5,495 matches
-
putem suporta aceste specimene de criminali...? A sosit timpul, ca toți locuitorii minunatei noastre planete să Înțeleagă adevărul științific, adică suntem zămlisiți din totalitatea materiei Întregului sistem Galactic și care ne oferă o existență În care nu avem ce-i reproșa - să ne considerăm frați, eliminând divergențile politice și religioase construind, o societate mondială În care să dovedim,depășirea unei crize de incivilizație, iar vizitatorii extra tereștri ce ne vor survola planeta, realizând incredibila orânduire civilizată și bună stare, unii să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu ești bolnav după cum susții, aceste analize mă vor convinge de purul adevăr...! În Închisoare ai fost torturat doi ani de zile, timp În care eu te-am Înlocuit În așa fel iar tu n’ai avut nimic să-mi reproșezi...? Corect...? Ce mai contează două trei zile...? Ai toată Încrederea, Îți promit, voi veghia ca nimic deosebit să tulbure bunul mers al lucrului, În același timp voi fi cu ochii În patru urmărind activitatea spionilor infiltrați În rândul muncitorilor, Într-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trimisă alături de borfași să muncesc gratis În pușcărie...!! Cu puțină răbdare și ambiție...!!” Tony Pavone, Înțelese: Atena avea dreptate. Însă cum putea el să se concentreze, când avea atâtea semne de Întrebare...? Într-un fel, nu avea ce să-i reproșeze Americei. Îi primise bine, oferindule gratuit transportul și confortul strict necesar. Însă el avea ceva pe suflet...! Nu-i plăcuse felul de cum arăta orașul În cursul zilei și... mai ales noaptea. De cum se Însera, vitrinele magazinelor stingeau luminele baricadându-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fusta cea neagră cu elastic în talie era numai bună. Nu aveam să port ciorapi. Am plecat de acasă suficient de devreme ca să cumpăr niște flori pentru Sheba. Florăria de la ieșirea din metrou avea o ofertă deplorabilă și mi-am reproșat că am plecat așa de târziu de acasă. Până la urmă am ales abrupt un buchet mixt de garoafe și trandafiri, iar apoi, când mă urcam în mașină, mi-am amintit că citisem undeva că buchetele de flori de culori diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dar ai fost gata să răspândești „bârfele nefundamentate“ către Brian? — Uite - am început eu. Pabblem s-a ridicat în picioare. — Noi doi nu prea ne înțelegem, așa-i, Barbara? a zis el. Și nu cred că am ce să-mi reproșez. Eu m-am străduit cu siguranță. Știu că nu ești mulțumită de felul cum conduc St George. Știu că ți se pare că maniera în care lucrez eu e un pic - și a făcut gestul de citare cu mâinile - „avangardistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întâmplă în film. Sigur că scenariul e ingenios, iar rezolvarea mai degrabă sexuală a dramei clarifică mult lucrurile, dar esența cărții e tocmai lipsa de claritate. Barbara nu spune nicăieri că ar avea asemenea înclinații și nici Sheba nu-i reproșează asemenea intenții - așa cum o face o Blanchet înfuriată într-una din scenele de la finalul filmului - pentru că în carte singura, absolut singura problemă a Barbarei e singurătatea. Singurătatea în sine naște monștrii, nu e nevoie să fie complicată sexual. Aceasta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-l trimită pe copil să-l potolească pe bătrân, că prea le dădea de furcă, și l-au trimis. bătrânul tăcea și își ținea ochii ațintiți în pământ, părea rușinat, iar copilul îl mustra. copilul îl tot mustra, îi reproșa lucruri teribile, bătrânul se rușina și mai tare, barba îi străpungea pieptul, despicându-l și inima îi ieșea la iveală o inimă fragedă ce se zbătea ca o pitulice, ai fi zis că e inima unui prunc. și bătrânul își
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
