2,891 matches
-
este? Poate E-nfricoșare crezi?... Sau ce-i? E-o insulă de ghețuri moarte Când nu e omul ținta ei...” ...Vrea unul fontă cu ocaua. Oțel îți cere - în ciubere. Vrea altu-n artă mucavaua Unei gândiri rutiniere. Te-ar rupe șoarece ridicol - Un altu-n umbră, ca motanul. Va scrie un vestit articol! Iar pân’ să-l scrie - trece anul. Ii spui și pare să-l surprindă: Și-a strâns sprâncenele mirare... Se uită poate și-n oglindă Și-ntreabă: Cine-i ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
iar a rezolva problema ridicată de numărul mare de cetățeni, cu totul altul. Dincolo de o anumită limită, încercarea de a face posibil ca toți să se întîlnească și să se angajeze într-o dezbatere profitabilă, chiar și pe cale electronică, devine ridicolă. Cît de mare înseamnă prea mare pentru o democrație de adunare? Cît de mică înseamnă îndeajuns de mică? Conform unor evaluări științifice recente, în orașele-state grecești, corpul cetățenesc format din bărbați adulți număra, în mod caracteristic, între două mii și zece mii
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să se lege ceva! Am putea să desființăm zidul și să Întindem un cort uriaș, pe ambele peluze! — Mamă! Pe bune acum! Îmi dau ochii peste cap. Așa e ea, o fură peisajul și-și imaginează tot soiul de chestii ridicole... Ooo. Și copilul ar putea să le aducă verighetele la altar! CÎt Jess e la vecini, Luke citește ziarul, iar Tarquin le face baie la copii, Suze și cu mine luăm În primire vechiul meu dormitor. Dăm radioul la maximum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am spus că... Mă rog. Ne-am aruncat unul altuia diverse chestii. Astea-s toate dovezile pe care le am. Nici măcar nu știu de ce le spun „dovezi“, fiindcă nu e vorba despre nimic concret. Adică... toată treaba asta e complet ridicolă. Vorbesc despre Luke. Soțul meu. — Nu-mi vine să cred că se Întîmplă așa ceva, Bex. Suze clatină din cap și amestecă În smoothie-ul de zmeură și caise. A venit la mine În dimineața asta ca să facem testul de determinare a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
comandăm, spune Suze fermă, vîrÎndu-mi meniul În ochi. — Au și un meniu à la carte, spune Jess, punîndu-mi În față o foaie dactilografiată. E mai economic, dacă luăm doar cîte două feluri și nu alegem nici unul dintre felurile alea ridicole, cu trufe. Imediat Îmi vine să-i răspund că trufele sînt mîncarea mea preferată și cui Îi pasă cît costă? Dar problema e că, la faza asta, parcă sînt totuși un pic de acord cu ea. N-am Înțeles niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că arăt complet stupid. Abia dacă mi se vede capul de pene. Arăt ca un ștergător de praf enorm și gravid. Dar nu trebuie să fiu așa mărginită. Asta e moda. Probabil că și blugii stretch li s-au părut ridicoli la Început celor care i-au văzut prima dată. — Extraordinar, zic, străduindu-mă să-mi scot penele din gură. Ești un geniu, Danny. — Hai să mergem să bem ceva. Danny e Îmbujorat de Încîntare. Am chef de un Martini. — Poți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am revăzut În cabinetul meu de consultații... Face o pauză. — Îmi pare rău. Am știut amîndoi, pe loc. Era doar o chestiune de cînd și unde. Îmi simt picioarele ca de gelatină și chipul amorțit. Mă agăț de penele mele ridicole, Încercînd să găsesc un răspuns ironic și spiritual... ceva. Însă capul meu a devenit o minge uriașă de cîrpă. Am sentimentul Îngrozitor că e posibil să am lacrimi pe obraji. — Iar momentul a fost cumplit de nefericit, zice Venetia În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din județ, în miile de sate din toată țara? Să fim serioși! Dorin Popa: Da, țin minte că Nicolae Manolescu se plimba cu o trăsură, într-un clip electoral din toamna lui '96, cu Dinu Patriciu. Mi s-a părut ridicolă acea ipostază cu trăsura în care tronau, surâzători, cei doi. Mi-a venit, atunci, mai ușor să votez cu Emil, deși mă "bătusem" în 1992 cu marii lideri ai PNȚ-ului, Ioan Lup, Valentin Gabrielescu, Gabriel Țepelea și Ion Diaconescu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
