KorAP: Find »[drukola/base=relua & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...1162 >

29,034 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

cărora le asigura, iată, minunate condiții pentru a se trata de reumatism, gută, artrită și de câte și mai câte alte suferințe și beteșuguri trupești. În aceeași epistolă, Stelian îi mai dădea fiului său cu satisfacție de știre că își reluase între timp serviciul de la cooperativă și că, în general, reușea s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
duc direct la Comitetul Central. Auzind de Comitetul Central, birocratul se muie și deveni conciliant: Bine, stați, să vedem ce se poate rezolva, glăsui el înmuiat. Ridică din furcă receptorul telefonului și întrebă ceva cu voce scăzută, apoi închise. Uitați, reluă funcționarul, pe un ton mai politicos, o să fiți primit de tovarășul Uritescu... Mai vru să spună încă ceva, dar peste puțin ușa se deschise și în birou își făcu apariția chiar funcționarul cu pricina. Tovarășe director, zise ochelaristul, arătând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
zici tu de Creangă e altă poveste! i-o întoarse Sever cu un aer grav, uitându-se o clipă spre un perete, unde se vedeau agățate, unul lângă altul, câteva portrete ale unor savanți români. Da' ascultă aici la mine, reluă el după o clipă de gândire, și bagă bine la cap, mă Norica: mintea românului e ascuțită ca briciul!... De-aia-i bun băiatul lui Ticu... ...Ultimele săptămâni de primăvară trecură și ele și Sever împreună cu ucenicul său intrară în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-se în sine. Nu i-ar fi folosit la nimic și nu era în felul său de-a fi. După ce revenise de la băile Herculane, oarecum refăcut trupește și chiar sufletește pentru că, iată, regimul, îi arătase o oarecare bunăvoință... , el își reluase, cu râvnă, treburile din cooperația locală, spre binele patriei reperiste și spre mulțumirea secretarului Girolteanu și a unor activiști raionali, precum acel zelos politruc cu numele de Ilici Vasile... Era vorba, în această situație a sa, de activități strict contabilicești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
strămoși... ăăă... Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!!... Și ce s-o mai lungim... ăăă... Te felicităm, tovarășe pensionar Dumitrescu, pentru munca pe care ai depus-o... Teodorescu, îl corectă discret Stelian. Da, te felicităm, tovarășe pensionar Teodorescu, reluă activistul ușor agasat, pentru munca pe care o depui în slujba comerțului nostru de stat și cooperatist, salvând avutul poporului de furt și de risipă... Să ne trăiești, tovarășe Dumitrescu!... sfârși activistul, lovit din nou de amnezie, și săltându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
complice. Nu mai vorbiți așa de tare, că s-ar putea să aveți probleme. Traversară Calea Victoriei și o apucară înainte, pe bulevardul cu multe cinematografe. Grija fetei pentru el îl surprinse și-l făcu să se simtă foarte măgulit. Eu, reluă fata, după ce tipul cu șapcă de proletar nu se mai văzu în urma lor, rostindu-și cuvintele pe același ton precaut și conspirativ, n-aș putea să spun că sunt o persoană atât de curajoasă... Mie mi-e frică de ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să mărturisească. Se făcu o lungă tăcere, întreruptă doar de foșnetul vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra lor, nu doar că îi compătimiseră, dar se oferiseră să le întindă și o mână de ajutor. Ei o adoptaseră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

