3,555 matches
-
zece franci. Nu puteam să-mi aduc aminte cât Însemna asta În yeni japonezi, dar a părut mulțumit. Am coborât o treaptă pentru a ajunge la sala de baie, unde am făcut un duș fierbinte. Când am ajuns să-mi rad barba, sângele Începuse să-mi circule În corp și mă simțeam mai bine. Am sunat la room-service și am comandat o cafea, apoi am citit mesajul. Era de la Reiko. „Vin la ora cinci după-amiază la hotel.“ M-am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba cu dosul briceagului. Depresia trăgea cortina, când Petru, la 15 ani, a pășit în arenă. Inutilă lupta de unul singur, inconsistentă lașitatea în doi, fără rost victoriile în care doar un soldat rămâne viu să se bucure pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mare, iar Gosseyn se grăbi într-acolo. Peste puțin timp, contempla orașul Gorgzid. Capitala Celui Mai Mare Imperiu strălucea sub ochii lui în razele soarelui său albastru deschis. Gosseyn își aminti cu memoria lui Ashargin că vechea capitală, Nirena, fusese rasă de bombele atomice și că întreaga suprafață pe care se afla altă dată un oraș de treizeci de milioane de indivizi nu era decât un deșert radioactiv. Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe spate câte o palmă de lână. - Iar la restul oilor, nu? - Așa cum zici și tu, oile sănătoase au blana întreagă. - Mâncați dragii mamei, să nu se răcească mămăliga - își îndemnă mama feciorii. - Stai, mămucă, să ne organizăm, apoi vom rade tot ce-i în farfurie, glumea feciorul cel mare. - Părerea mea este, zise cel mijlociu, să stăm planton câte unul în fiecare zi, să vedem ce se întâmplă cu oile! - Dar și noaptea ar trebui să veghem, completa cel mic
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mai înainte? CODÂRLIC: Apoi, Întunecimea Sa taica Săcăluș, carele este mai mare și mai tare la noi, în fundul bălții. Și el ne poruncește, ca unul care-i meșter la încurcat ițele. Și noi stăm la ascultare strașnică, altfel ne-am ras! DĂNILĂ: Foarte mă bucur! Și zici că dumbrava, și iazul, și ce mai este pe-aici sunt ale voastre... CODÂRLIC: Zic! DĂNILĂ: Poate-i zice că și rațele de pe apă sunt ale voastre, și toporul meu din fundul iazului... Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu prea le poartă de grijă cum s-ar cuveni, după câte am aflat. MAVRICHIE: Măcar dacă și-ar purta de grijă sieși... (Grupul trece prin fața lor. Cuprinde câțiva mântuiți îmbrăcați la fel, cu cămeșoaie de un alb îndoielnic, sunt rași pe cap și calcă târșit, cântând ca vai de lume. În fruntea lor, Sfântul Terentie, cu o aură asemănătoare celei a Sfântului Mavrichie, bate tactul cu toiagul înalt. Se îndreaptă spre Mărul lui Adam. La câțiva pași în urmă, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfinția ta? Și nu numai una. Iac-aici, în cămăruța de-alături, intră cel cu durerea și iese întreg și teafăr, ca din cutie. NIȚĂ: Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa, babă Radă? BABA RADA: Iaca-ți spun. Mai întâi și-ntâi pe Lina Todiresii, care-o adusese mă-sa astă iarnă la sfinția ta să-i cetești de ducă-se pe pustii... de era să moară de tot mai pe urmă, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu avea ce căuta și ți-a privit chipul ca o femeie oarecare. Ți-a cercetat trăsăturile tumefiate, sperând să alunge spaima gândului aceluia. Dar tu semeni cu mine și Ada n-a putut să nu vadă asta. Infirmiera te rădea pe cap, părul îți cădea pe podea. Ada a făcut un gest spre șuvițele castanii. Încet, fă-o încet, a murmurat. S-a îndreptat spre reanimare, spre neurochirurgul de gardă. — Fata pe care tocmai au adus-o... — Ești fără mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de băutură și un calendar al poliției, pe care le voi dărui unei asistente. Controlați din nou hemostaza. Tu, în schimb, vei ieși în cătușe, îmbrâncită. Curvă, abuzivă, ca și cartierul în care trăiești. O să trimit un buldozer să-ți radă casa de pe fața pământului. Numărați fețile laparotomice. Cuvântul meu împotriva cuvântului