3,311 matches
-
res pect, admirație chiar. Era ceea ce se cheamă un self made man, fiul unui mecanic ungur de la Alexandria, și Învă țase medi cina cu mari lipsuri, Însurându se, pe deasupra, cu o femeie ca vai de ea. Îi sunt și astăzi recunoscător doctorului Gabriel Robin de a mă fi ales, din ucenicia mea pe lângă dânsul, cu acel simț de ordine materială, scrupuloasă, măruntă; cu acea pasiune pentru lucrurile mici, foarte prețioasă În gospodăreala muncii tale de fiecare zi; cu acea acuratețe, conștiinciozitate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aprins doar becul chior din tavan. Și-a aprins o țigară. L-a îmbiat și pe Vlad. El a refuzat politicos: Mulțumesc, nu fumez. Se vedea din intonația lui, dar și din întreaga expresie a chipului său că îi este recunoscător tovarășului Cameniță, fiindcă a renunțat la violență și îl tratează civilizat. -Mata ești poet? s-a interesat Cameniță tot așa, pe ton stins, inofensiv. Subit însuflețit, Vlad a început să dea explicații pe larg despre activitatea sa literară. În vreme ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
credem că și noi am putea recupera din timpul pierdut și am putea măcar începe cu ediția a XXII-a din 2015, când ne-am putea întâlni cu numele lui Enescu la tot pasul ca și generațiile viitoare să devină recunoscătoare. Trebuie însă să provocăm voința și să începem măcar cu ce este posibil! Se pune însă problema cât de mult îl cunoaștem și îl apreciem noi, românii... Noi vom încerca! Mulți dintre cei care i-au fost alături în timpul vieții
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
acreditarea la Festivalul Internațional „George Enescu” mai întâi la ediția a XX-a, cea jubiliară, care m-a provocat să doresc a fi prezent și la ediția XXI din anul 2013. Primind din nou acreditarea din partea Ligii, am rămas profund recunoscător. Dar faptul că și Ziarul de Iași, căruia i-am rămas fidel peste ani prin publicarea numeroaselor gânduri care m-au frământat, m-a încredințat să transmit și marelui public impresiile mele despre Festival, m-a onorat deopotrivă, determinându-mă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe drumul respectiv, La Poderosa și-a dat, În cele din urmă, duhul. Ne-a luat un camion pînă la Los Ángeles, unde am lăsat-o la sediul pompierilor și am poposit În casa unui locotenent chilian care părea foarte recunoscător pentru modul În care fusese tratat În țara noastră, Argentina, și nu știa ce să mai facă să ne Încînte. Era ultima noastră zi de „vagabonzi pe motor“; etapa următoare părea decisă să fie mult mai grea, ca „vagabonzi fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Iosif”, suntem convinși că timpul comunismului a reprezentat o perioadă de aproape cincizeci de ani de mare încercare a creștinilor de dincoace de cortina de fier, dar astăzi ne putem bucura de roadele abundente ale credinței înaintașilor noștri. Conștienți și recunoscători, dedicăm această fericită aducere aminte fraților franciscani care au suferit pe nedrept după gratii, în zeghe, pentru a nu-i afunda în abisul uitării și pentru a le mulțumi că pentru a ne croi nouă astăzi drumul acesta au dat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
date au putut fi folosite de pr. dr. Damian Patrașcu în articolul publicat în revista Mesagerul sf. Anton și pe internet pe pagina sa în amplul articol „De la creștini adunate și’napoi la lume date”, pentru care îi sunt profund recunoscător. Desigur, că din lipsă de date certe s-au mai strecurat, fără voia mea, și unele inexactități; din această cauză, chiar de la prima încercare în 2004, nu am multiplicat originalul decât în 10 exemplare xerox, date preluate de pr. Damian
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
amuzament, o jucărie luată cu sila de la altul, iar apoi azvârlită cu indiferență! Pierre asculta cu un simțământ de uimire, de simpatie și de milă, un simțământ care îi flata vanitatea și, prin urmare, îi era plăcut... Îi era aproape recunoscător lui Atti pentru plăcerea pe care i-o dădea. Da, asta era realitatea: el era omul care se juca, luând pentru sine ce era frumos și plăcut și lăsând celorlalți restul, dacă mai putea să-i mulțumească... Așa era el
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