pe la mijlocul scării, vă mențineți decizia de a vă supune intervenției DVMC ? 3 Sunt hotărâtă să mă supun intervenției, dacă nimeni nu mă poate asigura că nu va interveni o degradare ireversibilă a stării mele de acum. Nu este timp să reluăm o conversație pe care am avut-o deja. Nimeni nu vă poate garanta nimic. În plus, trebuie să fiți conștientă că orice intervenție chirurgicală și mai ales cele la cutia craniană implică riscuri. Pot interveni neprevăzute legate mai ales de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
este bine vizualizat și ușor accesibil. Priviți și voi ! Un distanțier de cinci microni este cel mai potrivit. Da, iată că a intrat cu ușurință. Să vedem mai departe. Cercetarea prin binocular este de data aceasta mult mai îndelungată și reluată de câteva ori. Ieșită din penumbră, o mână grijulie tamponează broboanele apărute pe fruntea care străjuiește fantele ochilor cu aparența a două tăieturi orizontale. Profesorul Grand repetă observarea folosind cu multă prudență distanțierul pentru a vizualiza mai bine. Privește îndelung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
liman..." Noua formă a Dorei (sau Dora în noua sa formă ?) are nevoie de odihnă după repetatul drum dus-întors pe care l-a făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
nou la viață. Infirmiera ridică cu delicatețe pleoapele căzute și fascicolul unei mici lanterne cercetează fundul ochilor. Sclipirea vieții începe acolo și, după repetate căutări, iată că semnalul așteptat apare. Timid, viața pâlpâie din nou și funcții-le vitale își reiau fără grabă misiunile cunoscute. Dora își revine din somnul dat de anestezic abia după ce din nou patul cu rotile a transportat-o de la S. I. P. O. în salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au început munca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
poate face prea puține pentru tineri ca cei pe care îi văd adeseori scoși la plimbare și îi compătimesc. Nu știu dacă am competențele necesare, dar dacă dumneavoastră o credeți, sunt de acord să fac o încercare. Îmi voi putea relua programul normal de muncă așa cum îmi doresc. Aș lucra aici, aproape de casă, Dora s-ar simți mai în siguranță. Iarăși grija asta exagerată, ca pentru un copil neajutorat...", își spune Dora în gând. "Important este să îi placă lui, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cumplitul carnaj al războiului. Un nume îi revine Dorei în minte : Ovidiu, Ovidiu Frunză, învățător într-un sat din Nordul României împreună cu care tatăl ei fusese în lagărul de la... parcă Tușino și cu care ținuse legătura mult timp după întoarcere. Reia hârtiile deja triate și caută, caută cu febrilitate. Căutarea nu este zadarnică. Într-un teanc de plicuri legate cu panglică de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
hrănea, o plimba, îi mai puteam găsi pe față urmele chipului încântător al adolescentei de altă dată. Eu eram o bunică încă tânără, abia făcusem patruzeci de ani, era de datoria mea să asigur hrana fetelor mele. Am încercat să reiau ceea ce făcusem în Brodocul siberian, să ușurez suferințele oamenilor cu ajutorul plantelor și a cunoștințelor dobândite în spital. Nu a trebuit mult timp până să fiu acuzată de vrăjitorie, reținută câteva zile la miliție și amenințată cu o nouă deportare dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
marii zilei la care am depus în zadar zeci de petiții. Tăcere lungă. "Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se întreabă Dora înainte ca povestirea să fie reluată cu o voce mai aspră, mai seacă, care se forțează să fie detașată de miezul tragic al vieții ei. Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica ta, Dora..." Nici un răspuns, măsuța rămâne nemișcată. Plină de umilință, Teodora reia chemarea: "Spirit al Isidorei, te rog să mă ierți că am cutezat să îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de abur ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu lapte, s-au îndreptat voioase către casă și și-au reluat discuția întreruptă cu două ceasuri mai devreme pe motive de securitate: Să mai știi că alaltăseară, când am dormit cu cei mici în camera părinților, mama l-a certat pe tata că nu-i cuminte și nu ține seama de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
dreptate, dar mai bine ne spunea dacă a bătut-o vreodată cum ai făcut tu când m-ai bănuit cu directorul și m-ai temut un an întreg, și-ai vrut să mă transferi de la Holda... Am auzit, și-a reluat fericitul mire firul sintezelor sale. N-am bătut-o nici o dată, doar de două ori am scuturat-o puțin ca pe pomul roditor... doar la prima i-am cerut iertare... Bine colega! Am înțeles... Cum stăm cu stâlpul casei? s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
a răspuns aceasta. Astăzi copiii nu mi-au dat pentru că hrănesc niște căței care s-au oploșit pe lângă școală. Iar porția mea am mâncat-o eu... că mi-a fost foame. Lui Costi atât i-a trebuit!.. Copilul și-a reluat țipetele despre papa de parcă l-ar fi înțepat cineva cu mii de ace și a aruncat cu cănița de aluminiu, pe care o avea pregătită pentru lapte, după nesățioasa de Veronica ce tocmai părăsea ograda în mare grabă pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

apoi mâna dreaptă în aer, după care începeau și negresele să mormăie, de parcă ar fi vrut să-l imite pe domn. Brusc, domnul se supăra, făcea o mișcare ciudată, cu aceeași mână, și mormăiturile încetau. Mormăia apoi el singur, înceta, relua mormăitul, după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul, moment în care domnul în negru zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Ne lua pe fiecare în parte și-I spunea, pe scurt după ce se ruga pentru sănătatea și norocul fiecăruia -, mai ales ce nemulțumiri provocasem în ultima zi sau, dacă nu era sigur că Dumnezeu îl ascultase cu o zi înainte, relua și oful din acea zi. Îl ruga, evlavios, pe Dumnezeu, să intervină urgent pentru a-l aduce pe calea ce bună pe cel care călcase strâmb, "pentru că numai Tu, Doamne, mai poți repara ceva în sufletul acestui păcătos". Brusc, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și am cuvântat aidoma unuia care primise un Oscar: "Marele Alb oferă aceste premii marelui său prieten: Marele Bronz!" Am sărit de pe scenă și am mers glonț la tatăl Marelui Bronz, aflat în mijlocul sălii. Omul n-a putut decât să reia, cu alte cuvinte, o parte din declarația sa veche de dragoste: "Să te ia dracul! Ești singurul alb îndrăgostit de un bronzat". Când am plecat definitiv din Ferentari, eram alt om. Mă așteptasem să văd, la fiecare colț de stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
să scrii primul capitol al unui manual despre o anume fericire. Sisif nu are chemarea către orizonturile zădărniciei, așa cum credeam până acum. Toată truda sa face parte dintr-un proiect al demnității. Rostogolind la nesfârșit stânca spre piscul muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de prizonier al absurdului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar de speranță, urmate de sisifii lor, către poale. La poale este un uriaș cimitir; un câmp nesfârșit de cruci. Sisifii știu că, în cele din urmă, acolo vor sfârși, dar își reiau truda. Chiar și în detalii, nu vei vedea niciun sisif trist; dar nici zâmbind. Ei sunt doar niște ființe care-și fac treaba. Parcă s-ar afla la serviciu. Dacă te uiți atent, ai impresia că poartă o mască de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]