3,228 matches
-
-mi voința, liberul arbitru, mi-am regăsit echilibrul moral și demnitatea! -, Raicu s-a depărtat de mine, abia dacă ne mai salutam pe stradă. După mulți ani, la Paris, În casa lui Virgil Tănase, Într-o seară, mi-a făcut reproșul „de a-l fi ales pe altul!”. Se referea, cred, la prietenia cu Nicolae Manolescu și e drept că ei doi nu se aflau În raporturi foarte bune. Firi total diferite, Raicu, evreu de fină rasă venind din Moldova, iar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și al lui Labiș - Mandric, Mazilu, Cosașu, Raicu. Foști colegi la „aventurista” și cam „bolșevica” Școală de literatură care ambiționa, după modelul marii Uniuni Sovietice, să producă pe bandă condeieri aplecați partidului. Nu am Înțeles și nu Înțeleg nici azi reproșul lui Raicu (care viețuiește cam singuratec Într-un Paris care, necesarmente, i-a rămas străin!Ă. Manolescu, cu care nu am fost apropiat În zilele mele „de glorie” și de putere administrativă, s-a apropiat de mine În ’72-’73
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altul, de influențe sau de propriile noastre stări de moment, tragem false concluzii. Care ne duc nu rareori la acte reprobabile, ne-conforme cu firea și cu, să-i zicem, curentul major al existenței. N-am Înțeles niciodată prea bine reproșul unora față de cei ce se „refugiază În trecut”! O spuneam, marea capodoperă - și ultima! - a prozei moderne este În căutarea timpului pierdut, această epopee nici azi bine asimilată - nici măcar „la ea acasă”, mulți intelectuali francezi plângându-mi-se că „nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Saint-Michel, castelul Vaux-le-Vicomte etc. Și-aici - dar o dată și În America, la Chicago, unde Împreună l-am vizitat pe Mircea Eliade -, am avut primele discuții În contradictoriu. Și totul, disensiunea noastră, a pornit, la Chicago, de la o discuție, de la un reproș al meu că „l-a uitat pe Nichita”; În scrierile sale, chiar și În cele comparatistice, numele marelui poet român - după părerea mea, pe care o argumentez În multe texte recente, aflat acum la o vârstă a judecăților definitive, printre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi făcea asidue propuneri s-o tai În jumătate!Ă - patru cărți care „mă reprezintă” și, sper, și romanul românesc postbelic: Îngerul de gips, Bunavestire, Drumul la zid și Don Juan. Nu, Încă o dată, nu-i fac nici un fel de reproș lui Matei Călinescu sau acelor critici și teoreticieni români care publică În zone de Înaltă cultură că „ne-au uitat” și și-au uitat ambițiile și credințele tinereții; ocultându-ne, Însă, și operele noastre cele mai reprezentative dau Într-un fel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic cu fermitate nici unul dintre aceste reproșuri - ca și altele, de care nu mă’doiesc că voi fi asaltat, prea puțini sunt și vor fi cei care vor discuta cu calm și seriozitatate extrapolările mele teoretice, Încercările de a recrea o atmosferă sau profiluri psihologice! -, eu, autorul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se așteptau probabil la un plus de detalii biografice, sentimentale, la o mai vivace luare de poziții - nu numai sociale! -, la o mai radicală dezgolire a persoanei autorului, indiscreții și portrete În vitriol, dezvăluiri infamante, reglări de conturi, văicăreli personale, reproșuri făcute societății, secolului și zeilor! Eul meu, dacă vreți, mai ne-inhibat, cu adevărat liber, se află În cărțile mele de ficțiune. Am vorbit mai sus, pe larg, despre libertate și-mi arătam preferința nu pentru cea socială - element important
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de geniul și Încărcătura excepțională umană a scrierilor lor. Cu titlu de amuzament, voi relata una din definițiile sau din reflexele post-adolescentului care eram, excesiv, se’nțelege, și amuzant - pentru unii. Întrebat de ce Îl prefer pe Dostoievski lui Tolstoi, cu reproșul că pe autorul lui Ivan Ilici nu-l prea am la inimă, răspundeam tranșant: „Cum să nu, la Tolstoi și În fața genialei sale Anna Karenina, mai ales, cad În genunchi! - Iar... pentru Fiodor Dostoievski...?! - A, la Dostoievski e mai simplu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de judecată” ținute, În sfârșit, Într-un moment când acestea au devenit posibile, Împreună cu vuietul și scoriile unei, oarecum, firești perioade de anarhie și de „destabilizare a valorilor”. Cultura unei țări vitale și tinere, din punctul de vedere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de fapt computerul murise; însă atunci când a constatat acest lucru, Robby n-a făcut mare caz de asta, a ridicat doar din umeri, iar când Marta a adus-o acasă pe Sarah de la ora de balet n-am auzit nici un reproș despre păpușa dispărută, după ce Sarah s-a dus în camera ei să-și ia pijamaua. Nici Robby, nici eu, n-am menționat cuiva scena de la Buckley, dar era ca și cum s-ar fi știut pentru că toți cei din casă păreau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
