4,056 matches
-
comentariului exigent, metoda analitică și suplețea unor judecăți critice fac din carte o reală contribuție la cunoașterea celor doi poeți în spațiul românesc. Monografia Henryk Sienkiewicz (1972) continuă mai vechile preocupări, scriitorul fiind situat prin poetica romanelor istorice mai aproape de romantism decât de realism, predominant totuși în epopeea sa. Miezul cărții îl alcătuiește analiza consacrată trilogiei istorice care l-a impus ca maestru al genului în Polonia. Pornind de la părerile lui Sienkiewicz, Z. insistă convergent asupra genezei, a problematicii și a
ZAICIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]
-
ruși*, de la Neceaev la Cernisevski. Pentru Neceaev, revoluția este o luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul, ceea ce-l face pe revoluționar să fie „dur”, călăuzit doar de pasiune și de „calculul rece”, neavând decât „dispreț pentru morala socială”, „romantism” și „sensibilitate”. Cernisevski îl descrie pe revoluționarul profesionist, „acest monstru lugubru” care știe să îmbine scientismul și acțiunea radicală pentru a se înstăpâni asupra istoriei și a concretiza promisiunea de fericire comună. în 1902, în Ce e de făcut?, Lenin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
În mod explicit separarea Bisericii de stat. Intenția este aceea de a denunța concordatele, pentru a elibera Biserica de o tutelă insuportabilă. Opoziția republicană nu trebuie decât să le imite pașii. Ea dorește să elibereze statul de orice contaminare ecleziastică. Romantismul politic lasă locul pozitivismului și scientismului raționalist, care se afirmă Împotriva credințelor religioase, bănuite că ar aliena conștiințele și ar Înăbuși voința individuală. Afacerea Dreyfus (1894-1906) vaface națiunea să se scindeze În două tabere. La stânga, republicanii, Liga drepturilor omului, socialiștii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Réflexion sur le son de la free party, Nantes, Mélanie Séteun. HEBDIGE Dick (1979), Subculture, the Meaning of Style, New York/Londra, Terence Hawkes. HENNION Antoine (1993), La Passion musicale. Une sociologie de la médiation, Paris, Métailié. HESS Rémi (2003), La Valse. Un romantisme révolutionnaire, Paris, Métailié (ediție complet refăcută, prima publicare: 1989). MARCUS Greil (1998), Lipstick traces. Une histoire secrète du vingtième siècle, trad. fr., Paris, Gallimard (prima ediție americană: 1989). MOSCOVICI Serge (1979), Psychologie des minorités actives, trad. fr., Paris, PUF (prima
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi forma modernă a etniei: or, pe baza unor chestiuni filosofice, religioase, ideologice, politice, culturale și lingvistice, și nu pe baza unor referințe etnice s-au constituit și s-au definit primele state-națiune europene. Mistica „poporului” nu apare decât o dată cu romantismul, iar obsesia etnică, În sensul ideologic al termenului, nu a devastat națiunile decât În secolul XX. Dată fiind vechimea modelelor cetății și imperiului, apoi eterogenitatea culturală a monarhiilor și a dinastiilor lor, numai națiunea culturală pare să posede rădăcini antice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
era în stare să traducă simultan la întâlniri diplomatice). Nina mala îndură o pedeapsă exemplară pentru curajul ei de a suferi de toate maladiile contemporane care acompaniază gama fantasmelor femeii secolului XX. Iubitul ei suferă de fantasmagorii livrești, suferă de romantism, el este o victimă ceva mai subtilă prin simplul fapt că a trebuit să asiste îndeaproape la propria ratare... De altfel, la final, ea îi spune că în ciuda răului pe care i l-a făcut, măcar i-a dăruit ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
era în stare să traducă simultan la întâlniri diplomatice). Nina mala îndură o pedeapsă exemplară pentru curajul ei de a suferi de toate maladiile contemporane care acompaniază gama fantasmelor femeii secolului XX. Iubitul ei suferă de fantasmagorii livrești, suferă de romantism, el este o victimă ceva mai subtilă prin simplul fapt că a trebuit să asiste îndeaproape la propria ratare... De altfel, la final, ea îi spune că în ciuda răului pe care i l-a făcut, măcar i-a dăruit ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
istorie literară propriu-zisă, pentru perioada respectivă. In legătură cu literaturile slave mai noi, lucrările sînt relativ puține. Menționăm pentru literatura poloneză : Olga Zaicik, Pasiunea romantică, București, 1965 și Stan Velea, Reymont, București, 1967. (g) p. 81 Cf. si volumul antologic Romantismul european, București, 1932, rezultat al unui simpozion în care vorbitorii s-au referit la mai toate literaturile principale din Europa. Pentru relațiile cu cultura bizantină, neogreacă si balcanică în genere, menționăm lucrările unui mare savant, puțin cunoscut publicului larg, Demetrios
