3,007 matches
-
Indiană Review" (SUA)", The Poetry Miscellany" (SUA) și la alte publicații din străinătate în limbile maghiară, germană, greacă și franceză. Este autorul mai multor volume de poezie: Este autorul următoarelor volume de proza: Este tradus în chineză, engleză, maghiară și sârbă. Fragmente din opera să au apărut în antologii și reviste din Anglia, Franța, China, Italia, Șerbia, Grecia, Statele Unite, Haiti, Belgia, Cehia, Israel etc. A primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România: pentru debut ("Sălaș în inima"), în
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
din Voivodina Iugoslaviei, care din 1945, a fost o provincie autonomă din din Șerbia în Iugoslavia. După război, sătul a fost populat de coloniști care au venit mai ales din comunitățile învecinate. Potrivit 1953 recensământ, Molin avut o majoritate etnică Sârbă. În 1956, sătul a fost devastat de inundații catastrofale și oamenii au fost relocați și satul abandonat în anul următor. Cei mai mulți dintre locuitori să mutat la așezările din apropiere de Nova Crnja și Vojvoda Stepa. Astăzi, există o Molin Pădure
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
(n. 24 iulie 1967, Sremska Mitrovica, Voivodina, fosta Iugoslavie, în prezent în Serbia) este un editor și scriitor elvețian de origine sârbă. El este co-fondator și director al editurii Xenia din Sion. este primul copil al unei familii mixte sârbo-bosniace. Familia de pe latura paternă era originară din Krajina (Croația de azi) și după ce a căzut victimă persecuțiilor ustașilor și-a găsit refugiu
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
căsătorit cu Fabienne Despot, fostul președinte al secțiunii cantonale Vaud a Uniunii democratice de centru. În 1989, Vladimir Dimitrijević, directorul editurii L'Âge d'Homme, i-a propus să traducă "Le Temps du Mal", o vastă trilogie romanescă a scriitorului sârb Dobrica Ćosić. El va începe atunci o serie de traduceri pentru editura L'Âge d'Homme. Va traduce în principal din sârbo-croată (Ćosić, Crnjanski, Kapor), dar și ocazional din limbile anglo-saxone, italiană și rusă. El a tradus, în special, celebrul
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
lucrat peste cincisprezece ani pentru L’Âge d’Homme. Acolo, el a organizat un atelier de lucru, a creat o colecție și apoi s-a dedicat coordonării traducerilor din limbi străine. În anii 1990, a fondat împreună cu Vladimir Dimitrijević Institutul sârb de la Lausanne, conducând revista "Raison garder". Răspunzând propagandei masive referitoare la implicarea occidentală în războiul civil iugoslav, "Raison garder" va fi pentru mai mulți ani una dintre singurele surse de informații disonante în limba franceză. În 2002-2003, ca urmare a
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
este totul ceea ce atinge oamenii în Șerbia. Șerbia are lung tradiție de folclor și muzică populară. "Kolo" este un dans sârb. Cele mai populare "kolo" este "Moravac" și "Užičko kolo" (Kolo de Užice). În oraș Guča, Dragačevo, este un festival de trompeta (Dragačevski sabor trubača). Literatura de limba sârbă a început în timpul sfinților frați Kiril și Metodiu. Primul a scris cărți
Cultura Serbiei () [Corola-website/Science/331299_a_332628]
-
are lung tradiție de folclor și muzică populară. "Kolo" este un dans sârb. Cele mai populare "kolo" este "Moravac" și "Užičko kolo" (Kolo de Užice). În oraș Guča, Dragačevo, este un festival de trompeta (Dragačevski sabor trubača). Literatura de limba sârbă a început în timpul sfinților frați Kiril și Metodiu. Primul a scris cărți și documente în secolul al XI-lea. Primul alfabet sârbesc a fost cel glagolitic. În secolul al XII-lea, a fost scris primul document cu alfabet chirilic. Una
Cultura Serbiei () [Corola-website/Science/331299_a_332628]
-
Kiril și Metodiu. Primul a scris cărți și documente în secolul al XI-lea. Primul alfabet sârbesc a fost cel glagolitic. În secolul al XII-lea, a fost scris primul document cu alfabet chirilic. Una dintre primele cărți în limba sârbă este "Žitije velikog župana Stefana Nemanje" (Житије великог жупана Стефана Немање, în traducere "Viața lui Ștefan Nemanja"). "Žitije" a fost scrisă de fiul lui Ștefan Nemanja, Rastko Nemanjić.