frig și nici foarte cald, dar n-a spus nimic. A închis ochii și cuprinzându mă în brațe a așteptat să termin. Eram în jocul ei și totuși n-a ripostat chiar dacă acțiunea mea părea cam deplasată. Nu mi-a reproșat gestul niciodată, fiindcă a înțeles din mers că numai așa putea să-l țină departe pe cel care o tot necăjea cu declarațiile lui nesănătoase. Unicul nostru sărut mă transformase în cineva care-mi era străin și drag deopotrivă. Îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Împrăștiate pe jos, pe lîngă coșuri. CÎnd venea lume multă, nu le prea observai. Te simțeai bine Într-un asemenea local, poate tocmai pentru că puteai călca În voie sub picioare grămada de resturi, iar automatelor nu aveai ce să le reproșezi: erau credincioase și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și după linia bărbiei Îți era greu să-ți dai seama dacă e bărbat sau femeie. Lăsînd la o parte urma lăsată de barbă, trăsăturile lui, și În special buzele, erau foarte feminine. Nici nasului n-aveai ce să-i reproșezi. Doar ochii Îi erau neobișnuit de Întunecați, acoperiți parcă de un văl, și păreau periculoși, gata-gata să ia foc ca benzina. Cu toate acestea, mușchii arătau fragili... Nu-ți venea să crezi că are autoritate, că inspiră tinerilor o teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Da, În linii mari... — Pentru Dumnezeu, dar ce relații erau Între soțul și fratele dumitale ? Nu pot să cred că erau de aceeași teapă... CÎnd te-aud cum vorbești... nu mi se pare deloc că ai fi avut ceva de reproșat fratelui... Cred că l-am Înțeles. Fratele meu nu i-ar fi permis niciodată soțului meu să se joace cu o asemenea jucărie. — De aceea nici nu Înțeleg ce motive avea să se plîngă de pistol. Nu găsesc nici o justificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a lăsat pe undeva vreo mărturie că eu am fost ultima persoană cu care a vorbit la telefon, n-aș mai avea nici o scăpare, poliția m-ar urmări și m-aș găsi Într-o mare Încurcătură, deoarece mi s-ar reproșa că nu i-am informat. Era o situație delicată pe care șeful meu dorea s-o evite cu orice preț. Nu șeful mi-a solicitat să demisionez, dar nici n-a obiectat cînd i-am Întins cererea de demisie. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
I am not able to cry in English! Și cred că atunci, cu o autosuficiență mioritică, m-am hotărât pe moment, cel puțin: mintea mea o lua-o către voi, da’ restu’, să fiți sănătoși. Sigur că mi se putea reproșa ceva de genul: Capra râioasă ține coada sus! Poate. Nu am reușit să nu sufăr, decât uneori. Primii ani acolo erau foarte frustrați. În ’92 am fost în Elveția, la Lausanne. Într-o seară, prietenul Cristophe ne-a invitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză. În tembelismul meu de turistă curioasă, i-am reproșat: - Anita, de ce nu avem inclus Auschwitz-ul în program? - Draga mea, scuze, dar vezi tu, pentru mine Auschwitz-ul nu este loc turistic, nu e „vizitabil”. Mie mi-au fost gazați acolo bunicii dinspre mamă. M-am uitat în pământ, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
condițiile unui înec lent. În rest, râdea, râdea de tot ce putea să-l facă pentru o clipă să uite că e umilit și că se ratează iremediabil. Una dintre sursele lui constante de amuzament era soacră-sa, care-i reproșa mereu că, dacă ea nu ar fi făcut vilă și nu i-ar fi dat fata, el „și-ar fi mâncat zilele într-un cămin de nefamiliști, ca toți derbedeii și proștii ăia cu facultate”. Tipa asta avea vreo 65
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai demult, că prea au pe față un rigor mortis bine așezat, tot nu am reacții de milă. Dacă nu reușesc să rezist prea mult să revăd acele imagini e fiindcă nu-mi place prizonieratul în nici un trecut. O să-mi reproșezi că am pierdut firul și că eu povesteam despre solidaritatea specială care se crea între oameni în regimuri ostile. Nu, Mircea, nu am uitat Câr-Mâr-ul deloc. Dacă nu-ți par ridicolă, Câr-Mâr c’est moi. Eu cea de acum, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în complexitatea lui umană și subumană. Un regim în care parte din paznici erau la fel de arestați ca și cei pe care îi păzeau. Cei mai mulți se prefăceau a crede în așa-zisa dreptate. Epoca celei mai uriașe ipocrizii. Mi se va reproșa că acestea nu sunt frazele unui romancier, nici ale unui povestitor, - așa e, știu dar sunt totuși strigătul unei disperări pe care posteritatea n-are cum să și-o închipuie, căci n-are cum să-și imagineze o asemenea realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
