5,656 matches
-
mai rapidă sau mai lentă a mișcării, mai ușoare sau mai grele etc.); -“variația structurii spațiale a gestului diminuarea spațiului de joc obligă jucătorii să efectueze gesturi mai precise într-un spațiu redus”; -“variația receptării informației dat fiind faptul că receptarea informației vizuale, auditive, vestibulare sau kinestezice, sau tratarea acestei informații are o foarte mare importanță pentru ghidarea sau controlul mișcării, se pot ameliora aceste ultime funcții printr-o mărire a informației prezentate. Exemplu jucătorul trebuie să prindă mingea la un
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
asemenea condiții, atunci sunt formulate două rânduri de subiecte pentru întreaga clasă; având grijă să se asigure echivalența itemilor/problemelor, ca dificultate a conținutului; - se recomandă folosirea unor subiecte care au mai fost administrate în anii anteriori, deci a căror receptare de către elevi a fost verificată și eventual ameliorată; - subiectele vor cuprinde itemi/probleme din mai multe teme reprezentative pentru conținutul de învățare asimilat de elevi în semestrul/anul parcurs; folosirea unui singur subiect, cu un item/itemi dintr-o singură
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
dimpotrivă cu cît neurocortexul ei va fi privat de afectivitatea răspunsului cu atît emoția sa se va accentua, pînă va deveni obsesie compulsivă. Eroina știe că acum ea devine friabilă și Marian Constandache din această cauză Își amînă fiorul de receptare și odată cu el si nivelul de simpatie. Ea rămîne acum Într-un teritoriu pe care-l poate stăpîni În voie, prin cabrarea emoției și dozarea intensității afective, știind că orice abatere de la acest scenariu Îi poate cauza suferințe În plus
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
lui ar putea fi comparată cu cea a unui gânditor ca Henri Bergson (!). Wittgenstein a rămas, la noi, până astăzi puțin cunoscut și discutat în afara unor grupuri restrânse de profesioniști ai filozofiei și a cercurilor culturale de orientare postmodernistă. În comparație cu receptarea gândirii sale în lumea largă, cu impulsul pe care îl oferă ea astăzi, atât cercetării filozofice, cât și dezbaterii de idei, faptul mi se pare a fi un semn al provincialismului. În ultimul timp, au fost traduse în limba română
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un mod cu totul impersonal, să se abțină să spună lucruri care ar putea să intereseze pe acei, mult mai puțini, care au investit deja în studiul operei filozofului. Nu îmi fac iluzii că există obstacole considerabile în calea unei receptări a gândirii lui Wittgenstein în cultura română care să se apropie de cea pe care o are opera lui în cultura de limbă engleză sau în cea a altor limbi de circulație universală. Căci scrierile lui Wittgenstein nu poartă pecetea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale lui Kraus din Die Fackel, publicația pe care Gretl o urmărea cu susținută atenție. Se știe, de altfel, că în timpul șederii sale în Norvegia, în 1913, Wittgenstein a cerut să i se trimită numere noi ale revistei. Cât despre receptarea cărții lui Weininger, aceasta pare să fi fost inevitabilă. Ludwig trăise în plină adolescență într-un mediu impregnat de un cult al lui Weininger, acel cult care a fost declanșat prin sinuciderea lui la 23 de ani, în toamna anului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a științei pozitive de metafizica speculativă. Și vor considera că Tractatus-ul propune o teorie, una înrudită cu cea kantiană, în măsura în care este tot o teorie a experienței, diferită însă de aceasta prin orientarea ei empiristă. O formulare foarte clară a acestei receptări răspândite a Tractatus-ului a dat-o, cu câteva decenii în urmă, filozoful american Wilfrid Sellars. „Wittgensteinul Tractatus-ului - scria Sellars - este un caz deosebit de interesant deoarece deși se integrează, în anumite privințe, în mod clar în tradiția lui Hume, el concepe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Mass media, astăzi, Editura Institutul European, Iași, 2002; Genuri și specii ale textului jurnalistic (curs universitar), Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2, Galați, 2003; Tehnici de colectare a informației, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați, 2004; Aspecte ale receptării mesajului mediatic, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați, 2005; Comunicare și publicitate, Editura Tritonic, București, 2005; Jurnalistul Camil Petrescu, Editura Institutul European, Iași, 2007. Colaborează și la "Cotidianul" (redactor, 1991-1994), "Ultimul cuvânt" (redactor, 1993), "Timpul" (redactor-șef adjunct, 1990