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Emile Faguet, Paris, 1909 (lucrarea, poate prima de acest gen la noi, este influențată metodologic de primii comparatiști francezi exact în ceea ce era exagerat la ei, anume căutarea peste tot a "modelelor" pe baza unor similarități, de fapt generale, în romantismul european ; rezultatul este ignorarea oricărei originalități românești și proclamarea de către Faguet a "transplantării" romantismului francez în țara noastră); Charles Drouhet, Le Roumain dans la litterature francaise în Mercure de France, 1924, mai, pp. 598-625, V. Alecsandri și scriitorii francezi, București
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
metodologic de primii comparatiști francezi exact în ceea ce era exagerat la ei, anume căutarea peste tot a "modelelor" pe baza unor similarități, de fapt generale, în romantismul european ; rezultatul este ignorarea oricărei originalități românești și proclamarea de către Faguet a "transplantării" romantismului francez în țara noastră); Charles Drouhet, Le Roumain dans la litterature francaise în Mercure de France, 1924, mai, pp. 598-625, V. Alecsandri și scriitorii francezi, București, 1924 ; Ion Gherghel, mai multe lucrări despre Goethe dintre care Goethe in literatura română
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
pe care e structurată prima parte a edificiului analitic sunt oferite, de fapt, de o serie de "arheologi" ai culturii moderne - Mario Praz, Koenraad W. Swart sau David Weir contextualizează istoric coordonatele decadenței, imaginând-o ca "tranziție" și "extensie a romantismului". A.E. Carter, Guy Michaud, Gilbert Durand și Norberto Bobbio sunt autorii pe ale căror explorări Mitchievici își consolidează seria argumentativă ce face posibilă tranziția pe teritoriul culturii române. Aici, rețeaua reperelor se rarefiază, însă se diversifică sub aspectul sensurilor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
anume feudalitate, În care accentul și valorile nu descoperiseră Încă „banul” și se sprijineau pe gloria și prestigiul unei Familii sau pe Onoare, pe sânge. Impregnat cum am fost - și sunt! - de „boala și simptomele” a ceea ce s-a numit romantism - În literatură sau muzică, cea germană, cu preponderență! -, „valorile” mele privesc mai ales spre trecut, deși trebuie să adaug imediat că, În creația mare de valori ale artei nu există „trecut” sau „valori ale trecutului” cu sensul de obsolete! Goethe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că „ranchiuna” mi-a modelat refuzul de a insista să mă „integrez” vieții culturale vest-germane deși vorbeam limba, cum spuneam, din copilărie, primisem cetățenia germană În câteva luni, Îmi aveam familia acolo și eram format esențialmente În spiritul clasicismului și romantismului german. Eu Însumi am amintit mai sus de „stângăcia” de care a dat dovadă Petru Dumitriu, care, din primele ceasuri petrecute pe sol vest-german s-a „Înregimentat” la dreapta politică, neobservând că o mare parte a elitei culturale se afla
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mei sau nu, admiratori ai artei mele sau „simpatici” denigratori, care au, la rândul lor, nevoie de această „hrană” Îngropată, pare, dacă nu În straturile profunde ale antichității, atunci oricum mai recent - și definitiv! - În cele somnoroase și melodice ale romantismului!... Și, printre altele, nevoia, foamea, uneori chiar panica de profeție, de acea „cunoaștere sau știință” ce se opune cu sfruntare „științei academice” și care-i face pe bieții muritori contemporani, de la cei mai umili până la magnați ai finanței sau șefi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unor „stări de fapt”, care asigură sau au asigurat bunul mers al lucrurilor. Această uriașă capacitate de generare de energie a „nebunilor” m-a făcut să Înțeleg, În felul meu, Încă din adolescență, „misterul geniului”, una dintre temele favorite ale romantismului. Nu mă feream atunci, cu insolența tipică a tinerilor, să diferențieze nebunii de genii doar prin faptul că, În cazul unora, „omenirea”, dotată pentru supraviețuirea speciei, se’nțelege, cu un colosal simț practic, Îi alege de-o parte și de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
criticii Edgar Papu, Adrian Marino, George Munteanu sau Al. Dobrescu, apoi, Mihai Cimpoi și alții. "Meritul principal al autorului scria Al. Dobrescu, în cronica din Convorbiri literare este că-l scoate definitiv pe Eminescu dintr-o tradiție culturală, aceea a romantismului, ca să-l așeze convingător la originile alteia, cu care ne simțim solidari. Este o mutație radicală, cu urmări încă greu de prevăzut pentru modul în care ne-am deprins a gândi evoluția literaturii noastre moderne. Oricât de bine nutrit ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dispuși a le crede prisositoare, simple paranteze ori popasuri pentru împrospătarea forțelor în anevoiosul drum al exegezei, își vădesc ulterior un rost precis. Meritul principal al autorului este că-l scoate definitiv pe Eminescu dintr-o tradiție culturală, aceea a romantismului, ca să-l așeze convingător la originile alteia, cu care ne simțim solidari. Este o mutație radicală, cu urmări încă greu de prevăzut pentru modul în care ne-am deprins a gândi evoluția literaturii noastre moderne. Oricât