3,881 matches
-
cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să-l încerc cu un bobârnac, pentru ca să mă conving pe deplin de sonoritatea lui metalică. După mult chinuitoarea și tragica secundă a revederii, în care setea de omor alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-aș putea despărți și în preajma căreia simt un dezgust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Barbarina”. Era târziu, după miezul nopții, când ai intrat în speluncă. „Domnule pianist! Nu cumva ai un piramidon?” m-ai întrebat zâmbind. Ți-am servit bulinul ce-l aveam în buzunarul vestei. - Firește că-mi aduc aminte, răspunsei bucuros de revedere. - Și în sfârșit, pentru a treia oară, ne-am întâlnit la belciuge. Câștigasem un pumnal de la prima zvârlitură și în același timp, tot acolo, mi-am găsit și logodnica. Pornirăm împreună. Ziua apărea vânătă prin canavaua cenușie a ploii fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Adriana vrea să plece... Se așază ca o amazoană pe coada de lemn a coasei, sprijinită ca un drapel pe umărul morții, și trece fluidă prin fereastră, peste ulucă, fără să atingă stratul de zăpadă proaspătă de pe cerceveaua ninsă. - La revedere unchiule, cântă pe nas singura mea dragoste suavă, surâzându-mi de pe coada de lemn a coasei, fără teamă, plutind și îndepărtându-se tot mai mult de-a lungul dunelor albe, înspre cimitir. ...Afară, platinatul disc lunar, albăstrea întinderea vizibilă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
douăzeci de zile de când s-a petrecut ultimul abandon, în care timp femeia care mă ucide cu încetul, vizitează tripouri particulare, mă bârfește pe la prieteni, risipește bani, intentează acțiune de divorț, în vreme ce eu mă simt măcinat de crâncena dorință a revederii. ...Chipul ei de altădată îmi apare iluminat de fericire. Un coafor aplecat peste dânsa, ciocănește fierul înroșit, în care fumegă, din când în când, un petec de hârtie. Miroase a păr pârlit. Din colțul încăperii văd ochii ei fără umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i deschidă ușa Theodorei. — Ești palidă, Kidd, spune dna James. Nu te simți bine? — Ba da, doamnă. Am stat până mai târziu aseară. — Probabil toată agitația asta e de vină, spune Theodora zâmbind, apoi Îi Întinde mâna dnei James. La revedere, doamnă James. A fost o zi memorabilă. Vă mulțumesc că mi-ați Îngăduit să iau parte la ea. La revedere, domnișoară Bosanquet, Îi răspunde dna James, strângându-i mâna fără căldură. Minnie Închide ușa În urma Theodorei. — Mă duc În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai târziu aseară. — Probabil toată agitația asta e de vină, spune Theodora zâmbind, apoi Îi Întinde mâna dnei James. La revedere, doamnă James. A fost o zi memorabilă. Vă mulțumesc că mi-ați Îngăduit să iau parte la ea. La revedere, domnișoară Bosanquet, Îi răspunde dna James, strângându-i mâna fără căldură. Minnie Închide ușa În urma Theodorei. — Mă duc În camera mea, să mă odihnesc, Kidd. Sunt epuizată. Da, doamnă. — Roagă-l pe Burgess să stea cu domnul James. Pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la alte sentimente decât cele ale unei verișoare - „Nu te superi dacă mă arăt ceva mai afectuoasă, acum, că ești atât de departe, nu-i așa?“ -, cărora el nu le răspunsese, iar În corespondența lor, lăsase să plutească eventualitatea unei revederi la Roma, dar nu făcuse niciodată nimic pentru a o pune În practică. De aceea, când Îi parvenise vestea morții ei, simțise, pe lângă durere, și o oarecare vinovăție, de care se eliberase promițându-și că Îi va imortaliza spiritul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
