3,323 matches
-
seama că cea mai bună metodă pentru educarea copilului implica o doză de maltratare care Îi va provoca plăcere copilului - și care se va transforma exact În opusul său, adică Într-o „corecție pedagogică“. Trăgând ușa după nevastă-sa, o rugă pe fiică-sa să se dezbrace. Credeam că n-am auzit bine. Dar a repetat ce-a spus, adăugând că trebuia să-mi fie rușine pentru ce făcusem. În sfârșit, am rămas acolo doar așa, În chiloți, plângând de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
272 MÎNA CARE SCRIE 272 ALTE VIZIUNI LA CERNĂUȚI 273 ARCA DIES (VIZIUNEA RÂULUI ROȘU) 274 NOUA DANEMARCĂ 275 CHIAR AȘA 277 CĂZUT ÎN RIMĂ, LA PARIS 279 VASILE TĂRÂȚEANU 280 ȚARA FAGILOR 280 DOMNUL VAMEȘ DIALOGÂND CU POETUL 282 RUGĂ ÎN TREI 285 LECȚIE DE GEOGRAFIE 288 UN MUNTE-NGENUNCHIAT 291 UN BOCET NESFÂRȘIT NI-I CÂNTAREA 292 SPOVEDANIE 293 LUCIAN VASILESCU 295 [ieri am vorbit despre poezie...] 295 [eu lucrez în ascuns la o pasăre...] 298 [în țara mea... ] 299
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Zbor paralel - teatru radiofonic 1982 Sunetele arse - versuri 1974 Cântarea verbului a fi - versuri 1979 Cetățile de rouă - versuri 1985 ... și punctum - versuri 1989 Să vii acasă pe un nor - proză 1989 Constelația lirei - antologie scriitori din Chișinău și Cernăuți Rugi basarabene - versuri 1994 Carré de ași - versuri 1996 Aduceri aminte de pe Nistru și Dâmbovița - 1996 Păstrez și recitesc cu emoție volumul Rugi basarabene oferit la o Întâlnire din iulie 1994 din care citez: Cezarii ”Am dat Cesarilor - Ce e a
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
versuri 1989 Să vii acasă pe un nor - proză 1989 Constelația lirei - antologie scriitori din Chișinău și Cernăuți Rugi basarabene - versuri 1994 Carré de ași - versuri 1996 Aduceri aminte de pe Nistru și Dâmbovița - 1996 Păstrez și recitesc cu emoție volumul Rugi basarabene oferit la o Întâlnire din iulie 1994 din care citez: Cezarii ”Am dat Cesarilor - Ce e a Cesarului Au luat Cezarii Din fructul anilor - Din partea Domnului - Din partea sfântă Au luat - Strigând c-am dat Pom, Apă, Sat! Erau ale
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
unde, într-o pustietate întristătoare, se arată heigheșul, fără o floare, fără un arbor, cu lespezile albe de piatră deasupra lăcașurilor veșniciei. Spre șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se aprind lumânările; stăpânul familiei, la masa curată, își începe ruga. După o săptămână de năcaz și de hrană proastă, pe apucate, Dumnezeu poruncește poporului lui să mănânce coilici, carne și pește. Mai poruncește bărbatului să se liniștească și, în divanul cel mare, sub chilotele de puf de gâscă, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no suimono), servită într-un bol roșu-închis din care se deschide, luminând prin lichidul auriu și transparent, o unică scoică tremurând sfios, este o rugă întru castitate, iar hishimochi, prăjiturile de orez în formă de diamant, trei la număr în trei culori verde, alb și roz trimit, pe rând, la verdele plantelor înmugurite, la albul zăpezii încă puternică pe alocuri și la rozul proaspăt al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ne este oferită, nicicând nu o cerșim, Dar, vai, se - întâmpl- ades să o nesocotim! MIROS DE TRANDAFIR Zboruri tandre cu fiori Sunt c-ale pădurii flori, Cu imensa strălucire Ard ca torță-n amintire. Ca dorul te-ademenesc, Precum ruga liniștesc, Risipite-n în fiecare Dau vrajă și-înflăcărare. Ca parfumul fin și tare Te-mplinesc și te uimesc, Nu e loc de evadare Din altar dumnezeiesc. Miros de trandafiri găsești În versurile - împărătești! Și din a sa împărăție, Poetul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