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Mihai Ursachi nu atrage și printr-un substanțial intertext poetic și filosofic. În fapt, încă din Inelul cu enigmă se poate observa că în creuzetul liric se topesc cele mai diverse influențe poietice. Într-un articol din 1979 privind receptarea poeziei lui Mihai Ursachi, Constantin Pricop putea deja contabiliza, cu rigoare, modelele, reprezentanții, școlile poetice la care scriitorul ieșean fusese raportat de către vocile autorizate ale criticii românești, între care Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu și Gheorghe Grigurcu: poezia folclorică și Eminescu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
despre cauzele și efectele urbanismului asupra personajelor. Parisul este un oraș-androgin, având atât trăsături masculine (caracterul sau expansiv și colonial, agresiv și dominator), cât și trăsături feminine 98 (caracterul seducător și capricios). Parisul se poate defini în mod diferit în funcție de receptarea de gen: "ainsi la différence est d'un neuvième entre le sort final des hommes et des femmes dans cette capitale, nommée par le petit peuple, le paradis des femmes, le purgatoire des hommes" [Mercier, 1828, vol.I, 21, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mult un pretext pentru a fi împodobit decât pentru a fi iubit: "Leur corps ainsi n'était plus qu'un prétexte à parures, un objet à orner: ce n'était plus un objet à aimer" [Maupassant, Notre coeur, p.209]. Receptarea Parizienei se produce în funcție de gen, fiind un subiect permanent de conversații, de dispute, de referință, de admirație, de dueluri, de ecouri, de amintiri: "Leș hommes s'emparent de șes gestes, de șes regards, de șes moindres paroles pour s'en
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
365] și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în scenă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în scenă originale, cu o atmosferă deosebită, climat afectiv, temperatura sensibilă, interioare stilizate, care ne-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perioadelor de restaurație succesive, pe care le transformă într-un teatru al istoriei. Punerea în scenă a Parisului secolului al XIX-lea și reprezentarea lui în literatura este însoțită de poetizarea civilizației urbane, de cultivarea mitului Parisului și de o receptare progresivă a sensibilității la orașul modern și personajele sale: "A cette heure, Paris offrait (...) le plus intéressant des spectacles" [Zola, La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
senzațională, purtând însemnele spectaculozității. Ea seamănă cu personajele din teatrul de avangardă al lui Antonin Artaud, care "fac" spectacolul dramatic prin modul de a valoriza tehnică teatrală și de a reprezenta scenic timpul și spațiul. În comedia urbană, conform schemei receptării reprezentării, unii oferă spectacole, alții se prind în jocul lor ori sunt simpli spectatori. Deoarece își propune un scop precis pentru care cei din jur nu sunt decât mijloace, personajele din preajma Parizienei sunt mult mai pale, deseori reduse la simple
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este o amintire, alta un simbol. Fiecare dintre Pariziene se personalizează prin anumite detalii: "C'était Mme Correur, avec un chapeau garni d'une botte de roses" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.74]. Anumite obiecte ale toaletei, sugestive în receptarea estetică franceză, cum ar fi pălăria sau mănușile, pot defini eul Parizienei mai mult chiar decât față sau corpul lor399. Elementele miniaturizate importante se concentrează cu precădere în jurul capului și al picioarelor. În opera să, cum menționează E.P.Kuciborskaia [1973
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Culture, The Free Press, Glecoe, 1950 PATAPIEVICI, Horia-Roman, Omul recent, Humanitas, București, 2004 PAVEL Lăură, Ficțiune și teatralitate, Limes, Cluj-Napoca, 2003 PAVIS, Patrice, Dictionnaire du théâtre, Messidor, Editions sociales, Paris, 1987 PAVIS, Patrice, Slovar' teatra, Progress, Moscova, 1991 PAVLICENCU, Sergiu, Receptare și confluenta. Studii de literatură universală și comparată, USM, Chișinău, 1989 PAVLICENCU, Sergiu, Tranziția în literatura și postmodernismul, Editura universității "Transilvania", Brașov, 2002 PERROT, Michelle, Femmes dans la Cité: 1815-1871, Créaphis, Grâne, 1997, p.9-16 PERROT, Michelle, Sortir, în DUBY
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
