3,247 matches
-
și probleme importante pentru studiul politicii internaționale. În timp ce aceste evoluții au deschis noi căi extraordinare pentru cercetarea din domeniu, ele au și zguduit fundamentele unor asumpții larg răspândite. Perioada tranziției după Războiul Rece prezintă un context istoric pentru testarea și rafinarea teoriilor concurente ale relațiilor internaționale. Precondițiile sunt prezente pentru fiecare dintre cele trei perspective dominante asupra sistemului internațional, astfel încât alcătuiesc un set distinct de predicții privind ordinea internațională emergentă. Potrivit realismului structural sau neorealismului, sfârșitul Războiului Rece a dus la
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
surprinde în mod adecvat tendințele istorice generale din interiorul acestuia. Limitările dezbaterilor dintre realiștii structurali și instituționaliști sunt, de asemenea, reflectate în programul de cercetare propus de ei pentru perioada post-Război Rece. Dezbaterile dintre aceste școli sugerează că încercările de rafinare a modelelor raționaliste au produs cea mai bogată agendă de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Teoretic, cercetarea ar trebui să se concentreze asupra condiționalității comportamentului căutător de câștiguri relative. Din punct de vedere empiric, cercetarea ar trebui să se
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Dacă este corectă, ea reprezintă o acuzație gravă la adresa dezbaterilor din teoria relațiilor internaționale din ultimele două decenii. Abordările sistemice presupun că sfârșitul Războiului Rece ar fi trebuit să reprezinte o situație ideală, atât cât se poate, pentru testarea și rafinarea teoriilor concurente. Totuși, potrivit unei viziuni alternative, tiparele schimbării începute în 1989 necesită o reevaluare a teoriilor sistemului internațional mai ambițioasă decât ceea ce s-a realizat până acum. Contrar afirmațiilor realiștilor și instituționaliștilor, teoria sistemică trebuie să fie revizuită într-
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
generale a socializării din sistemul internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale politicii internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Această perspectivă asupra dezbaterilor contemporane nu mai pune accentul pe rafinarea modelelor raționaliste, ci lansează întrebări fundamentale privitoare la posibilele variații istorice ale tiparelor socializării în sistemul internațional. În acest fel, se evidențiază o cale de urmat către o nouă sinteză, în care pacea democratică ar genera efecte de socializare, odată cu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
clarificări în direcții opuse. Russell, ca și empiriștii logici, credea că este vorba de confuzii care pot fi înlăturate prin construirea și utilizarea limbajelor formalizate. În gândirea sa târzie, Wittgenstein a urmărit clarificări conceptuale nu prin operații de purificare și rafinare logică a limbajului comun, ci prin examinarea formelor sale mai simple, mai elementare, în care relația expresiilor cu viața oamenilor, cu practicile și instituțiile comunităților devine mai clară, mai transparentă. Orientarea gândirii lui Wittgenstein este, în acest sens, diametral opusă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cuvântului eminescian de la primele schițe la forma definitivă, pe baza variantelor din manuscrise, atestând încă o dată exigența poetului în desăvârșirea scrisului său. O contribuție notabilă aduce și volumul Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei (1980), care analizează eforturile de rafinare estetică a cuvântului creator, comparabile în proză și în articolele politice din ziarul „Timpul”, într-o epocă de modernizare a vieții și culturii naționale. Volumele Mircea Eliade în actualitate (1991) și Întâlniri cu Arghezi (1992) conțin amintiri personale și mărturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
tumoral. Cu toate acestea, o serie de modele animale și celulare au arătat că anumiți acizi biliari, formați sub influența unei alimentații bogate În grăsimi și sărace În fibre, sunt mutageni sau capabili să crească rata mutației. Am văzut că rafinarea cerealelor și a uleiurilor, modurile de conservare tot mai moderne, ca și cultura intensivă a fructelor și legumelor au contribuit mult la sărăcirea alimentelor, oferind În schimb mai multe produse grase, cu un conținut mai mare de sare sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