din Iași, i-am ținut treji vreo jumătate de noapte pe Ioan Lup și Valentin Gabrielescu, oameni în vârstă, explicându-le cine-i cu exactitate Nicolae Manolescu și încercând să le obțin sprijinul. Acum, mi se pare de-a dreptul ridicolă scena cu cei doi așezați în paturi, gata să adoarmă, și cu mine perorând despre valoarea lui Manolescu și despre nemaipomenita sa viitoare candidatură la președinție. Atunci însă, în seara aceea de la Unirea, am înțeles foarte bine că nu exista
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț pe ironie în acest context. Eroina poemului își smulge firele albe în fața oglinzii. Poeta vede gestul ca "jalnic și ridicol" ("jalnic" amintește iar de Yeats, de Sailing to Byzantium: "Un om în vârstă e jalnic, / O haină-n zdrențe pe un băț..."). Încercarea de a arăta mereu tânăr e o "bătălie pierdută": Știu că bătălia e pierdută, jalnică, ridicolă. Mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și ridicol" ("jalnic" amintește iar de Yeats, de Sailing to Byzantium: "Un om în vârstă e jalnic, / O haină-n zdrențe pe un băț..."). Încercarea de a arăta mereu tânăr e o "bătălie pierdută": Știu că bătălia e pierdută, jalnică, ridicolă. Mai devreme ori mai târziu va trebui să aleg între a fi cheală sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot jelea, Fainlight surâde. Trist dar inteligent, accentul ei cade pe gând, iar inteligența nu are vârstă. De la Modernism la Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ordinea întâmplărilor, timpul, locurile, persoanele, și multe alte particularități. Nici posibilul nu va fi subiectul lui, căci există multe lucruri ce se pot face, fie prin întâlnirea unor cauze naturale, fie prin întâmplările legate de morală, care totuși ar fi ridicole și greu de crezut dacă ar fi reprezentate. Este posibil ca un om să moară subit, și asta se întâmplă adesea; dar toată lumea și-ar bate joc de acela care, pentru a încheia o piesă de teatru, ar face ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inventat și rezonabil decât pe unul adevărat și neconform cu rațiunea". Cât despre d'Aubignac, înverșunat adversar al lui Corneille, puțin îi pasă de rolul de garant pe care acesta îl atribuie istoriei în teatrul său. "Este o idee foarte ridicolă, spune el, să mergi la Teatru ca să înveți Istoria". 4.1.3. Gustul publicului Dacă punctul de vedere al teoreticienilor clasicismului și cel al lui Corneille asupra verosimilului diferă atât de mult, acest lucru se datorește faptului că ei nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amanta lui. "De exemplu, nu ar fi verosimil ca un General de Armată care tocmai a cucerit un oraș important, să se afle în Piața cea mare39; și deci, punând un Monolog în gura acestui Personaj, ar face un lucru ridicol (...). Ca un Amant să afle că Ibovnica lui se află în mare pericol, iar el să se amuze singur certându-se cu Destinul, în loc să alerge în ajutorul ei, nu i s-ar putea ierta la reprezentație, nu mai mult decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tragediei, fie ea greacă, elisabetană sau clasică. Pe de altă parte, când, în 1660, Corneille aruncă o privire retrospectivă asupra operei sale, are dintr-odată sentimentul că a modernizat comedia, cu Mélite, în 1630. El nu aduce aici niciun personaj ridicol și introduce, după modelul pastoralei sau al tragi-comediei, personaje ce aparțin societății bune. Foarte diferită de comedia tradițională moștenită de la farsa latină sau medievală, această piesă pune în scenă personaje care folosesc în vorbirea lor o cazuistică amoroasă rafinată. Cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a sa, Corneille introduce rolul confidentei, care îl înlocuiește de acum înainte pe cel al doicii, moștenit de la teatrul latin și considerat de acum înainte prea prozaic. "Nimeni nu văzuse până acum să se râdă la o comedie fără personaje ridicole, ca valeții bufoni, paraziții, fanfaronii, doctorii etc. Aceasta avea efect prin starea de spirit plină de veselie a oamenilor de o condiție superioară celor văzuți în comediile lui Plaut și Terențiu, care nu erau decât negustori", declară el în Examenul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prezent toate teatrele de echivocurile cele mai grosolane cu care au fost vreodată infectate urechile creștinilor. Nu mă obligați să le repet: gândiți-vă numai dacă ați îndrăzni să susțineți în fața cerului piese în care virtutea și pietatea sunt totdeauna