2,944 matches
-
instanțele constitutive nu strivește sau extermină pe celelalte, și nici măcar nu exercită în mod durabil o hegemonie apăsătoare. Antagonismul se află în cadrul fiecăruia dintre termenii dialogicii. Astfel, Rațiunea cunoaște antagonisme interne între tendința sa critică și tendința sa sistematică, între raționalitatea deschisă și raționalitatea închisă, și trebuie să se autocritice neîncetat, pentru a nu se autodistruge. De asemenea, umanismul european suportă și produce un antagonism profund între credința în universalitatea sa, care disimulează un europocentrism dominator, și potențialitatea sa într-adevăr
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
strivește sau extermină pe celelalte, și nici măcar nu exercită în mod durabil o hegemonie apăsătoare. Antagonismul se află în cadrul fiecăruia dintre termenii dialogicii. Astfel, Rațiunea cunoaște antagonisme interne între tendința sa critică și tendința sa sistematică, între raționalitatea deschisă și raționalitatea închisă, și trebuie să se autocritice neîncetat, pentru a nu se autodistruge. De asemenea, umanismul european suportă și produce un antagonism profund între credința în universalitatea sa, care disimulează un europocentrism dominator, și potențialitatea sa într-adevăr universalizantă, deschisă asupra
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
corporatistă considerabilă. Multe femei nu au însă această experiență. * Datorită influenței negative a unor aspecte din mediul organizațional. Organizațiile favorizează mai mult valorile tipic masculine și recompensează practicile conforme acestora. Atribute considerate masculine ca dominanța, determinarea sau forța sunt protejate, raționalitatea este considerată superioară intuiției. 5.2. Perspectiva propusă Studiile privind genul în organizații relevă faptul că, deși femeile pot adopta stiluri diferite de leadership decât bărbații, ele sunt cel puțin la fel de eficiente în pozițiile de conducere. Femeile tind să fie
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
lui Dumnezeu" Biserica preconiza un împărat supus supremației divine. În realitate, după cum bine a observat istoricul german Otto Hintze, Biserica va tinde să-și asume "magicul și sacrul" în propriul folos, eliberînd astfel societățile occidentale de limitări care "opreau drumul raționalității și al intensificării activităților economice și sociale".76 Dincolo de aceasta, printr-un efect pervers al tacticii sale, care consta în a afișa o oarecare complezență față de consolidarea micilor regate periferice, ce blocau expansiunea Sfîntului Imperiu în Anglia și în special
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o existență independentă nu erau decît obiectul unei condescendențe disprețuitoare din par-tea celor mari. De acum înainte, începînd cu anii 1850, multiplicarea micilor state (Kleinstaaterei) este dezaprobată, pe baza unor rațiuni percepute ca fiind obiective, de vreme ce sînt dictate de către o raționalitate economică ce, pe de altă parte, legitimează crearea marilor state. Idei despre instruirea poporului Dacă dezvoltarea industriei a accelerat decompartimen-tarea culturală în fiecare țară, ea n-a constituit totodată și cauza principală a acestui proces. Această cauză s-a supus
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sugerînd prin aceasta că nu poate exista autenticitate decît în expresia trăsăturilor specifice ale unei societăți și ale unei culturi. La rîndul său, Herder va preciza în 1774, în O altă filozofie a istoriei în care contestă fără ocolișuri primatul raționalității kantiene și pretenția de universalitate că "prejudecata este bună la un moment dat, fiindcă aduce fericire. Ea readuce popoarele în matca lor, le întărește atașamentul față de origini, le face mai înfloritoare în ceea ce au specific, mai ardente și, în consecință
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în speță idealiștii, adepții liberalismului în relațiile internaționale), oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii apreciază că natura umană este perfectibilă prin educație, de unde și posibilitatea stăpânirii emoțiilor. Consecutiv, viziunea idealiștilor asupra istoriei umane este evolutivă, de progres continuu al oamenilor și al istoriei lor, susținut prin rațiune și educație. Pentru pesimiști (sau
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
Libertatea de a participa la dialogul cu natura fără prejudecăți formale face ca din fiecare lucrare iscată din jocul imprevizibil al culorilor o tehnică de comunicare și, mai mult, o atitudine. Este de presupus că afectivitatea mobilizează energiile sufletești iar raționalitatea pe cele ce țin de rigoarea structurii imaginii. În arta ei se află subtil dozate elanurile inimii și impusurile fertile ale reflecției. Această navetă între senzorial și intelectiv permite lecturi plastice diverse, incitante, seducătoare prin surpriza optică oferită cu generozitate