ar trebui să-l asumăm activ fiecare dintre noi. Respectul față de limbă. E un loc comun astăzi pentru toți cei pentru care cartea nu a fost, vorba pictorului Bogdan Bîrleanu, "doar model de natură moartă", că Eminescu a desăvârșit, prin rafinarea vocabularului și prin artisticitate, limba literară românească, marcând astfel, la noi, trecerea de la cultura tradițional orală la modernitatea intelectuală a Europei, dominată de cultura scrisă și de carte. De asemenea, cei care au avut vreodată curiozitatea să-l descopere pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bun exemplu că, dacă autoritățile locale sau centrale nu-și fac treaba în această chestiune, câte o mână de entuziaști, pe banii lor puțini, îndrăznesc să o facă în locul lor. De aceea, înainte de orice observație critică sau de sugestie de rafinare a grilei metodologice, se cuvine o reverență pentru tenacitatea și efortul editorilor și un salut pentru un instrument de lucru bine-venit care acoperă un gol și care poate oferi, cu argumente, motive de mândrie că Iașul este, cu adevărat, o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mozolesc numele Poetului într-un discurs patriotard, lacrimogen și fals. Dar nu cred că Paul Miron ar repudia o astfel de filiație decât mânat doar de modestia sa paralizantă. E la Eminescu un efort titanic de cizelare a limbii, de rafinare a graiului, de îndumnezeire a lui culturală, prin efort meșteșugăresc și prin intuiție poetică (în sensul originar al lui poiesis) care l-a bântuit, cu siguranță, și pe Paul Miron. Se lăsa adesea pradă magnetismului ce iradiază din textele eminesciene
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și aranjamente regionale create sau restructurate imediat după sfârșitul Războiului Rece1. Totuși, existența unui nou material empiric nu a generat inovații semnificative, așa cum se Întâmplase anterior În momentele de interes maxim pentru subiect. Mai degrabă, perioada actuală este una de rafinare a vechilor concepte, descrieri mai consistente și mai complexe ale proceselor ce au loc la nivel regional, precum și de convergență și hibridizare a direcțiilor de cercetare ce au conceptul de regiune În prim-plan. În plus, pe fondul unei dezbateri
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
un permanent conflict ideologic și deci În principiu, toate sistemele sunt identice, dat fiind că sunt caracterizate de bipolaritate (MacFarlane, 1985). În prezent, unele curente neomarxiene mai sprijină această viziune, desigur mult mai nuanțată 1. Cea mai importantă contribuție la rafinarea modelului inițial a fost Însă adăugarea unor planuri diferite de analiză. Sub aspectul politicii externe a unui stat, Într-un sistem subordonat există mai multe grade de apropiere și relevanță pentru politica externă și de securitate a acelui stat. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
față de statul din punctul de vedere al căruia este descris respectivul sistem subordonat 1 (Brecher, 1969, p. 138). Astfel de modificări de percepție și comportamentul generat de acestea ar explica, În termenii bipolarității, „anomaliile” regionale observate empiric. În realitate, această rafinare teoretică nu face decât să arate Încă o dată că, pentru majoritatea statelor, chestiunile de securitate și politică externă sunt În primul rând derivate din contextul regional și că transferarea În plan regional a logicii sistemului dominant poate duce la distorsionări
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
care influențează răspunsul la terapie. Astfel, tratamentele actuale sunt rezultatul direct al înțelegerii bazelor epidemiologice, moleculare și genetice ale unei afecțiuni cu aplicare în practica clinică. Un scop major al următorilor ani va fi înțelegerea etiologiei și patogenezei bolii, precum și rafinarea strategiilor terapeutice în contextul variabilității genetice. Capitolul 14 PROBLEMATICA XENOTRANSPLANTULUI ȘI A CELULELOR STEM Jurământul lui Hippocrate este aplicabil nu numai fiecărui om, dar și comunității umane, în ansamblul ei. Există încă, adeseori, un conflict între interesele individuale și cele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Conform legilor lui Duverger, sistemul pluralitar conduce spre un sistem bipartid, în timp ce sistemul bazat pe reprezentare proporțională conduce spre un sistem multipartid. Dezbaterile referitoare la relația dintre sistemul electoral și cel de partide, precum și exemplele analizate au dus la o rafinare a legilor lui Duverger. Astfel, Duverger (2003) admite că sistemul electoral este doar unul dintre elementele cauzale și consideră că legile sale descriu tendințe de cauzalitate în ceea ce privește legătura dintre sistemele electorale și sistemele de partid. Regula pluralității limitează posibilitatea formării
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
a fost rafinat de autor și îmbunătățit constant, astfel încât astăzi există patru versiuni comerciale, identificate după numărul de itemi: CPI-480, publicat în 1957, CPI-462, publicat în 1987, CPI-434, publicat în 1996 și CPI-260, publicat în 2002. În acest proces de rafinare s-a lucrat atât la scalele, cât și la itemii chestionarului. Totodată, au fost introduși itemi noi, s-a renunțat la unii itemi și, de asemenea, unii itemi au fost reformulați pentru a ține CPI-ul în pas cu evoluțiile