respectivă, el și Jukovski deveniseră chiar foarte apropiați, făcând lungi plimbări Împreună, petrecând Împreună ceasuri cu discuții despre literatură și artă În apartamentul tânărului rus, Înțesat cu obiecte prețioase și curiozități colecționate prin călătoriile lui cosmopolitane. Henry aștepta cu nerăbdare revederea de la Posilippo, la marginea orașului Napoli, unde Jukovski ocupa o vilă. Se stabilise aici ca să fie aproape de Wagner, care petrecea un an la Villa Ungri Împreună cu soția, Înconjurat de un anturaj de admiratori și pierde-vară ruși și germani, cărora Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe care le primea drept răspuns; și că Îi flutura la nesfârșit perspectiva vagă a unei revederi, fără a face nimic pentru a o pune În practică. Atunci când menționă că se gândea să se Întoarcă În America și el Îi răspunse că i-ar face plăcere să discute subiectul la umbra zidului unei biserici italiene, ea comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
știi tu... mai Întâi trebuie să obțin succesul, de unul singur. Un impiegat suflă cu putere În fluierul asurzitor. Pe toată lungimea trenului, ușile Începură să se trântească. — Montez, madame, s’il vous plaât! o invită omul pe Fenimore. — La revedere, Henry, spuse ea Întinzându-i mâna. Ne revedem la Veneția. — Da, bine. Îi luă mâna și, pentru că tot se aflau la Paris, i-o ridică galant la buze, dar, spre surprinderea și oarecum panica lui, Fenimore Îl trase spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o jumătate de oră până să poată pleca. În timp ce Își făcea loc prin salonul plin și prin hol, se văzu acostat de numeroși prieteni, cu care trebui să schimbe câteva cuvinte de salut și condoleanțe. Trebuia să Își ia la revedere de la cele trei surori Du Maurier, Trixy, Sylvia și May, reînnoind cunoștința cu finul său Guy Millar, acum În vârstă de șapte ani, căruia Îi strecură pe furiș o monedă de o jumătate de liră, impunându-i tăcere printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de alimente pentru muncă grea care-l săturaseră până atunci și oricât de atentă ar fi fost fata cea mare a șefului de sector, care-i împletise mitene special pentru drum. Dar era posibil și ca, în ciuda bucuriei anticipate a revederii cu familia, eu să fi fost stăpânit în interior de spaima că întâlnirea cu tata și mama ar putea decurge dezamăgitor; că, deoarece părinții și sora îmi deveniseră străini, frigul avea să se simtă și mai tare și că fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doctrină și pe Azorín În spirit critic“; presupun că oricare altul În afară de mine i-ar fi oferit lui Ricardo un zer, și nu o astfel de frișcă. Dar, după doar câteva minute de trudă magnetizantă, defunctul și-a luat la revedere cu generozitate și plăcere. Nici nu-mi pusesem bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena. Ușa dormitorului lui Ricardo era larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îmbrățișări călduroase la toată gașca. Iar ție Îți recomand iar că Cayetano ie un bun pretenar. Plecăciuni lu Pantoja, care o să-i scriu io În lung și-n lat, cum Îmi iau inima-n dinți. Până la Întoarcere, Își ia la revedere de la tine Tulio Savastano* Dușmanul numărul 1 al cenzurii (Portret al lui Ernesto Gomensoro pe post de prefață la Antologia sa) Biruind sentimentul pe care mi-l dictează inima, scriu Împreună cu Remington acest portret al lui Ernesto Gomensoro, În loc de prefață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grăbite să povestească fiecare ce a făcut în vacanță. La fiecare început de an școlar se întâmpla la fel. La început vorbesc aproape toți odată și nimeni nu ascultă. Nici nu poți înțelege ceva. După ce se mai liniștesc și bucuria revederii a primit toate exclamațiile și bătăile din palme, încep să povestească. Mai întâi, în grupuri mici, apoi în grupuri din ce în ce mai mari. Vă voi povesti una din amintirile mele despre vacanța la mare și voi încerca să-mi amintesc cum gândeam
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
discutat! Și... nu uitați! Este bine să luați aminte! Ce frumos este să îndreptați un gând frumos în rugăciunea voastră zilnică pentru cei dragi, pentru cei în suferință, pentru cei ce sunt în nevoi. Lumea ar deveni mai bună! La revedere, dragii mei! Cartea despre copilărie, prin copilărire Mereu am considerat că proba de foc pentru un adevărat poet este poezia clasică iar pentru un prozator este scrierea unei cărți pentru copii. Acest teritoriu, care pentru mulți, foarte mulți scriitori pare