Cultura Serbiei () [Corola-website/Science/331299_a_332628]
-
numărând 21,065 luptători majoritatea bosnieci musulmani din statul marionetă croat, temporar și circa 1,000 de albanezi și 500 musulmani din Sandžak și având ofițeri germani. Aceasta a luat parte începând din februarie 1944 la operațiuni militare împotriva cetnicilor sârbi pe teritoriul Iugoslaviei. Albanezii musulmani recrutați în această divizie au fost apoi transferati in Divizia nr. 21 SS de infanteriști albanezi de munte „Skanderbeg”. Într-o broșură destinată soldaților din divizia „Handjar”, tradus pentru bosnieci ca „Islam i Židovstvo” („Islamul
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
a fost stârnită de exemplul uniat”. Același împărat Leopold I a acordat privilegii și ortodocșilor sârbi. Aceștia au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor "privilegii ilirice" emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul Mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
baza așa numitelor "privilegii ilirice" emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul Mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț. Sofronie, în calitate de călugăr ortodox transilvănean, a luat și el drumul Carlovițului, de unde s-a întors cu mesajul mitropolitului ortodox sârb ca românii din Banat și Transilvania să abandoneze ierarhia bisericească română
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
ce săvârșeau slujbele religioase după ritul latin), care va fi în curând abandonată și se va ruina după Marea Schismă ce a avut loc în anul 1054 între Biserica Răsăriteană și Biserica Apuseană. În secolul al XIV-lea câțiva călugări sârbi au încercat să revitalizeze acel loc și au împrumutat bani de la Mănăstirea Vatopedu în acest scop, dar nu au reușit să-i mai restituie. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Mănăstirea Vatopedu a cedat acel teren Mănăstirii Sfântul Pavel
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
-i mai restituie. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Mănăstirea Vatopedu a cedat acel teren Mănăstirii Sfântul Pavel în schimbul altor proprietăți. Unele inscripții din anul 1606 arată că acolo au trăit pentru o perioadă călugări slavi, probabil de origine sârbă. La mijlocul secolului al XVIII-lea au început să vină aici călugări din Moldova; potrivit evidențelor păstrate, cei 30 de monahi ce viețuiau aici în anul 1754 erau de origine moldoveană. În jurul anului 1760 ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamț a organizat
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
Elena (Ecaterina) Rareș (n. aprox. 1490, Serbia - d. 1553, Suceava, Moldova) a fost o principesă sârbă ce a devenit soția domnului Moldovei Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Era cea de-a doua fiică a prințului sârb Jovan Branković, despot al Serbiei în perioada 1496-1502, și al nobilei Jelena Jakšić. Sora ei vitregă, Despina Milița, a fost soția
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
Elena (Ecaterina) Rareș (n. aprox. 1490, Serbia - d. 1553, Suceava, Moldova) a fost o principesă sârbă ce a devenit soția domnului Moldovei Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Era cea de-a doua fiică a prințului sârb Jovan Branković, despot al Serbiei în perioada 1496-1502, și al nobilei Jelena Jakšić. Sora ei vitregă, Despina Milița, a fost soția lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești (1512-1521), și soacră a domnilor Radu de la Afumați și Radu Paisie (prin
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
de patru luni de oștile lui Ioan I Zápolya. Domnul rămâne acolo timp de un an și jumătate într-o stare de semiprizonierat. Aflat în exil, Petru Rareș a pus-o pe Doamna Elena să scrie o scrisoare în limba sârbă către sultan în care fostul domn al Moldovei își arăta pocăința pentru faptele săvârșite de el și își afirma supunerea către turci dacă va fi sprijinit să ajungă din nou pe tronul țării. Cronicarul Grigore Ureche atestă astfel acest fapt
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
de relații diplomatice româno-sârbe. România nu recunoaște independența Statului Kosovo care s-a separat de Șerbia fără aprobarea acesteia. Mircea cel Bătrân a oferit sprijin militar Cnezatului Șerbiei în timpul Bătăliei de la Kossovo Polje împotriva Imperiului Otoman, care a desființat Statul Sârb în urma acestei bătălii. Revoltă anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović și revoltă din anul 1815, a dus la înființarea Principatului Șerbiei. Având o autonomie largă față de Imperiul Otoman, acesta este considerat precursorul Șerbiei moderne. România a intrat în anul 1916
