3,662 matches
-
dragostea specială a românului pentru Maica Domnului, cea care e numită cu diminutivul „Măicuța” în popor. Acest diminutiv definește o familiaritate pe care credinciosul român o manifestă, simțind-o cu adevărat față de cei din ceruri. Poate nu întâmplător părintele Teofil recita printre altele poezia „Filă de acatist”, atât sfinția sa, cât și predecesorul său, părintele Arsenie Boca, „Sfântul Ardealului” având o evlavie deosebită la Sfânta Fecioară. Bucură-te, floare fără de prihană, Albă ca argintul nopților de vară, Spicul cel de aur veșnic
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
la el, ca la mulți alții, credința și dragostea de țară, în special în poeziile „Liturghie” și „Aici e toată țara”. Simion Giurgeca - violonist și compozitor, absolvent al Conservatorului din Timișoara, își încuraja camarazii spunându-le din poeziile proprii sau recitându-le din Radu Gyr. Fronea Bădulescu - fizician, care făcuse și Academia Comercială. Victor Ioan Pica - unul din fii Țării Făgărașului - a fost arestat la doar 17 ani, executând 14 ani de detenție pentru că făcuse rezistență anticomunistă în munții Făgărașului, alături de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
primim cu drag la noi! U iu, U iu iu ! între acestea nănașii cu mirele sunt primiți și cinstiți de socrii mici, cărora le cere mireasa. Cererea o face unul din cei mai chipeși prieteni ai mirelui, sau nașul însuși, recitând orația colăcelului : Bună dimineața cinstiți nuntași, Tânărul nostru-mpărat De dimineață s-o sculat, Fața albă și-o spălat, Cu haine noi s-o-mbrăcat, Și-apoi călare pe un cal Ca un Ducipal A ieșit la drumul mare Și-a dat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
gustul lor lăsa de dorit. Vor fi fost modificte genetic așa cum se vorbește? Nu știu, dar nu mi-au plăcut. Ce mi s-a părut aparte, aveau un fel de artiști sau cântăreți care-și făceau programul pe stradă cântând, recitând, dialogând. Oamenii treceu pe lângă ei, cei curioși se opreau, îi ascultau un timp, le lăsau câteva mărci sau nu le lăsau nimic și-și continuau drumul. De asemenea mi s-a părut curios să văd tot pe stradă tinerii așa-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Eminovici era înalt, voinic, [...]"munte de om", de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzui41. G. Călinescu spune că nu avea nici o subtilitate sufletească, că îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu vorba "poetul", completând-o cu tot felul de ironii, căci era meșteșugit la acestea, așa încât Mihai se ferea să dea ochii cu tatăl său; ar fi preferat să stea la prisacă să-l înțepe albinele, decât în preajma vanitosului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
slova veche chirilică și mai cu seamă cărți vechi vedeam în mâna lui. El îmi zise că acasă a deprins acestă slovă 51. Mai mult decât atât, Vasile Bumbac își aducea aminte că la Cernăuți școlarul cel năzdrăvan i-a recitat zemlich gut52 o poveste de Vasile Alecsandri, iar Leca Morariu afirma despre copilul Mihai că era naiv, veșnic râzând, și că recita pe de rost balade populare. Avea o memorie excelentă și era de toți agreat 53. Nu mai există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
51. Mai mult decât atât, Vasile Bumbac își aducea aminte că la Cernăuți școlarul cel năzdrăvan i-a recitat zemlich gut52 o poveste de Vasile Alecsandri, iar Leca Morariu afirma despre copilul Mihai că era naiv, veșnic râzând, și că recita pe de rost balade populare. Avea o memorie excelentă și era de toți agreat 53. Nu mai există îndoială că i-au folosit atât cărțile din casă, cât și cele bisericești, spre care Mihai avea o nedisimulată atracție, așa că examenele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu" un MARE FESTIVAL. a. Dl. Const. I. Mighiu, decanul baroului, va vorbi despre: Fondul optimist al poeziei lui Mihai Eminescu. b. Elevii și elevele Școlilor secundare din Botoșani, membrii Ateneului popular Sf. Nicolae și ostașii Reg. 37 infanterie vor recita și vor cânta bucăți din Opera Marelui poet. Între pauze muzica Reg. 37 infanterie va cânta din Poeziile cântate ale lui Mihai Eminescu. Suma încasată de la Festival va servi la reconstruirea casei Eminescu din Ipotești 76. În final, se dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