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
am dat numărul de telefon. Când a plecat din restaurant, în acea primă seară, împreună cu ceilalți trei subalterni, într-un nor de serviete, umbrele, numere din Financial Times făcute sul și costume sumbre, James mi-a zâmbit în chip de la revedere, iar eu am știut (Ei, spun asta bazându-mă pe cunoștințele dobândite ulterior. E foarte ușor să prevezi viitorul când acesta s-a întâmplat deja, dacă înțelegeți ce vreau să spun.) că îmi priveam destinul. Viitorul. După câteva minute, James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-ar fi în rahatul ăsta.“ Probabil că eram îngrozitor de nedreaptă cu bietul om. El nu mi-a spus nimic. N-a făcut decât să-mi arunce o privire tristă și acuzatoare. Am îmbrățișat-o pe Judy luându-mi la revedere. Amândouă plângeam. Și măcar de data asta copilul nu ne-a ținut isonul. —Heathrow, terminalul unu, i-am spus șoferului de taxi. Mașina a dat colțul. Domnul Andrucetti a rămas privind în urma noastră cu o expresie mohorâtă. În timp ce mă căzneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-l sun? Ce-aș fi putut să-i spun? „Tot nu mă iubești? Tot o mai iubești pe Denise?“ La care el mi-ar fi răspuns „Nu, la prima întrebare, da la a doua. Îți mulțumesc pentru interes. La revedere“. Timpul a trecut. Încet, foarte încet, sentimentele mele au început să se modifice. Peisajul deșertului se schimbă gradual pe măsură ce vânturile ușoare ridică firele de nisip și le mișcă din loc. Uneori pe câțiva metri, alteori pe kilometri întregi, așa că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
treaba asta nu avea nici o legătură cu mine. Împreună cu mama, m-am uitat, cu mare atenție, la televizor. Mult mai târziu i-am auzit pe Helen și pe Adam în bucătărie. Apoi am auzit-o pe Helen spunându-i la revedere lui Adam. Adam a băgat capul pe ușă și ne-a mulțumit pentru minunata cină și-a zis că speră să ne revadă curând. Eu și mama ne-am luat la revedere de la el cu zâmbetul pe buze. Ce băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am auzit-o pe Helen spunându-i la revedere lui Adam. Adam a băgat capul pe ușă și ne-a mulțumit pentru minunata cină și-a zis că speră să ne revadă curând. Eu și mama ne-am luat la revedere de la el cu zâmbetul pe buze. Ce băiat drăguț și politicos, a spus mama pe un ton satisfăcut. Eu nu i-am răspuns. Mă gândeam că nu arăta prea răvășit pentru cineva care tocmai făcuse sex. Și mă întrebam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știut din proprie experiență, când ești frumos, nu totul în jur e doar lapte și miere. Trebuie să-ți folosești puterea cu înțelepciune și responsabilitate. În următoarele zece minute, un șir continuu de fete a venit să-și ia la revedere de la Adam. Ei, ăsta era pretextul. Era clar că Melissa le dăduse raportul și toate veneau, de fapt, să vadă cât de hidoase și de bătrâne eram eu și Laura. Dacă situația ar fi fost inversată, eu aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mergem prin ploaie. Nici unul din noi n-a mai scos vreun cuvânt. Singurele sunete erau cele produse de cauciucuri și chițăitul ștergătoarelor. Dar a fost o tăcere plăcută. Am tras mașina în fața casei lui și i-am zâmbit de la revedere. Fusese o seară cu-adevărat încântătoare. —Mulțumesc că m-ai adus, mi-a spus el. —Cu plăcere, i-am răspuns eu zâmbindu-i. —Ăăăă... vrei să... adică... îți pot oferi o ceașcă de ceai? m-a întrebat el cu stângăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a întrebat el. —Ba da, cred că da, am spus eu încercând să nu par că fac prea mare caz. Kate e obosită și-o să trebuiască să fie schimbată în curând. M-am întors către splendorile acelea de fete. La revedere, le-am spus cu o înclinare din cap. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. Cel puțin nu pot să fiu acuzată c-am fost necivilizată, m-am gândit mândră. —Pa, mi-au strigat ele în cor. Pa, Kate. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]