dată dezarmat în fața prostiei, invidiei, răutății celor din jur. Schițele de portret presărate de-a lungul confesiunii românești se împletesc inextricabil cu întâmplări triste, tragice, grotești, comice. Anumite similitudini dezvăluie cu discreție elemente autobiografice precum și repere ale unui Vaslui de dinainte de Revoluție, codificat transparent (orașul N.
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
orașul, ba, mai mult, că voi ajunge să trăiesc aici o viață. E bine? E rău? De fapt, aș minți dacă aș spune că mi-e drag orașul acesta. Dar, parcă-i un făcut, de la o vreme întâlnesc aici numai răutate, cinism, ostilitate... Probabil pentru că nu-i sunt decât un fiu adoptiv... Mă gândesc uneori că, mai devreme ori mai târziu, am să plec de aici. Poate că mă așteaptă altă soartă, alte orizonturi. Sau nu mă mai așteaptă nimic. Cine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prin realitatea lor, vor izbăvi, cândva, specia noastră de platitudine, de rutină și decădere, de stress și de goană nesăbuită după fleacul cotidian! Să ne umplem spiritele de această măreață victorie a firii omenești, etern scormonitoare, dușman al prostiei și răutății, al plafonării și automulțumirii. Pe scenă urcă, acum, câțiva copii, flori pentru dirijor, flori pentru instrumentiști. Flori și aplauze. Ar fi trebuit să existe și un coș cu flori și așa, ca din partea tuturor celor aflători în acest oraș. Dar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de cât, un rost, le-a venit greu să mai plece înapoi în țara lor.. mai ales că, de la cei apropiați, n-au mai primit nici un semn de viață. Oamenii satului i-au primit, întâi cu indiferență, apoi cu puțină răutate (“Ce mai caută și broscarii ăștia aici, dom’le?”) iar, în cele din urmă, chiar cu prietenie, căci și cei doi italieni i-au ajutat cât au putut. El - zidar de meserie, le-a făcut case tuturor celor care l-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cartea lui în revistă?” “Nu încă” “Poftiți, citiți!” “Mda. Frumos, foarte frumos. Original, novator, expresiv. Așa da, frate. De o mie de ori e mai bine să scrii o poezie în locul unei anonime. Cui folosește dacă-ți hrănești sufletul cu răutăți?” Nici măcar celui ce le face” “ Evident, evident, draga mea...” ... ... “Satule, satule...” ...VII.2. ... “Foaie verde rar mărar, Pupa-ți-aș coama, bălan, Fă-mă tânăr, cum eram. Când eram în vremea mea Zburam ca o rândunea Și zburam din creangă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ludovic al XIV-lea, a lui Hitler, cât și în era super-tehnicii, a zborurilor intergalactice, sau-maiștiu-eu în ce timp. Spui că ai fost profesor, dar, auzindu-te cum gândești, înțeleg cu ușurință de ce-ai plecat de la catedră. Cât despre răutate sau invidie, cred că lucrul cel mai bun e să nu li se dea nici cea mai mică atenție. Z: Înțelept ca-ntotdeauna. P: Deloc. Clarvăzător, mai degrabă. Căci, nu-i așa?, trebuie să fie cineva care să mai și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
verificare reală. Cronicarii aveau interese profesionale clare; nu și cititorul obișnuit. Dar evaluările personale erau de toate felurile. O steluță: cine se crede tipul ăsta? Cinci steluțe: nu-i ascultați pe cârcotași; Gerald Weber recidivează. Laudele erau mai rele decât răutățile. Reacțiile se multiplicau, la fel ca șerpii care colcăiau în pivnița familiei sale în singurul coșmar recurent din copilăria lui. Iar evaluările și mai și, de fiecare dată când se uita. Când nu se mai uita, gândirea individuală lăsa cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aici ! Îmi este dor de vremurile în care în fiecare zi știam că Dumnezeu mă ține în brațe ! Claudia T. Am plecat de la Iași plini de neliniște și cu mult zgomot și am ajuns într-o altă lume ruptă de răutatea și meschinătatea înconjurătoare. Aici ne-am găsit liniștea și împăcarea sufletească. Simțim că suntem atinși de bunătatea și harul sfânt al acestor meleaguri.
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
apropie de oaspetele cel Înalt, amuzîndu-se Încă de cele petrecute, se apleacă peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva... ha, ha, ha! Dar n-a spus-o cu răutate!... Nuuu!... E omul cel mai cumsecade cînd nu bea!... CÎnd a trîntit-o pe aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva, nu m-am putut abține... cum a zis-o!... S-o fi suit pe-o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fie!... Du-te și-ntreabă-l!... Dar are mai mult! Fac prinsoare! Unul din ei se desprinde din grupul frămîntat de controverse și, cu paharul de bere În mînă, se apropie de oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te trăsnesc! Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]