timpul. Înalt, voinic, [...] munte de om, de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzii133, căminarul n-avea în mod nativ nici o subtilitate sufletească; mai mult, îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu apelativul poet, completându-l cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde astea. Astfel, copilul, a cărui sensibilitate prisosea, prefera să-l ocolească și să trăiască după bunul lui plac într-un cadru mioritic, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
greu de rostit tocmai pentru concurența în care intră cele două lumi armonice: pe de o parte, propria muzicalitate interioară, pe de altă parte, cea din muzicalitatea generică a recitativului. În cer mișcă norii auritele nave...157 e greu de recitat. Poemul de largă respirație Diamantul nordului întregește și completează muzicalitatea interioară a versurilor, ridicându-le într-un plan al rafinării demn de Orfeu însuși: O muzică tristă, adânc-voluptoasă,/ Pătrunde-acea lume de flori și miroasă;/ Și verzile lanuri se leagănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fără cuvinte prin vechile ulițe ale Țicăului întomnat. "Bătrâne a concluzionat la despărțire îți dai seama că s-ar fi putut să atingem pietre din caldarâmul aurit de trecerea Luceafărului?" Tot la Iași l-am ascultat ades improvizând, dar și recitând cu tărăgănarea ciudată din ultimii ani, " Starea de imn": "Eu sunt vorbirea acestei țări / Limba ei numită română"... * "O are Oficiul pentru acordarea ordinelor și medaliilor să fie atât de puțin informat încât să nu știe (...) că nu merit nicidecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
zi mai devreme. La înmormântarea lui Adi Cusin. Trupul mărunțel din raclă n-are nici o legătură cu ultima imagine a poetului păstrată în memorie, dar mai ales cu acelea din tinerețea noastră universitară, în care parcă-l văd și-acum recitându-și poemele. Ne făcea surcele pe toți prin felul în care-și spunea poeziile" scrie undeva Cezar Ivănescu. Și tot el: "Adi Cusin a avut geniu până la 18 ani. Ne amintea frapant de tragic dispărutul Nicolae Labiș." Iar într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai ales, destinul poeziei citite de Eminescu la ședința Junimii din 1883 ("tunet de aplauze" nota Iacob Negruzzi) sunt reconstituite și comentate de autorii ieșeni cu profesionalism, detașare și obiectivitate absolut remarcabile. "Numai la Aiud (în pușcărie, n.n.) Doina se recita și cânta în libertate deplină", confirmându-se paradoxul potrivit căruia "într-o închisoare poți fi mai liber decât în libertate" se scrie cu jale doinită la începutul studiului introductiv dedicat unei poezii pe care Goga o considera "categorică evanghelie politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că nu ai o colectivitate de seamă, nu poți purta o discuție mai elevată și-mi este foarte greu. Când a fost Iliescu și Năstase la putere a fost un timp bine, aduceau vizitatori de seamă și uneori le cântam, recitam, chiar cântam împreună, mă simțeam în apele mele în momentele de recreiere. Cu ce mă ocup acum? Eu am croșetat și croșetez din papiotă de ață, tricotez, scriu, compun poezioare așa cum pot, scriu despre viața oamenilor, cânt de una
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cântam împreună, mă simțeam în apele mele în momentele de recreiere. Cu ce mă ocup acum? Eu am croșetat și croșetez din papiotă de ață, tricotez, scriu, compun poezioare așa cum pot, scriu despre viața oamenilor, cânt de una singură, recit și timpul trece, că am ocupație. Categoric, vârsta, intru în 94 de ani, mă apasă, durerile se țin lanț de mine, umblu foarte puțin, numai prin cameră și la baie, dar asta face foarte mult. Personalul este foarte drăguț iar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
școală, afară de surioara mea care a rămas tare supărată că n-au dat-o și pe ea la școală. Eu eram mai mare cu un an ca frățiorul meu Grigore. El era tare bun la matematică, iar eu citeam frumos, recitam, învățam repede poezii și cu măicuța cântam, că-mi plăcea. Când am ajuns eu în clasa a III-a și frățiorul într-a doua, cărțile costau 300 și 200 lei iar caietele, cerneala, tocurile și penițele alți bani, caietele le
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