această seară să rămâneți aici, deoarece viscolul s-a întețit, suflă din ce în ce mai puternic iar vizibilitatea a scăzut foarte mult. Sfatul meu este să nu riscați aventurându-vă pe o asemenea vreme. Domnule doctor, vă mulțumesc din inimă. Vă voi fi recunoscătoare toată viața pentru binele pe care mi l-ați făcut angajându-mă aici, putând asigura hrana necesară familiei mele. Raționamentul dumneavoastră, domnule doctor, este logic și de o mare delicatețe sufletească. Dar din ecuația dumneavoastră lipsește al doilea termen: copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
civilizație și progres, sprijinim neabătut întreaga politică internă și externă a partidului nostru pe care cu atâta înțelepciune, clarviziune și dragoste de patrie o elaborează și o înfăptuiește iubitul și mult stimatul nostru conducător. Avem toate motivele să fim profund recunoscători tovarășului Nicolae Ceaușescu pentru lumina și căldura cu care înconjoară arta românească, pentru încrederea pe care o acordă creatorilor de frumos. Este un privilegiu pentru mine să mărturisesc cu acest prilej, încă o dată, admirația, respectul și dragostea pe care toți
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
apleacă cu interes, respect și admirație, știind să prețuiască deopotrivă opera și artistul, știind că lucrătorul din uzină sau de pe ogor, beneficiind de cuceririle cele mai avansate ale științei, are nevoie pentru îndeplinirea planurilor și de condiția spirituală. Îi suntem recunoscători și ne angajăm să realizăm în continuare lucrări valoroase și originale, care să contribuie la îmbogățirea patrimoniului național.“ („Din inimă“, Convorbiri literare, ianuarie 1987) „Pentru condiția superioară creată, artiștii țării poartă o vie recunoștință tovarășului Nicolae Ceaușescu, ctitor și arhitect
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
inițiativă, noi ținem să adăugăm că, deși, în conformitate cu legile țării, acest titlu se acordă astăzi tovarășului Nicolae Ceaușescu de către o singură instituție de învățământ superior el este e acordat în realitate simultan de către întreaga școală românească, care este emoționată și recunoscătoare primului bărbat al țării pentru omagiul pe care i-l aduce acceptând. Această afirmație nu este doar o figură de stil, ci expresia unui adevăr. Care universitate românească nu ar fi mândră și astăzi, și întotdeauna, dacă ar fi avut
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și-ar fi potcovit bidiviul său alb la un covaci iobag ce-și făcea meseria într-o fierărie din grădina Imbrii. Dar să dăm Cezarului ce e al Cezarului, să-i recunoaștem tot meritul pentru care întreaga națiune îi este recunoscătoare încă și azi după mai bine de patru secole și-i va fi în veci. Dar să vedem ce ne povestește istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa «O istorie sinceră a poporului român». Spune acesta: «Deteriorarea relațiilor (Țării Românești n.n.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
scriam și învățam cu tragere de inimă, eram atent și participam la lecții, iar din partea învățătoarei primeam laude, nu și premii, care erau destinate copiilor ai căror părinți se situau pe un palier social sau economic mai înalt. Rămân, totuși, recunoscător acelor dascăli ai mei care, în cei șase ani cât am învățat la școala din sat (patru clase primare și două clase supraprimare), dându-și seama că din copilul care eram atunci s-ar putea alege ceva, au insistat pe lângă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nici o ezitare la lucrurile pe care mi le-a amintit lectura din veche publicație junimistă. Hazardul e un geniu binevoitor, căruia îi datorim atâtea surprinzătoare, delicioase și fantastice situații în viață, încât merită să-l tratăm, ori de câte ori avem ocaziunea, cu recunoscătoare și afectuoasă atențiune. Un sentiment de felul acesta trebuie să-i fi dictat scriitorului Arnoux frumosul titlu de "Poésie du Hasard" pe care l-a dat uneia din lucrările sale, făcută, cum el însuși o spune, din materia oferită, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bizuie pe moartea noastră. Ei nu sînt Începutul, ci urmarea venirii noastre pe lume. SÎnt un suspin, privirea Întoarsă spre marea care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Evul mediu să existe acel cer anxios spre care s-au Înălțat săgețile catedralelor gotice. Dar dacă datorez ceva Eladei, aceasta n-o datorez nici unei filosofii care Întoarce spatele vieții; e de ajuns să mă uit În jur ca să fiu recunoscător că exist. În rest, o fîntînă