3,106 matches
-
denotație nu acceptă por sí solo: *El carro es rojo por sí solo ' Mașina este roșie prin ea înseși'. Koontz-Garboden (2009: 91−101) arată că variantele reflexive ale verbelor specificate plin (cut 'a tăia', assasinate 'a asasina') permit numai interpretarea reflexivă, iar variantele reflexive ale verbelor subspecificate (break 'a se rupe, a se sparge') permit și interpretarea anticauzativă. De multe ori, anticauzativul și reflexivul sunt marcate identic. Morfologic, analiza reflexivă a anticauzativelor este foarte plauzibilă. Anticauzativizarea este o operație asupra reprezentării
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
por sí solo: *El carro es rojo por sí solo ' Mașina este roșie prin ea înseși'. Koontz-Garboden (2009: 91−101) arată că variantele reflexive ale verbelor specificate plin (cut 'a tăia', assasinate 'a asasina') permit numai interpretarea reflexivă, iar variantele reflexive ale verbelor subspecificate (break 'a se rupe, a se sparge') permit și interpretarea anticauzativă. De multe ori, anticauzativul și reflexivul sunt marcate identic. Morfologic, analiza reflexivă a anticauzativelor este foarte plauzibilă. Anticauzativizarea este o operație asupra reprezentării semantico-lexicale a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arată că variantele reflexive ale verbelor specificate plin (cut 'a tăia', assasinate 'a asasina') permit numai interpretarea reflexivă, iar variantele reflexive ale verbelor subspecificate (break 'a se rupe, a se sparge') permit și interpretarea anticauzativă. De multe ori, anticauzativul și reflexivul sunt marcate identic. Morfologic, analiza reflexivă a anticauzativelor este foarte plauzibilă. Anticauzativizarea este o operație asupra reprezentării semantico-lexicale a unui verb, iar pasivizarea este o operație la nivelul structurii argumentale, care suprimă argumentul extern, proiectarea acestuia în sintaxă fiind obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
specificate plin (cut 'a tăia', assasinate 'a asasina') permit numai interpretarea reflexivă, iar variantele reflexive ale verbelor subspecificate (break 'a se rupe, a se sparge') permit și interpretarea anticauzativă. De multe ori, anticauzativul și reflexivul sunt marcate identic. Morfologic, analiza reflexivă a anticauzativelor este foarte plauzibilă. Anticauzativizarea este o operație asupra reprezentării semantico-lexicale a unui verb, iar pasivizarea este o operație la nivelul structurii argumentale, care suprimă argumentul extern, proiectarea acestuia în sintaxă fiind obligatorie. Ca și forma activă, cea pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca greaca, în care pasivul este obligatoriu agentiv, proiecția Voice [− Agentiv] poate fi folosită pentru interpretarea anticauzativă. Concluzia autorilor este că nu există o direcție a alternanței cauzativ/anticauzativ; niciuna dintre construcții nu derivă direct din cealaltă. 6. RELAȚIA ERGATIV−REFLEXIV Așa cum se poate observa din clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română (supra, 3.3.2.), ponderea verbelor reflexive în inventarul inacuzativelor din limba română este foarte mare. Dintr-un total de 487 de verbe pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că nu există o direcție a alternanței cauzativ/anticauzativ; niciuna dintre construcții nu derivă direct din cealaltă. 6. RELAȚIA ERGATIV−REFLEXIV Așa cum se poate observa din clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română (supra, 3.3.2.), ponderea verbelor reflexive în inventarul inacuzativelor din limba română este foarte mare. Dintr-un total de 487 de verbe pe care le-am considerat inacuzative, numai 100 sunt nereflexive, restul având fie numai variantă reflexivă − situația majoritară: 349 de verbe −, fie variantă reflexivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limba română (supra, 3.3.2.), ponderea verbelor reflexive în inventarul inacuzativelor din limba română este foarte mare. Dintr-un total de 487 de verbe pe care le-am considerat inacuzative, numai 100 sunt nereflexive, restul având fie numai variantă reflexivă − situația majoritară: 349 de verbe −, fie variantă reflexivă și nereflexivă − 38 de verbe. Numărul foarte mare de verbe inacuzative reflexive din limba română are (cel puțin) două explicații: (a) există o legătură între reflexivitate și ergativitate; (b) limba română este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reflexive în inventarul inacuzativelor din limba română este foarte mare. Dintr-un total de 487 de verbe pe care le-am considerat inacuzative, numai 100 sunt nereflexive, restul având fie numai variantă reflexivă − situația majoritară: 349 de verbe −, fie variantă reflexivă și nereflexivă − 38 de verbe. Numărul foarte mare de verbe inacuzative reflexive din limba română are (cel puțin) două explicații: (a) există o legătură între reflexivitate și ergativitate; (b) limba română este "sensibilă" la reflexiv, a cărui frecvență este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