am spus plângând învățătoarei. Ea cunoștea situația, ne-a mângâiat și ne-a spus că tata o să ne cumpere altă capră. Pentru că avem alături și cupletul scris de Constantin Tănase (5 iulie 1880-29 august 1945) îl redăm aici, așa cum îl recita el : Pensia Altă chestie E scoaterea la pensie. Astăzi ești funcționar Însă mâine - pensionar. Poate te interesează Pensia cum se calculează. Din 35 de ani de servici Care vor fi socotiți Scazi primii ani de școală Și absențele de boală
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
iarbă și cu flori Și cu pomi fructiferi Unde sunt îngropați Și foarte mulți boieri. Căci moartea este crudă Dar este tare dreaptă Ea nu mai ține cont De om, că-i de altă teapă. De la mamă-am învățat Ca să recit frumos. Când mă duceam pe dealuri Cântam tare duios De hăulea tot satul De cântecele mele. Și-acum, la această vârstă Îmi amintesc de ele. Oițele pășteau Eu și lor le cântam. Și îmi pun întrebarea La stradă, o mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Viena, și apoi i-am amintit versurile de mai sus. Eram amândoi pe un pod. - Și cum?, m-a întrebat, știți să-l cântați? - Da, sigur, i-am răspuns. - Hai, să-l cântăm împreună!, mi-a zis. Adrian Păunescu îl recita după mine care-l cântam de răsuna Poiana. M-a felicitat și mi-a pupat elegant mâna. Atunci, cu Adrian Păunescu, l-am cunoscut și pe Constantin Noica, el cobora de la vilișoara dânsului, ne- a salutat și a plecat mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
țărănești, fără care viața, traiul corespunzător, cu belșug, cu spor, era de neconceput... Când am isprăvit clasa întâi și a auzit că voi lua coroniță cu flori, ca premiant, bunica, împreună cu tata s-au sfătuit și mi-au găsit să recit o poezie care exprima tocmai filosofia ei, a părinților, a moșilor și strămoșilor țărani: Ruga plugariului Foaie verde bob năut Dă-mi, Doamne, și nu-mi da mult: Dă-mi un plug cu patru boi, Ca să scap de la nevoi, Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
participat zei și oameni. Mă cuprinde o nostalgie nelămurită ca și numele meu să fie dat, după moarte, unei constelații nemuritoare. Antrenament erotic Deseori mi se întâmplă să fiu foarte deprimat din cauza stării mele șubrede de sănătate. Atunci Aia îmi recită versurile inițiale din Ars: Si quis in hoc artem populo non novit amandi/hoc legat et lecto carmine doctus amet („Dacă vreunul din mulții cititori arta iubirii nu o cunoaște,/Citească-mi poemul și, instruit, să se grăbească-a iubi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
verific dacă-s adevărate afirmațiile lui. Caut să mă informez cât mai exact, ca să pot să înțeleg mai bine motivarea trimiterii violente a mesagerului către Zeu. „Frig” Citesc atent toții autorii care-au descris aceste ținuturi ca să mă informez. Voi recita același rol, vorbind despre acel frig cumplit ce-ngheață vinu-n amfore și face pod de gheață din apa mării până departe-n larg. După cum mă exprim în scrisorile către prietenii romani, toți trebuie să creadă că exilul acesta, al meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-mi înfrâng ostentația orgolioasă și să ajung la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog solemn: - Ridică, ridică gene la sprâncene, buze subțirele, să grăiești cu ele. Cearcă, dragă, cearcă, cearcă de grăiește de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Mă simt exact ca un zeu vegetal ce renaște la viață atunci când soarele răsare din apele primordiale. Oița năzdrăvană A venit să mă vadă un rege trac ce voia să învețe de la mine arta de a fi poet. Mi-a recitat un cântec de-al lui, povestea unei oițe ce-și anunță păstorul despre o nelegiuire pusă la cale împotrivă-i. Intriga e simplă: mica făptură îi spune stăpânului că, în amurg, ceilalți doi fârtați vor încerca să-l ucidă. Reacția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
poet, ca să poată să scrie, trebuie să trăiască toate acele ipostaze umane descrise în poezia lui. Altfel rămâne artificial. Meseria de poet e sterilă, dacă nu te implici existențial. Acum am devenit un adevărat agricultor. Virgiliu ar fi invidios; am recitat până și una dintre Georgicele lui. Despovărare Versurile amoroase mi-au adus gloria. Ca recompensă, Corinna îmi dăruia trupul ei lasciv. Eram copleșit de poezie și de iubirea galantă, dar nu mă simțeam deloc în largul meu. Sufeream, în realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]