loc mai sus, nu ca să stai În genunchi pentru a putea vedea fotografiile . Probabil și din acest motiv tov. ghidă a omis să ne spună câteva cuvinte despre activitatea artistică a Norei Marinescu. Vă rog să n-o luați drept reproș ceea ce vă scriu, ci ca o dorință a noastră de a se găsi un alt loc, pentru ca fotografiile privind activitatea artistică a Norei Marinescu să fie expuse În așa fel, Încât să poată fi văzute de vizitatorii muzeului. Vă mulțumesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
germaniști și-au mai adus aminte și de mine și m-au invitat, ca unul care am fost de 2 ori la Weimar, să conferențiez. Prof. Roman, Îmi spune d-na Ungureanu, primește felicitări pentru reușita acestui simpozion, iar eu reproșuri de la rudele din Buc. și prieteni, că nu i-am anunțat, dar, pe de o parte nu era asta datoria mea (publicitate) și apoi nu eram sigur, că voi putea merge la București, să țin referatul, care, după chipurile auditorilor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sănătate deplină. Am scris d-lor Jitariu și Irimescu În sensul dublării conducerii G.(aleriei) . V.T. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”8120, Buftea” data=”8 oct. 1976”> Iubite domnule Dimitriu, Trimit scrisoarea lui Irimescu , care conține și un slab reproș (...) . După această scrisoare, dânsul a fost și personal la Suceava, unde, bănuiesc, a intervenit și oral pe lângă cei În drept. De la dl. Prof. Jitariu nam căpătat Încă răspuns, dar sunt Încredințat, că va interveni și dânsul . Sper, deci, ca transferul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
viața în limba germană, chiar dacă s-a născut în România, și că există în Tren scriitori ce reprezintă România, care puteau fi invitați. Gazdele însă nu s-au lăsat convinse de tentativa sa de a-și apăra identitatea, neglijându-i reproșul că îl tratează ca pe un auslander - „se instalaseră comod în clișeu, nu vroiau să-și recunoască eroarea, această atitudine e o adevărată calamitate!”. Nemții, pentru unii conaționali ai lui Wagner, se împart, așadar, în auslanderi (veneticii) și islanderi (băștinașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Primăria orașului, unde ar trebui să domine spiritul lumii noi, posttotalitare. Mă ambalez: „Capitalismul și societatea democratică vor salva Rusia, nu privirile evlavioase ațintite asupra crimelor lui Lenin”. Femeia îmi răspunde calm, pregătită pesemne să facă față unor asemenea reproșuri, că aceasta este istoria lor, bună-rea, trebuie s-o respecte. Atunci, și nemții ar trebui să-i facă un muzeu lui Hitler, îi răspund. Face parte și el din istoria lor și a lăsat „ctitorii” comparabile! Nae Prelipceanu mă roagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doresc o mână forte, nu o democrație de tip occidental. Întrebarea lui e superficială, ca să nu zic prezumpțioasă: el uită prea ușor ce este o dictatură, ce este paternalismul consolidat prin teroare, prin frică și prin sărăcia celor mulți. Același reproș ni l-a adresat la Paris și nouă, basarabenilor, în legătură cu slaba aderență democratică a maselor din Moldova. În plus, Verner greșește așezând „renașterea națională” și democrația într-un raport de adversitate. Cele două seturi de valori sunt inseparabile într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nichita, un „colaborator” al comuniștilor, al ideilor și artei lor. Ca să încheiem, am să citez o mică anecdotă din viața mea pariziană: prin anii optzeci, aflat la Paris, și în vizită la noi acasă, pe rue de Ponthieu (Champs-Elyséesă, la reproșul pe care i-l făceam, lui și altor critici emigrați, că-și uită vechile entuziasme și valorile, un Nichita, de exemplu - prieten pe care el nu numai că l-a susținut critic în primii ani ai poetului de afirmare publică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Minda și aproape deloc ideea „auto-distrugerii, a adaptării prin dezadaptare”, o temă a existențialismului, mai degrabă decât un... nonconformism „local”! Sau în Bunavestire s-a văzut un roman satiric mai degrabă, ocolindu-se problema Politicului, văzut ca mit abisal. Acest reproș apropo de Bunavestire, îl fac și acelor critici francezi care s-au ocupat de cărțile mele, traduse acolo. De la abordarea superficială, „mondenă”, până la trișeria critică insolentă nu a fost decât un pas. Voi discuta altă dată contactul meu, întâlnirea mea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