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
1953 s-a aflat printre fondatorii ziarului "Igaz Szó", la care a lucrat peste 20 de ani. S-a pensionat pe motiv de boală în 1976, înainte de a avea vârsta legală. Scrierile sale au fost traduse în limbile română, rusă, sârbă și germană. Trei volume de povestiri ("Conștiința", 1953, "Rugina", 1955; "Torpila", 1958) și patru romane ("Prima zăpadă", 1962; În fum și în lumină", 1963, "Sub rădăcini", 1966; Omul coborât pe pământ", 1967) au fost traduse în limba română de Mihnea
Ferenc Papp (traducător) () [Corola-website/Science/335337_a_336666]
-
Sub rădăcini", 1966; Omul coborât pe pământ", 1967) au fost traduse în limba română de Mihnea și Kati Fuiorescu, Nicolae Crișan și Constantin Olariu. În fum și în lumină" a fost tradus în limba germană (1963), " Prima zăpadă" în limba sârbă (1964) și "Sub rădăcini" în limba rusă (1972). A tradus opere literare (romane, povestiri, publicistică) ale mai multor scriitori români: Francisc Munteanu, Remus Luca, Lucia Demetrius, Ion Băieșu, Tudor Arghezi, Marin Preda, George Călinescu, Mihail Sebastian, Aurel Mihale, Laurențiu Fulga
Ferenc Papp (traducător) () [Corola-website/Science/335337_a_336666]
-
Shaul Carmel a fost vicepreședinte al Uniunii Asociațiilor Scriitorilor din Israel timp de 12 ani și unul din fondatorii și președinte ai Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, maghiară, olandeză, sârbă, slovacă, idiș, chineză. A scris trei antologii traduse în ebraică, rusă și arabă. În anul 1985 a scris o piesă publicata în ebraică sub titlul „Kohó shel arafel” (Puterea ceței). Carmel a fost coautor al volumului de interviuri "Pacea și-
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
consumarea ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea și-a considerat misiunea încheiată și s-a repatriat pe o rută care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Dat fiind că viitorul Banatului nu era încă definitiv lămurit, comandamentul militar sârb a pus în practică dezarmarea forțele militare bine echipate ale Legiunii aflate în tranzit, aducându-și în acest mod contribuția la împiedicare formării unei armate proprii transilvănene. În cele din urmă toți soldații Legiunii au ajuns totuși în Transilvania și
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Simon" și locotenentul "Herbay" râmânând în Praga pentru a definitiva predarea inventarului. La Zagreb însă, unitățile românești au fost oprite și dezarmate în mod umilitor de către sârbi. Dat fiind că viitorul Banatului nu era încă definitiv lămurit, prudent, comandamentul militar sârb a decis astfel să dezarmeze forțele militare bine echipate ale Legiunii, spulberând în acest mod speranța românilor din Ardeal de formare a unei armate proprii. În cele din urmă toți soldații acesteia au ajuns Transilvania, fiind la Cluj pe 2
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
considerat a fi unul dintre fondatorii . În ciuda acestor interpretări istorice macedonene, Delcev se considera bulgar ca naționalitate și îi considera pe bulgari a fi compatrioții săi. Denumirea de "macedonean" cuprindea la acea vreme și albanezi, bulgari, greci, turci, vlahi și sârbi, și când se aplica slavilor locali, se referea la o identitate regională a bulgarilor. Contrar afirmațiilor naționaliștilor bulgari, însă, ideile sale autonomiste pentru o entitate separată macedoneană (și adrianopolitană), au stimulat dezvoltarea contemporan.
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
de departe de țara sa deja amenințată de căderea Bulgariei și a Dobrogei? În imposibilitatea de a accepta una dintre cele două interpretări deja propuse pentru localizarea lui „Karînovasî”, Emil Turdeanu propune o alternativă: Karina este o transcriere a numelui sârb al regiunii Krajina care se întinde de-a lungul malului drept al Dunării de la Đerdap la vărsarea Timocului. În limba turcă ca și în maghiară, nu există grupul de consoane "cr" : "crèche" din limba franceză devine "câreș" în turcă precum
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
(în , în ) sunt un grup etnic minoritar din Ungaria. Conform recensământului din 2011, 7.210 persoane adică 0,1% din populația Ungariei s-au declarat de etnie sârbă. Prezența sârbilor pe teritoriul Ungariei este înregistrată încă din perioada domniei lui Géza al II-lea. Începând cu secolul al XIV-lea a început un val de refugiați sârbi din teritoriul Imperiului Otoman. După Bătălia de la Mohács (1526) Ungaria centrală
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]