total de 487 de verbe pe care le-am considerat inacuzative, numai 100 sunt nereflexive, restul având fie numai variantă reflexivă − situația majoritară: 349 de verbe −, fie variantă reflexivă și nereflexivă − 38 de verbe. Numărul foarte mare de verbe inacuzative reflexive din limba română are (cel puțin) două explicații: (a) există o legătură între reflexivitate și ergativitate; (b) limba română este "sensibilă" la reflexiv, a cărui frecvență este foarte mare și ale cărui valori sunt diverse (vezi Pană Dindelegan 2008e [2005e
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
349 de verbe −, fie variantă reflexivă și nereflexivă − 38 de verbe. Numărul foarte mare de verbe inacuzative reflexive din limba română are (cel puțin) două explicații: (a) există o legătură între reflexivitate și ergativitate; (b) limba română este "sensibilă" la reflexiv, a cărui frecvență este foarte mare și ale cărui valori sunt diverse (vezi Pană Dindelegan 2008e [2005e], în GALR II). În ceea ce privește prima explicație, în mai multe studii, a fost subliniată relația dintre morfologia reflexivă și anumite fenomene legate de inacuzativitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
b) limba română este "sensibilă" la reflexiv, a cărui frecvență este foarte mare și ale cărui valori sunt diverse (vezi Pană Dindelegan 2008e [2005e], în GALR II). În ceea ce privește prima explicație, în mai multe studii, a fost subliniată relația dintre morfologia reflexivă și anumite fenomene legate de inacuzativitate 129. Grimshaw (1990: 151) arată că reflexivizarea din limbile romanice reprezintă suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilități de a privi variațiile de marcare (prezența vs absența reflexivului): (a) în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre morfologia reflexivă și anumite fenomene legate de inacuzativitate 129. Grimshaw (1990: 151) arată că reflexivizarea din limbile romanice reprezintă suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilități de a privi variațiile de marcare (prezența vs absența reflexivului): (a) în limbile cu operații lexicale rezistente, în urma reducerii rămâne o trăsătură de acuzativ, un reziduu mai slab decât acuzativul originar, rămas în cazul pasivului, care cere marcare morfologică specială (Everaert 1994130, Reinhart 1996); (b) ceea ce este marcat în morfologia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
morfologia acestor limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic, morfologia marcând faptul că a avut loc o operație (Cinque 1988, Grimshaw 1990). Embick (2004a: 142) atrage atenția asupra faptului că, în anumite limbi, există reflexive cu sintaxă inacuzativă, fără a avea aceeași derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de rol tematic, morfologia marcând faptul că a avut loc o operație (Cinque 1988, Grimshaw 1990). Embick (2004a: 142) atrage atenția asupra faptului că, în anumite limbi, există reflexive cu sintaxă inacuzativă, fără a avea aceeași derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi, există reflexive cu sintaxă inacuzativă, fără a avea aceeași derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative (vezi supra, 5.3.3.2.). Embick (2004a: 154) nu este de acord cu propunerea formulată de Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt inacuzative −, pentru că aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative (vezi supra, 5.3.3.2.). Embick (2004a: 154) nu este de acord cu propunerea formulată de Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt inacuzative −, pentru că aceasta nu explică omonimia morfologică a celor două forme. În spiritul celei de-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative (vezi supra, 5.3.3.2.). Embick (2004a: 154) nu este de acord cu propunerea formulată de Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt inacuzative −, pentru că aceasta nu explică omonimia morfologică a celor două forme. În spiritul celei de-a doua explicații, Berea (1966: 568) arată că limbile romanice, inclusiv româna, continuă tendința latinei vulgare de a dezvolta construcțiile reflexive ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt inacuzative −, pentru că aceasta nu explică omonimia morfologică a celor două forme. În spiritul celei de-a doua explicații, Berea (1966: 568) arată că limbile romanice, inclusiv româna, continuă tendința latinei vulgare de a dezvolta construcțiile reflexive ale căror valori sunt uneori foarte precise, gramaticale, iar alteori, mai greu de precizat (ca în cazul inacuzativelor). Un argument pentru faptul că, în română, nu orice apariție a reflexivului este asociată cu o valoare gramaticală este acela că, diacronic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inclusiv româna, continuă tendința latinei vulgare de a dezvolta construcțiile reflexive ale căror valori sunt uneori foarte precise, gramaticale, iar alteori, mai greu de precizat (ca în cazul inacuzativelor). Un argument pentru faptul că, în română, nu orice apariție a reflexivului este asociată cu o valoare gramaticală este acela că, diacronic, se înregistrează numeroase variații de tip reflexiv/nereflexiv, uneori în interiorul aceluiași text (explicarea acestui fenomen în termeni sintactici rămâne un subiect deschis): Și zise Alexandru să odihnească oștile acole (Alexandria
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
precise, gramaticale, iar alteori, mai greu de precizat (ca în cazul inacuzativelor). Un argument pentru faptul că, în română, nu orice apariție a reflexivului este asociată cu o valoare gramaticală este acela că, diacronic, se înregistrează numeroase variații de tip reflexiv/nereflexiv, uneori în interiorul aceluiași text (explicarea acestui fenomen în termeni sintactici rămâne un subiect deschis): Și zise Alexandru să odihnească oștile acole (Alexandria, [1620]: 139) Eu adurmiiu și durmiiu și sculaiu, că Domnulu spejenitu-me-au (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 88) Aceia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apropiat oștile ungurești de Suciavă (M. Costin, Letopisețul, 64) oștile lui Răzvan amu să văd și să apropiia de oștile țărâi (M. Costin, Letopisețul, 64). În această secțiune, voi avea în vedere două aspecte: verbele inacuzative care au formă atât reflexivă, cât și nereflexivă și posibilitatea de a explica diferența semantică dintre cele două variante; statutul sintactic al elementului se și relația sa cu fenomenul inacuzativității. 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nereflexivă Există o subclasă limitată de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două aspecte: verbele inacuzative care au formă atât reflexivă, cât și nereflexivă și posibilitatea de a explica diferența semantică dintre cele două variante; statutul sintactic al elementului se și relația sa cu fenomenul inacuzativității. 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nereflexivă Există o subclasă limitată de verbe inacuzative/ergative (38 de unități) care pot avea atât formă reflexivă, cât și formă nonreflexivă, între care se pare că există anumite diferențe semantice. Aceste verbe 131 exprimă: schimbarea de stare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cele două variante; statutul sintactic al elementului se și relația sa cu fenomenul inacuzativității. 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nereflexivă Există o subclasă limitată de verbe inacuzative/ergative (38 de unități) care pot avea atât formă reflexivă, cât și formă nonreflexivă, între care se pare că există anumite diferențe semantice. Aceste verbe 131 exprimă: schimbarea de stare: accelera, aclimatiza, aglutina, albi, anchiloza, arde, cangrena, coace, cocli, condensa, crăpa, cristaliza, diftonga, diminua, fierbe, îngălbeni, împietri, înverzi, mucegăi, necroza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
găsi o încadrare potrivită pentru se din Ion se albește când o vede pe Maria/Ion albește cu vârsta în clasificările deja existente în lingvistica românească este fără succes. Acest tip de se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se albește când o vede pe Maria/Ion albește cu vârsta în clasificările deja existente în lingvistica românească este fără succes. Acest tip de se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]