de bine nutrit ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mare ambiție, a tuturor substructurilor operei. Conjugare de metode stilistică, tematism, comparatistică desfășurând o scriitură multiplană, demersul lui Theodor Codreanu este animat de o neobișnuită fervoare asociativă. De aici farmecul și de aici, totodată, riscurile cărții. Premisele teoretice sunt două: romantismul eminescian este "romantismul fundamental", sintagmă ce trece în plan secund referințele la linia Hugo-Musset-Lamartine ș.a., promovând relația Baudelaire-Eminescu-Rimbaud, de unde modernitatea spiritului eminescian: "caz unic, probabil, în întreaga istorie a literaturii universale și care constă în forțarea unui mare poet să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tuturor substructurilor operei. Conjugare de metode stilistică, tematism, comparatistică desfășurând o scriitură multiplană, demersul lui Theodor Codreanu este animat de o neobișnuită fervoare asociativă. De aici farmecul și de aici, totodată, riscurile cărții. Premisele teoretice sunt două: romantismul eminescian este "romantismul fundamental", sintagmă ce trece în plan secund referințele la linia Hugo-Musset-Lamartine ș.a., promovând relația Baudelaire-Eminescu-Rimbaud, de unde modernitatea spiritului eminescian: "caz unic, probabil, în întreaga istorie a literaturii universale și care constă în forțarea unui mare poet să intre într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Baudelaire-Eminescu-Rimbaud, de unde modernitatea spiritului eminescian: "caz unic, probabil, în întreaga istorie a literaturii universale și care constă în forțarea unui mare poet să intre într-un alt context istoric decât acela al vremii sale [...] Eminescu se năștea în anul morții romantismului și s-a optat pentru întoarcerea lui cu 50 de ani îndărăt". În al doilea rând, complementar, schimbând accentele referințelor poetice, exegeza își va modifica, la rându-i, perspectiva, operând în descendența sintezelor semnate de Bachelard, M. Raymond, Béguin, Hugo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rând, complementar, schimbând accentele referințelor poetice, exegeza își va modifica, la rându-i, perspectiva, operând în descendența sintezelor semnate de Bachelard, M. Raymond, Béguin, Hugo Friederich. Eminescu va fi înțeles astfel, în consecința "structurilor liricii moderne", post-baudelairiene adică, prin prisma "romantismului deromantizat". Demonstrația va urma un demers sinuos, ideile originare traversând nouă "cercuri dialectice": "poetul român pleacă deja din paradis, din magia verbului, din romantism adică, și va ajunge în infernul zădărniciei universale. Destin ingrat. Dar nu mai puțin vrednic de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Hugo Friederich. Eminescu va fi înțeles astfel, în consecința "structurilor liricii moderne", post-baudelairiene adică, prin prisma "romantismului deromantizat". Demonstrația va urma un demers sinuos, ideile originare traversând nouă "cercuri dialectice": "poetul român pleacă deja din paradis, din magia verbului, din romantism adică, și va ajunge în infernul zădărniciei universale. Destin ingrat. Dar nu mai puțin vrednic de măreția lui Dante. Fiindcă înălțare și cădere se adună într-un tot. Acum e posibil ca ascensiunea să fie cădere și prăbușirea, înălțare". Înainte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice, relevă în Eminescu o sumă a romantismului fundamental, racordabil la Dante și Shakespeare. Echo, al VII-lea cerc, cuprinde senzorialul eminescian ca sinteză vizual-auditivă, iar studiul "sublimbajelor naturii" denotă, odată mai mult, poziția singulară, mediatoare pe plan european, a lui Eminescu, între romantici și moderni, pe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intenționând să depășească "referențialul estetic" din care "critica nu poate ieși" pentru a-și oferi un spațiu de investigație mult mai amplu care să-i permită "reevaluarea" creației lui Eminescu în orizontul modernității. Studiul se deschide cu un capitol, intitulat Romantismul eminescian, în care autorul își precizează punctul de vedere în ceea ce privește încadrarea lui Eminescu în limitele acestui curent literar, afirmând că lirica sa trebuie scoasă de sub pecetea romantismului întrucât, iată, H. Friedrich a plasat "stingerea" modei literare romantice către jumătatea veacului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creației lui Eminescu în orizontul modernității. Studiul se deschide cu un capitol, intitulat Romantismul eminescian, în care autorul își precizează punctul de vedere în ceea ce privește încadrarea lui Eminescu în limitele acestui curent literar, afirmând că lirica sa trebuie scoasă de sub pecetea romantismului întrucât, iată, H. Friedrich a plasat "stingerea" modei literare romantice către jumătatea veacului trecut; numai că același H. Friedrich spune că romantismul a rămas "destinul spiritual al generațiilor următoare" și, chiar fără a folosi argumentul acesta, "adevărul istoric" al literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]