asupra evoluției lui Salvatore Quasimodo / 27 2.1. Influența lui Giacomo Leopardi asupra literaturii italiene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și de la granița secolelor al XIX-lea și al XX-lea / 27 2.2. Modalități de receptare a operei leopardiene la începutul secolului al XX-lea / 37 2.2.1. Leopardi Pascoli Quasimodo / 44 2.2.2. Leopardi D'Annunzio Quasimodo / 47 2.3. Giacomo Leopardi și revistele literare: 'La Voce', 'La Ronda', 'Solăria', 'Circoli', 'Campo di
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sau Niccolò Tommaseo care îl invită pe romantic să mai renunțe la ale sale afecte sau chiar la Giuseppe Mazzini care consideră că poeziile lui erau sortite, în viitor, uitării.39 Prestigiul acestor detractori explică o oarecare timiditate inițială în receptarea pozitivă a operei leopardiene, în timpul vieții poetului și în primele decenii de după moartea sa. În eseul Prima cantona a lui Giacomo Leopardi, publicat mai întâi în 'Nuova Antologia' (august 1869), De Sanctis a semnalat absența relativă a scrierilor critice despre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
precum Despre spirite și despre forme în opera lui Giacomo Leopardi, cât și prin faptul că a îngrijit și a publicat pentru prima oara (1898-1900) colecția de cugetări cunoscută sub numele de Zibaldone, fapt care a sporit, firește, prestigiul gânditorului. Receptarea lui Leopardi a fost, de fiecare dată, influențată de curentele literare și de gandire dominante într-o perioadă sau în altă: de exemplu, după ce fusese îmbrățișat de unii crepusculari, concomitent cu pătrunderea pe scena literară italiană a idealurilor pozitiviste și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
împinse înainte de progres.54 Fără a detalia aici argumentele lui Mazzamuto, trebuie subliniat faptul că studiul său izbutește să ancoreze opera lui Quasimodo, pornind de la un mediu sicilian, în contextul mai larg, al realismului și romantismului. 2.2. Modalități de receptare a operei leopardiene la începutul secolului al XX-lea Leopardismul, deosebit de prezent pe scena culturii italiene de la începutul secolului XX, nu s-a manifestat, firește, în mod omogen. Fiecare scriitor care s-a înscris pe linia Petrarca-Tasso-Leopardi și-a stabilit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de la începutul secolului XX, nu s-a manifestat, firește, în mod omogen. Fiecare scriitor care s-a înscris pe linia Petrarca-Tasso-Leopardi și-a stabilit o cale proprie de acces către creația recanatezului, astfel încât a existat o varietate de modalități de receptare și preluare și o multitudine de căi de acces ce trasează o fenomenologie complexă dificil de cuprins în ansamblu. În volumul Leopardism Gilberto Lonardi menționează trei tipuri de relatie a scriitorilor cu opera poetului din Recanati.55 La extreme se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care le întâlnea în paginile revistelor literare sau în operele care circulau în epoca. El se numără așadar printre cei care au inclus în propriile scrieri elemente din idiolectul leopardian, după cum se va vedea în următoarele părți ale cercetării. În receptarea lui Leopardi, un cuvânt greu de spus l-au avut teoreticienii literaturii și ai esteticii, si, în general, criticii, ce prin natura meseriei erau mai atenți decât poeții la dinamici și metamorfoze. În perioada amintită, cel mai de seamă dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu sunt chiar de lepădat, afirmă Croce, valoarea lor este mult limitată. Autorul Esteticii i-a refuzat recanatezului calitatea de filozof, dar i-a recunoscut-o pe cea de moralist. Revenind la poezie, de data aceasta din perspectiva canalelor de receptare, Croce admitea totuși faptul că, datorită iubirii de patrie, cantate în vers, Leopardi devenise bardul tineretului romantic înflăcărat. El apropiase romantismul sentimental de sentimentul național, nemulțumirea mărinimoasa și mărinimoasa aspirație, durerea universală de durerea patriei, câștigând astfel admirația unora.61
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din versuri, sicilianul s-a confruntat deseori cu dificultăți, generate parțial de tendința să de a introduce în propriile creații lexeme și stileme ale altor autori, partial de invidiile din mediul literar antagonic. În capitolele precedente s-a urmărit traseul receptării operei lui Leopardi de-a lungul primei jumătăți a secolului trecut (cu o introducere despre prezența sa în veacul al XIX-lea), subliniind atenția pe care i-o acordau diferitele reviste ori aprecierea pe care i-o arătau unele personalități
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]