tău. Portace. Și vom vedea cine are dreptate. Nylon pentru piele. Operație se terminase. Iar eu mi-am ridicat din nou privirea: înăuntru plutea culoarea sfidării, a disprețului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Spațiul din jurul nostru, vântul care ne bătea peste tot, atunci când eram locuitorii unor zone deschise. Într-o dimineață am închis ferestrele, primăvara era pe sfârșite, corpul unei rândunele plutea în streașină. Brusc, ne-am retras în noi înșine. Ne-am ras în fața oglinzii și sub lamă era chipul taților noștri, chipul de care râsesem. Ajunsesem să fim cravate în lume, onorarii, contabili și discuții ce-și schimbă direcția. Până într-o seară, iarna trecută, pe divanul noii case a lui Manlio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un croitor grijuliu care face ultimele retușuri la o rochie de mireasă. Noaptea trecuse. Peste puțin, în sfârșit aș fi putut să mă așez pe scaunul care se afla în spatele meu. De două zile nu mă spălam și nu mă rădeam, și totuși mă credeam un înger. Cu ochii închiși și ceafa sprijinită de perete, ca eroul unui telefilm. Dar muri. Peste două ore, viața a părăsit-o. Eram lângă ea. Se trezise. O mutasem într-un salon la același etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de la o tarabă și cizme de cauciuc. Pentru dame. Număr mic, culoare maro. Preț rezonabil. Intră pe poarta cârciumii, fluierând marșul din Aida, cu plasa Într-o mână și cu cizmele În cealaltă. Gore și Gicu sunt deja prezenți, au ras câte două beri și vorbesc discuții. Lume puțină, căldură, muzică În surdină. Undeva se aude un cocoș, iar Gore tocmai zice că i-ar suci gâtul cu mâna lui, fiindcă tulbură liniștea la orele prânzului. Parcă nu mai are lumea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
03.06.2009 De-ale chefliilor - După votare Bă, eu spun și-n culcare și-n sculare că lumea trebuia să meargă la vot. Aia trebuia să facă. Să se scoale frumușel de dimineață, să dea cu afterșeivu’ pe obrajii rași la sânge, să scoată costumu’ ăl bun de la naftalină, să agațe la gât cravata pentru ocazii speciale și să se deplaseze În pas vioi, alături de consoartă, către secția de votare. În timp util. Cu zâmbet pe chip. Știți vorba aia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
numai la capodopere, ce știi tu, bărbat stingher? Oscaruri de-alea tari, mi-ai zâmbit de sub tramvai, cine-a-nfipt laleaua-n brânză și un foc de pumnal În noapte. Cică urmează parașutați din submarin, Sandule!!! Gicu Își face cruce și mai rade o halbă. Are sete mare, iar Gore Încearcă să se țină după el. Numai Sandu bea În reluare, mai mult gustă. Nici de mici nu se atinge, cu toate că abia au fost puși pe masă. Nevastă-mea a făcut o ciorbă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sete mare, iar Gore Încearcă să se țină după el. Numai Sandu bea În reluare, mai mult gustă. Nici de mici nu se atinge, cu toate că abia au fost puși pe masă. Nevastă-mea a făcut o ciorbă de ștevie, am ras două farfurii, acu’ sunt sătul. Iau un mic, așa, de control, da’ atât, nu prea-mi face bine carnea tocată și nu mai au colebil la farmacie. Dă-i cu altceva pentru tranzit intestinal, ca aia care stă toată ziua
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-o pe fruntea Încinsă și s-a abținut cu foarte mare greutate să nu dea cămașa jos de pe el. Gestul incipient a fost taxat cu priviri aprinse de către Sandu Șpriț, iar acuzatul de serviciu a Înghițit În sec. Apoi a ras halba și s-a uitat cu jind către halbele pline ale mesenilor. Sandule, e căldură ca-n iad, pe cuvânt de onoare! Ai fost Într-o excursie pe-acolo și știi cum e? De ce n-ai luat un autograf de la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o parte a tinereții; mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele cîndva Își admirau odraslele ce bîntuiau, ca niște năluci, orașul. Sub căști nu se vedeau capetele rase, doar pletele unora, fîlfîind pe umeri. Thomas fusese cînd ras pe țeastă, cînd lățos, cu barbă sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse să simtă o oboseală; din pricina prea multului citit, Îi spuse Jesper, Don Quijote chiar se țicnise din pricina asta. Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Mi s-a întâmplat ceva năucitor: trecătorii mă mângâiau pe plete și îi spuneau mamei: vai, ce fetiță drăguță aveți, doamnă! N-am mai auzit nici în față, nici în spate expresiile standard: sărăcuța, biciclista, chioara, aragaz cu patru ochi. Răsesem colegilor bucureșteni toate premiile posibile, mai puțin cel pentru lucru manual (lucrături pe etamină), la care am fost o incapabilă toată viața. Eram o mică glorie de cartier. Mă selectau la tot felul de concursuri și le câștigam. Mă duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Tu îmi scrii că noi avem doar imaginea Vestului la care ne uitam în 1989 ca la Moș Crăciun. Ei bine, în anul acela, Moș Crăciunul meu social era chiar Uniunea Sovietică. Nu râde, fiindcă, de nu ni s-a ras memoria din cauza lozincii: „Cine-a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!”, putem să ne scotocim mai realist locul de unde venim spre „Țara Făgăduinței”, chiar dacă aceasta ne arde câte una peste bot. Curând o să-ți transcriu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Miroiu, de unde ați știut că se termină? Pe cinstite, în felul lui omul era de treabă. Mă acoperea cât putea. Motivul e simplu. Îi aduceam chintale de bile albe la inspectorat, era cel mai tare dintre inspectori fiindcă elevii bucureșteni rădeau premiile la Olimpiada de filosofie și la sesiunile de comunicări științifice cu teme de filosofia științei, tot ce era îngăduit fără infestări ideologice. Autoarea principală a gloriilor lui eram eu. Și atunci trebuia să închidă ochii, să mă lase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mâncam la careva, era jale. Țin minte ce m-a șocat yes-no în privința mâncării la occidentali. Dacă apucai să spui: no, thanks, nu-ți mai dădeau nimic. La noi e cu îmbiatul. Tu zici ba și ei insistă. Dacă nu razi tot ce pun pe masă, ți-o iau în nume de rău. E un ritual social, o pierdere de timp specifică societăților precontractuale, dar cu oarecare farmec emoțional. Cu noi în practică era un coleg venezuelan, Eduardo Golarza. Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reîncepe. — Deci... o să mă întorc pentru petrecerea lui Eamonn, spun, încă ținându-l de mână pe Nathaniel. Mai sunt doar câteva zile. O să iau trenul vineri seară și-o să ne petrecem weekendul... Nu weekendul viitor, intervine Guy, presărând niște ciocolată rasă deasupra paharului de cappuccino. Ridică privirea. O să fii la Hong Kong. Poftim ? zic cu un aer tâmp. — Cei de la Samatron sunt încântați că te-ai întors și au cerut să vii și tu la fuziunea asta. Mâine plecăm la Hong Kong. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu citești niciodată totul, există atâtea cunoștințe care pot fi dobândite În fiecare zi! — Pune-mă la Încercare. În joacă, Omar se apucă să-i pună interlocutorului său câteva Întrebări, despre Platon, Euclid, Porfir, Ptolemeu, despre medicina lui Dioscuride, Galien, Razi și Avicenna, apoi despre interpretările Legii Coranice. Și, de fiecare dată, răspunsul tovarășului său sosește precis, riguros, ireproșabil. Când vin zorii, nici unul, nici celălalt n-a dormit, n-au simțit timpul trecând. Hasan Încearcă o adevărată bucurie. În ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
general al Persiei, care se apropia ca să ne salute. Veniserăm În Întâmpinarea lui, pe drumul dinspre Kazvin. Sosea, Împreună cu ai săi, În trăsuri de poștă vetuste, cu echipaje prăpădite. Stranie această asemănare cu Howard: aceiași ochi, același nas, aceeași față rasă cu grijă, poate ceva mai rotunjită, același păr de culoare deschisă, străbătut de aceeași cărare, aceeași strângere de mână, politicoasă, dar cuceritoare. Modul nostru de a-l fixa din priviri ar fi trebuit să-l supere, dar nu lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]