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de ascensiune și cădere ci a cunoscut, așa cum spune Monika Fludernik, o ascensiune clasică urmată de ascensiunea ei post-clasică Această ascensiune post-clasică, nu este o negare, nu este un refuz al naratologiei clasice, ci este o continuare, o prelungire, o rafinare, o expansiune a ascensiunii din perioada considerată clasică. Naratologia post-clasică regândește, recontextualizează, expune limitele și posibilitățile naratologiei clasice și le valorifică, pe de o parte prin formularea acelorași întrebări despre narațiune, non-narațiune sau narativitate, pe de alta prin adăugarea unor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ministru suspect și în care președintele nu se încredea, așa că eram mai degrabă constrîns la tăcere politică. Avantajul era că aveam timp. Am învățat tot: piața viței-de-vie, evoluția costurilor sale etc. Criteriile pe care ne propuneau experții să lucrăm erau rafinarea condițiilor tehnice de acces la distilare și un tarif care să scadă în funcție de randamente și de volume. Se încerca să se scadă volumul pe care îl aduceau în fiecare an producătorii spre distilare. În materie de vin de consum francez
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
juxtapunerii cumulative ori a căutării repetate, intensitate spirituală în meditație și vibrație în versul patriotic. Meritele lui sunt legate și de expresia mai nuanțată a sentimentului în erotică, de orientarea baladei spre sursa unui fantastic folcloric, de contribuția însemnată la rafinarea progresivă a limbii poetice (fluența versului, tiparele metrice). V. a tradus, pentru nevoile teatrului, din autorii dramatici mai cunoscuți ai vremii: August von Kotzebue (Grădinarul orb sau Aloiul înflorit, Ceasul de seară), Fr. W. Ziegler (tragedia Ermiona sau Mireasa lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
față de altele. Stabilind criteriile pentru o cercetare legitimă (standardele), paradigmele definesc de asemenea și comunitatea competentă de cercetători. Dacă avem în atenție comunitatea de cercetare din disciplina relațiilor internaționale de după 1945, evoluția realismului prezintă două aspecte esențiale: istoria internă a rafinărilor și respingerilor conceptuale, ancorată în mediul academic și politic al comunității academice respective și răspunzînd provocărilor sale. Particularitățile cu totul speciale ale realismului în relațiile internaționale fac din conceptul de paradigmă al lui Kuhn ceva care prezintă un real interes
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fiindcă metoda compilării era atunci normală. Se văd elemente indiscutabile din Pareneticele lui Vasile Macedoneanul, din Ioan Zlataust, din Fiziolog, din Varlaam și Ioasaf. Deși cu imagini de împrumut, cadența patetică din plângerile la moartea fiului Petre dovedesc o înaltă rafinare în ondularea retorică: " Unde este acum frumusețea obrazului? Iată s-au negrit. Unde este rumeneala feței și buzele cele roșii? Iată s-au veștejit. Unde este clipeala ochilor și vederile lor? Iată să topiră. Unde este părul cel frumos și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îmbrăcăminții orientale, intră pretutindeni, în cabina motorului de pe vapor ca să-i prindă "mehanica", sau în spitalul de nebuni. Toate înfățișările de civilizație îl încîntă, făcîndu-l totdeauna să ofteze asupra înapoierii Valahiei. Cât privește arta și frumusețile, Golescu este departe de rafinarea lui Cantemir. El are sperietura primitivului de tot ce e "cu meșteșug" și măsoară valorile estetice cu "stînjenul". În cutare muzeu vienez tot ce-i place este o pajură făcută din săbii și cuțite, pe care de n-ar fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mare gazetar al nostru din secolul al XIX-lea și până astăzi, și are, în această din urmă calitate, un rol imens în buna orientare a limbii gazetelor românești între anii 1870-1883"237. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face simțită în stilul greoi al publicisticii din epocă, în amestecul de vechi și nou, înregistrat atât la nivelul lexicului, cât și la nivelul formelor gramaticale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
amploarea problematicii abordate și prin superioritatea construcției argumentative. Individualizându-se prin detenta tematică, prin erudiție și acribie, prin implicarea jurnalistului în relatarea evenimentelor, prin comentarii ample și deschideri enciclopedice, prin exprimarea fermă a opiniilor și atitudinilor politice, prin diversificarea și rafinarea mijloacelor de expresie, publicistica eminesciană contribuie decisiv la modernizarea limbajului jurnalistic românesc, aflat încă la început de drum în epocă 508. Pornind de la premisa că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează, purtând amprenta contextului semiotic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
509. Cercetarea corpusului publicistic aferent celor patru perioade de activitate a evidențiat că problematica articolelor se caracterizează prin unitate și continuitate, în vreme ce, la nivelul expresiei, remarcăm o serie de modificări, de nuanțe, ținând de procesul de de modernizare și de rafinare a expresiei jurnalistice. Dincolo însă de particularitățile de expresie pe care le dobândește scrisul jurnalistului, într-o etapă sau alta a carierei publicistice, observăm unitatea de conținut a acestuia, semn al unei concepții bine închegate față de realitățile timpului. În acest
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]