izolată incită În mod firesc melancolia. Icar Nesocotind sfatul lui Dedal de a nu se apropia prea mult de soare, Icar s-a prăbușit În Marea Egee. Dar candoarea cu care a crezut, În euforia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în priviri, căutând să savureze explozia de miros al pământului primăvăratic, bucurându-se până la extaz. B. Cănd amintirile dor Zilele i se păreau din ce în ce mai calde, mai senine și se bucura că va mai petrece mult timp în străinătate. Îi era recunoscătoare Cerului care îi îndreptase pașii spre acest teritoriu. Era mulțumită din toate punctele de vedere. Acum se descurca mult mai bine, trecuse de mult la o altă dimensiune a lucrurilor. Nu mai păstra pe chipul ei tristețe sau remușcări. Trecuseră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mă cam refuzase, am crezut că mi-au găsit bani! Alerg, era 8½ seara; Piti îmi arată o telegramă de la Ștefan Curti: „Gazda găsită mizerabilă, roagă pe doamna Lovinescu să primească amândoi copiii, depune toată insistența și îți voi [fi] recunoscător. Răspunde fulger“. (Ca telegrama de la Plevna.) Am cam refuzat și pe urmă am primit, știind că cu copii îmi va fi mai ușor decât cu copiii de universitate. Bucuria cea mare sunt însă cele două scrisori ce mă așteaptă acasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mireasă Pentru Abigail, care ar fi găsit soluția cea mai inteligentă întro fracțiune de secundă. MULȚUMIRI Să scriu această carte a fost cât se poate de amuzant; să mă documentez pentru ea a fost și mai și. Le sunt extrem de recunoscătoare atât celor din Anglia, cât și celor din Statele Unite, care mi-au permis să vin să le pun tot felul de întrebări prostești, oferindu-mi atât de multe surse de inspirație. Mulțumirile mele pentru Lawrence Harvey de la Plaza, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
același lucru pentru el. — E un tip foarte de treabă, zice Luke, arătând spre Tarquin. Un pic cam ciudat, dar drăguț. — Da. Este. Luke... Vreți un pahar cu whisky fierbinte? ne întrerupe un chelner. Sau, poate, șampanie? — Whisky fierbinte, spun recunoscătoare. Mersi. Iau câteva înghițituri și închid ochii, lăsând căldura să mi se răspândească în tot corpul. Ce bine ar fi să ajungă și la picioarele mele, care, sinceră să fiu, mi-au înghețat bocnă. Domnișoara de onoare! țipă Suze brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sunt prea sigură că ar ști măcar să-mi spună ce e aia o nucă Pignoli. (Sinceră să fiu, nici eu nu știu. Dar nu contează asta.) Și poate că Elinor are dreptate, mami i-ar fi cât se poate de recunoscătoare dacă am scăpa-o de toată bătaia asta de cap. Da. Poate că pregătirile astea s-au dovedit mult mai mult decât poate duce și decât lasă să se înțeleagă. Poate că în adâncul sufletului își dorește să nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oameni de afaceri, oameni de pe stradă... — Acum am înțeles ce-i cu toți ciudații care mă asaltează în fiecare zi. Îi zâmbesc. Acuma, serios vorbind, vreau să-ți cer o mică favoare. Michael coboară ușor vocea. Ți-aș fi foarte recunoscător dacă ai putea să o ajuți puțin pe fata mea, Deborah. Tocmai s-a despărțit de un tip și trece printr-o perioadă în care nu mai are deloc încredere în sine. I-am spus că știu pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a găsit Luke scrisorile de la tatăl lui, iar Michael se crispează vizibil. — OK, spune, amestecând gânditor în cafea. Acum înțeleg totul. Mama lui a fost motorul din spatele a tot ce a realizat el până acum. Avem de ce să-i fim recunoscători, deci. Nu știu, parcă... brusc, nu mai știe de ce face ceea ce face. Așa că a renunțat să mai facă ceva. Nu vrea să se ducă la serviciu, și nici să vorbească despre asta. Elinor e tot în Elveția, colegii lui îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sugera o persoană abordabilă, și totuși extrem de competentă. Feedbackul primit din partea clienților ne-a arătat faptul că prezența permanentă a lui Walt în viața clienților noștri a sporit încrederea și loialitatea acestora cu 50 la sută. V-am fi foarte recunoscători dacă ați putea să păstrați acest secret pentru dumneavoastră. În eventualitatea că, în ciuda acestui fapt, doriți în continuare ca un reprezentant al Second Union să participe la nunta dumneavoastră, mi-ar face o deosebită plăcere ca persoana aceea să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]