războiul Troiei. Eidolon-ul lui Agamemnon nu se arată, dar când Oreste îl întreabă: „Ne auzi?”, bătrânul îi răspunde: „El aude tot ce vorbim”. Așadar, și aici, chiar dacă nu apare, fantoma lui Agamemnon e prezentă și, din mormântul lui, regele ascultă rugile celor vii. „Se împlinesc blestemele, cei din mormânt trăiesc! Victimele de odinioară se răzbună acum prin sângele celor ce le-au luat viața”. Aceste cuvinte citate din Electra lui Sofocle sunt rostite în momentul în care Oreste și Pilade reapar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aparențele vizibilului - într-o lume a formelor - și forța care o îndeamnă să evadeze, să se îndepărteze de temnița în care o țin închisă aceste pasiuni și aceste forme, să se elibereze de tirania lor. O eliberare încurajată, sprijinită de rugile celor ce continuă să trăiască. Astfel, în viziunea budistă, fantoma are rolul de a exprima înscrierea destinului uman între, pe de o parte, agitația și frământările lumii vizibile și, pe de altă parte, vacuitatea unui invizibil care implică eliberarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cât de mare e forța apariției, totul ar fi trebuit să recadă în incertitudine: a fost vis ori s-a întâmplat aievea? Într-un alt no, Ikuta Atsumori, fiul este cel care cheamă fantoma tatălui și o convinge să apară. Ruga lui se îndreaptă spre zeul din Kamo: Fie și doar în vis îngăduie-mi să văd chipul celui ce mi-a dat viață. Fiul călătorise până în pădurea Ikuta, după ce o voce poruncitoare auzită în somn îi spusese: „Dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea. La un moment dat, un puternic parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând cu ochii. Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele i se mișcau a rostire de rugăciune... “Ce n-aș da să fiu lângă ea? Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea ca o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ulițelor de lângă biseria Sfântului Nicolae. Între trei drumuri... care acele locuri le-au cumpărat binecinstitorul părintele nostru, Io Vasilie voievod” - am recitat eu spusele lui vodă. --Și acum - a reluat vorba bătrânul - să vedem ce e cu acea “Sfânta noastră rugă nou-zidită”. Ștefăniță Lupu e cam trufaș, lucru dovedit chiar de el însuși: “Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de Zota fost vistiernic și nu a terminat-o, ci a rămas de multă vreme... pustie și începuse și biserica
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și a făcut turn, și chilii, șo trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Cum se vede, de la restaurarea bisericii și ridicarea unor anexe până la “sfânta noastră rugă nou-zidită” este totuși o cale... --Să nu-l judecăm atât de aspru, sfințite, fiindcă recunoaște totuși pe ctitorii adevărați, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic - grec din Ianina - și Maria, soția lui, fiică a voievodului Petru Șchiopu. --Văd că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pare, Sevastița a adus-o la izvor și ea a rămas de veghe în lăstăriș”. Acum călca în tăcere pe urmele noastre, ca un scutier în urma stăpânului... Am intrat în biserică tocmai când bătrânul deschidea ușa altarului, slobozind glas de rugă către cer... În cele din urmă, ne-a descoperit și a zâmbit... O simțeam pe Zâna lângă mine vibrând ca trunchiul unui copac în plină furtună... După terminarea slujbei, călugărul a apărut, însoțit de un ucenic, care l-a condus
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de-acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de-acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu-l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său cîine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
găvanele grotei, purtîndu-i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingîndu-i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cîntînd laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tînărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordîndu-și mîinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsînd urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cît măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult de un distih o dată? Acum Îi trebuia o rimă pentru... L-ai ține pe drumul bun cu știința, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus. — Polițist? Ești polițist? Danny încuviință. Paloare de deținut, pantofi de pușcărie, haine de căpătat și recunoștință fiindcă fusese prins de către un polițist în timp ce intra prin efracție - o violare a regulilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]