târască nu numai cultura, dar întreaga națiune într-o criză catastrofică, cu urme până azi!, dar i-am oferit o rubrică permanentă unde Matei scria ce voia, nu rareori chiar și contra gustului meu!Ă: - Nu are rost, răspundea Raicu reproșului meu că nu e mai incisiv, mai categoric cu impostura, selecția cărților pe care le comentez vorbește de la sine. Cărțile proaste, autorii mediocri se vor prăbuși de la sine!... Nu am fost de acord, până la urmă, cu această scuză, România literară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apoi, după ani, ca model pentru „demimondena” Lelia din Bunavestire și, la apariția cărții, în mai ’77, în plin scandal politic și mediatic, ea recunoscându-se în Lelia - pe riscul ei, se’nțelege! -, a venit să-mi adauge micul ei reproș la cele grave și bombastice pe care mi le făceau Titus Popovici în Plenara c.c. și ziarele politice și literare. Spre deosebire de frumoasa și țâfnoasa Luminița, o veche prietenă a familiei din Lugoj, Măricuța Șuta, soția lui Ludovic, ambii refugiați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și argumentate contra dictaturii ceaușiste care, la sfârșitul anilor ’70, prindea tot mai mult „relief”, o tot mai accentuată ură contra intelectualității, contra profesionalismului în orice domeniu, contra tradiției, contra tinerilor etc., mi-a spus, cu un blând ton de reproș: - Dragă Nicolae, iată, tu faci o greșeală pe care o fac și alții care vin aici din țară: vă împiedicați de lucruri mărunte, de erori de moment! Voi nu vă dați seama de realul, de profundul patriotism al lui Ceaușescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o revistă lunară - și am aflat, printr-o indiscreție a lui Petre Stoica, că fragmentul meu de roman nu putea să apară deoarece... se opusese categoric D.R. Popescu, sub motiv că era... un text slab! Cred că mai ales acest „reproș” m-a scos din sărite și, impulsiv, am fugit la Scânteia, organ al partidului, dar care în acei ani încerca să-și „spele păcatele staliniste” cedând spații largi literaturii și artei (bune!Ă reușind să public acolo fragmentul respins de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Eram mândru că el, mai în vârstă și făcând net parte dintr-o altă generație literară, mă acceptă ca prieten; și cred că și el avea o bună părere despre literatura mea. Cu atât mai surprinzătoare „chemarea mea la ordine”, reproșul că nu veneam zilnic la revistă și că „nu-mi făcusem datoria ca adjunct”! Adjuncții, Horea, Dimisianu și eu, trebuiau, pe rând, fiecare în altă sătămână, să fie cumva responsabili de număr și mai ales să poarte discuții cu forurile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
refuz orice obligație jurnalieră de a mă așeza în spatele unui birou, oricare ar fi el și, mai ales, în cazul despre care vorbim, aveam oroare și chiar scârbă de a sta la târguieli, adesea mizere, cu „tovarășii de la secție”! La reproșul lui Geo, ce luase subit aerul și tonul de „șef”, cum că Dimi (Dimisianu!Ă făcuse „treaba” în locul meu, am replicat, poate un pic cam iritat sau arogant, că-i mulțumesc și că sper că o va face și săptămâna
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înșiși, în formele aberante, crud paradoxale pentru noi, închiși dincolo de cortina de fier, în forme precum cea pe care am amintit-o mai sus a „militarismului sartrian”, care a prins o bună parte din universalitatea și elita culturală franceză!... Până la reproșul pe care ni-l făceau nouă, intelectualilor veniți din Est, scriitorii francezi, dar și unii nemți, că „revoluția comunistă a eșuat, fiind provocată în țări subdezvoltate, ca Rusia și celelalte, contrar indicațiilor lui Marx!...”. Cu subtextul că, dacă ar fi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]