ridicole, corupția totdeauna apărată și totdeauna plăcută, iar pudoarea mereu ofensată sau mereu în pericol de a fi violată prin cele mai josnice agresiuni; vreau să spun prin expresiile cele mai nelalocul lor, cărora nu li se dă decât învelișul cel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tribună unde spectatorul va primi lecții ce-l vor readuce pe drumul virtuții amintindu-i-se neîncetat îndatoririle. "Îndatoririle oamenilor, scrie Diderot, în 1758, în Discursul despre Poezia dramatică, sunt un fond destul de bogat pentru poetul dramatic, ca și aspectele ridicole și viciile lor; iar piesele oneste și serioase vor reuși pretutindeni, dar cu mult mai sigur la un popor corupt decât altundeva. Prin mersul la teatru vor fi ei salvați din tovărășia celor răi din jurul lor; acolo îi vor găsi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al moravurilor franceze. "Autorii comici, vechi și moderni, scrie el în partea a treia a Memoriilor, puseseră până atunci în scenă viciile și defectele umanității în general; Molière a fost primul care a îndrăznit să joace despre moravurile și aspectele ridicole ale secolului său și ale țării sale." Goldoni proslăvește un teatru național, precedând astfel pe scena europeană experiențele lui Lessing și Diderot. Convins că gustul diferă de la un popor la altul, el estimează că autorii italieni ar trebui să-și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un rang civil nu nobil și nu bogat, pentru că nobilii și bogații sunt autorizați prin rang și avere să facă ceva în plus față de ceilalți. Ambiția celor neînsemnați este de a-i imita pe cei puternici, și acesta este aspectul ridicol pe care am căutat să-l pun în evidență, pentru a-l corecta dacă este posibil. "Goldoni evită tot timpul două excese, lacrimile și râsul farsei. El nu vrea să facă prea în profunzime apel la sensibilitatea spectatorului, care trebuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor și un ridicol al lucrurilor, un ridicol onest și un ridicol bufon. Este pur și simplu un dar de la Natură, de a ști să găsești ridicolul fiecărui lucru. Acesta se naște numai din Geniu. Arta și regula contribuie puțin aici, iar acest Aristotel, care știe atât de bine să învețe cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spre spaima și starea de leșin a celor slabi de înger care au scos în ziua aceea strigăte prelungi și îndurerate, dar spre satisfacția publicului care, în marea lui majoritate, obișnuiește să numească o batistă: batistă. Cuvântul a fost folosit; ridicol triumf! Ne va trebui câte un secol pentru fiecare cuvânt real introdus pe scenă? În fine, se râde de această falsă virtute. Domnul fie lăudat! Poetul își va putea urma inspirația tot atât de liber ca și în proză, și parcurge fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conspiratorii pentru a declama împotriva tiranului, tiranul pentru a declama împotriva conspiratorilor, fiecare la rândul său. Unitatea de timp nu este nici ea mai solidă decât unitatea de loc. Acțiunea, încadrată cu forța în cele douăzeci și patru de ore, este tot atât de ridicolă ca și încadrată în vestibul. Întreaga acțiune are durata ei proprie ca și locul ei specific. Să torni aceeași doză de timp tuturor evenimentelor! Să aplici la toate aceeași măsură! Toată lumea ar râde de un cizmar care ar vrea să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie să o demonstrăm. Dar formula romantică este tot atât de falsă; ea a substituit pur și simplu o retorică unei retorici, a creat un jargon și procedee și mai intolerabile. Mai completați la asta că cele două formule sunt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca teatrul să cedeze acestui impuls, când nici chiar romanul nu mai este decât o anchetă universală, un proces-verbal făcut asupra fiecărui fapt. Personajele noastre moderne, individualizate, acționând sub imperiul influențelor înconjurătoare, trăind viața noastră pe scenă, ar fi perfect ridicole în decorul secolului al șaptesprezecelea. Ele se așează, și le trebuie fotolii; scriu, și le trebuie mese; se culcă, se îmbracă, mănâncă, se încălzesc, și le trebuie un mobilier complet. Pe de altă parte, noi studiem toate lumile, piesele noastre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]