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
mitică, și așază În locul lor mecanismele deducției și ale inducției, silogismul și argumentarea dialectică. Operele lui Platon și Aristotel vor consacra această configurație În care logos nu mai trimite la ideea de cuvântare, În care el ...a dobândit valoare de raționalitate demonstrativă și se opune, atât În ceea ce privește forma, cât și În ceea ce privește conținutul, cuvântării din mythos. Se opune În ceea ce privește forma prin prăpastia dintre demonstrația bazată pe argumente și textura narativă a povestirii mitice. Se opune În ceea ce privește fondul prin distanța dintre entitățile abstracte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Winthrop, 1991, p. 193 etc. Alți cercetători au Încercat să alcătuiască liste mai detaliate ale caracteristicilor mitului. C. Riviere (1997, pp. 53-55) identifică opt caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic și simbolic, imageria grafică, participarea emoțională a publicului, referirea la evenimente primordiale, aspectul de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mod voluntar, fiind Însoțit de o adeziune socială; d) caracterul non-instrumental (irațional): „În esență, așa-numitul element irațional din rit vine din faptul că ritul folosește o logică a semnelor, a Înțelesurilor și a moralei care este diferită de legile raționalității tehnice” (p. 12); e) caracterul non-recreațional: „Chiar dacă gratificațiile sale sunt importante, semnificația ritului nu este epuizată de ele. Pe scurt, ritul este o parte a vieții serioase” (p. 12); f) aspectul colectiv; g) expresie a relațiilor sociale: ritul concentrează relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod elocvent, iraționalismul specific „primitivilor”. Ulterior, În special sub influența studiilor efectuate de Malinowski și Evans-Pritchard, antropologii au promovat ideea regimurilor analoage de raționalitate - În sistemul ei de referințe, magia folosește operații logice și proceduri la fel de coerente precum cele puse În mișcare de gândirea rațională, argumentativă și abstractă, specifică lumii moderne: Ceea ce ei (triburile Azande din Africa Centrală - n. M.C.) explică prin vrăjitorie este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lovitură s-a infectat, pe când el a mai avut zeci de alte tăieturi, care nu s-au infectat. În mod evident, aceste condiții particulare solicită o explicație (E.E. Evans-Pritchard, 1976, p. 21). Cercetările contemporane consideră că alăturarea, comparația simplă Între raționalitatea modernă și cea a operațiilor magice nu este științific validă. Fiecare cultură creează un model specific și standarde aparte pentru ceea ce poate fi considerat „rațional”, iar evaluarea acestor sisteme trebuie făcută În termenii emici, adică În termenii și utilizările specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
conform unor algoritmi simbolici cultural determinați. În a două analiză, R. Firth (1996) susține că substituirile sacrificiale dezvăluie nu atât o evoluție de la sacrificii sângeroase la sacrificii nesângeroase, cât o logică rituală specifică, axată pe idei economice precum controlul resurselor, raționalitatea și „calculul prudent”. Astfel, chiar dacă sistemul sacrificiilor nu poate fi redus la ecuații economice simple (ca În cazul interpretărilor lui M. Harris, care a văzut În sacrificiile și practicile canibalice aztece un mod de a furniza necesarul de proteine, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
emițător către cel receptor și este condiționată de starea de luciditate a vorbitorilor, de capacitatea lor de a raționa, ca și de consensul acestora în ceea ce privește observarea unui cod de norme specifice, cu rolul de a înlesni transferul informației. Prezumția de raționalitate, inerentă comunicării, nu este acordată personajelor din Cântăreața cheală, creatorul lor afirmând categoric: "Cei din familiile Smith și Martin nu mai știu să vorbească pentru că nu mai știu să gândească"116. Explicația nefuncționalității limbajului este, deci, lipsa suportului rațiunii, instalarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
el nu se ferește niciodată de a provoca râsul.197 Din genealogia și caracterizarea metaforică propusă de Addison reiese eterogenitatea și ambivalența factorilor declanșatori ai umorului, responsabili de natura sa contradictorie, proteică. Esențială este mai ales combinația de afectivitate cu raționalitate, caracterul de "Ianus bifronte" (Pirandello) asupra căreia insistă cei mai mulți cercetători. R. Escarpit, de pildă, susține că umorul, acoperind îndeosebi regiunile conștiente ale râsului, presupune o fază critică, generatoare de angoasă și de tensiune nervoasă, faza intelectuală, numită îndeobște ironie și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este cel mai bine pus în lumină prin intermediul comicului. În privința celei dintâi relații, aducem ca argument faptul că absurdul se regăsește în cele mai multe enunțuri cu valoare de definiție date comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al artei este plăcerea, „o plăcere de factură estetică cu o semnificație intelectuală care păstrează arta în sfera raționalități”. Epistola către Pisoni a lui Horațiu, alături de Poetica lui Aristotel sunt cele două texte fundamentale care fixează pe lângă unele principii de estetică generală, expresia unei structuri artistice specifice. Horațiu oferă îndrumări generale în arta scrisului, dar fixează și specificitatea genurilor