or fără medici și fără judecători o societate nu poate exista. Ar pieri. - Și-atunci care sunt limitele? întrebai. - Cele ale conștiinței, îmi spuse. Legile sunt schimbătoare, iar multe din ele imperfecte. Totul e să nu ai nimic a-ți reproșa, necum ceva grav sau ireparabil când ești chemat să-ți faci datoria. Conștiința trebuie să opereze atunci, în clipa aceea, ulterior, e zadarnic. Tot ce vine după aceea este mulțumire sau căință, care înseamnă recunoașterea în tine a greșelii, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
continuat încă mult timp. Dacă Piotr Selest, primul secretar al C.C. al P.C. din Ucraina, vorbea, în aprilie 1968, de premierul român I. G. Maurer ca neputând fi nicidecum suspectat drept comunist, mai târziu, în mai 1970, L. I. Brejnev reproșa liderilor României că au jignit sentimentele Uniunii Sovietice, că nu a fost o acțiune protocolară etc. Analiștii se întrebau dacă există vreo deosebire între concluziile lucrării lui F. Engels "Politica externă a imperiului țarist", din care făcuse parte și ducatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
P. Chineze dintre India și U.R.S.S. și că P.M.R. propune ca după întoarcerea delegației române în țară să aibă loc o întâlnire "de la partid la partid", "de la conducere la conducere", în cadrul căreia partea chineză să arate ce are de reproșat părții române. Cât de repede s-a lucrat, se poate doar imagina; un singur lucru a reieșit mai târziu, acela că, din motive pe care le vom explica mai jos, partea indiană a fost doar spectator la clarificarea incidentului; nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
acesta se comentase timp de o săptămână la Europa Liberă, iar conducerea de partid nu se putea să nu fi aflat. Prima reacție am avut-o din partea d-lui Traian Pop adjunctul de ministru care ne coordona, care mi-a reproșat că informarea mea a ajuns la București cu o întârziere de 2-3 zile; i-am arătat că aceasta a fost întocmită de mine, chiar în ziua în care s-a terminat ședința și am predat-o spre a fi transmisă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
niciodată. Nu cred că amuleta asta este învestită cu vreo putere magică, dar omul este atât de vulnerabil în fața Sorții, încât nu poate decât să se lege de obiecte învăluite în mister. Dumnezeu, care m-a zidit nevolnic, îmi va reproșa El oare într-o zi această nevolnicie? ANUL LUI ASTAGHFIRULLAH 896 de la hegira (14 noiembrie 1490 3 noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar în anul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al Andaluziei, și emisarul regelui Ferdinand, nu-mi pot ascunde admirația, uimirea și surprinderea, deoarece nu eu sunt cel care i-a povestit acele fapte. Trebuie să recunosc de altfel că ceea ce spune nu e departe de adevăr. I-aș reproșa doar că a înfățișat lucrurile în modul în care ele sunt descrise în tabăra dușmanilor noștri. Pentru aceștia, importantă este data păcii, căci asediul îi costă scump; în ce ne privește, scopul nostru nu e de a întârzia inevitabilul deznodământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost foarte aproape, omul a țâșnit brusc spre mine, m-a înșfăcat de veșminte cu o mână, în vreme ce cu cealaltă îmi mânjea chipul cu murdărie, scoțând țipete de dement. Gardienii care au venit în goană în ajutorul meu mi-au reproșat sever imprudența. Din fericire, hamamul apropiat de maristan era deschis la ora aceea pentru bărbați. Am stat un ceas tot frecându-mi trupul și fața, apoi m-am dus acasă la Harun. Eram încă foarte tulburat. — Din pricina unui nebun, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la sosire, că sultanul era de acum într-o dispoziție mai bună. Convins că boala sa era o podeapsă de la Cel-de-Sus, îi chemase pe cei patru mari cadii ai Egiptului, care reprezentau cele patru rituri ale Credinței, pentru a le reproșa că-l lăsaseră să făptuiască atâtea crime fără să-l fi dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]