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
imagine a lui Dumnezeu. Acest concept biblic preluat de gândirea patristică latină și greacă, de la Augustin și Maxim Mărturisitorul, la Toma de Aquino, este integrat în însăși constituția omului și se reflectă în natura și în calitățile sale, dintre care raționalitatea și liberul arbitru sunt cele mai cunoscute. Prin aceasta se vrea să se asocieze doctrina creștină a bunătății Creatorului și cea a responsabilității creaturii, în opoziție cu o teologie care-l supune și pe Dumnezeu sclaviei destinului. Se remarcă faptul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sunt cele care formează responsabilitatea și capacitatea de a lua decizii responsabile. Deci datoria părintelui este de a-i ajuta pe copii să înțeleagă valoarea anumitor acte, norme și alegeri. Linia experienței se referă la faptul că se crește în raționalitate și în libertate prin intermediul experienței libertății și a raționalității, risc care va putea fi înfruntat prudent și în mod gradual. Linia progresului înseamnă că orice tip de creștere presupune angajare, coerență și posibilități. Dacă se începe mai degrabă, există mai
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lua decizii responsabile. Deci datoria părintelui este de a-i ajuta pe copii să înțeleagă valoarea anumitor acte, norme și alegeri. Linia experienței se referă la faptul că se crește în raționalitate și în libertate prin intermediul experienței libertății și a raționalității, risc care va putea fi înfruntat prudent și în mod gradual. Linia progresului înseamnă că orice tip de creștere presupune angajare, coerență și posibilități. Dacă se începe mai degrabă, există mai multe posibilități să ajungem mai departe. Linia direcției arată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sensului omului, a demnității și a vieții sale; dezordinea morală care consistă în dihotomia libertății de adevăr. În acest mod, absolutizarea libertății în mod individualist predispune la eliminarea celuilalt; separarea în ambientul antropologic. Subiectul uman este definit în relație cu raționalitatea, ruptă de natura și de corporalitatea sa. Prin urmare, este titular de drepturi numai cel care se prezintă cu o deplină sau cel puțin cu o autonomie personală incipientă; exaltarea subiectului a cauzat fenomenul relativismului moral, definit ca un „pericol
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în anii 1975-1980 căuta o alternativă la planificarea normativistă): primarul nu mai poate conduce orașul ca și cum el ar fi singura instanță reglementatoare; "urbanismul strategic" cere medieri, mobilizarea unor noi și noi actori, compromisuri rezonabile și adoptarea logicii precauției; rămâne dominantă raționalitatea pragmatică bază a demersului strategic implementat prin acțiuni responsabile conform unor logici procedurale. 7. De la asimilare la inserție și integrare. Prin politica de asimilare se nega identitatea celor mai diferite persoane și grupuri, urmărindu-se ca doar caracteristicile culturale ale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o tranzacție socială permanentă între legitimitățile grupurilor de actori ai scenei sociale: legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a pune în act), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Acolo unde se vrea efectiv implicarea cetățenilor se constituie chiar fonduri de participare a locuitorilor, care susțin inițiativele în cartiere. Locuitorii orașului se simt actori ai cartierului lor nu doar dacă sunt primiți în audiență, consultați. Machiavelli 1
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
jumătăți a secolului al XIX-lea demonstrase că în perioadele penuriei de locuințe era foarte rentabil pentru proprietari să închirieze locuințele insalubre fără să investească în întreținerea lor. Louis Loucheur dezvăluia însă, în raportul său din 1923 privind criza locuințelor, raționalitatea profundă a acestor măsuri: "Era vorba de a evita creșterea salariilor, în condițiile libertății contractelor de muncă". Odată cu blocarea chiriilor, "interesele capitalismului industrial primau asupra celor ale capitalismului rentier"31. Să reproducem bilanțul perioadei dintre 1919 și 1939 făcut de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]