3,072 matches
-
parcurs cu privirea mutrele masculilor din fișier. Undeva, aproape de sfârșit, l-am descoperit, În fine, pe nesuferitul de Redford Charles, căruia, aveam să aflu ulterior, Îi plăcea să-și spună și să i se spună Zoran, după numele unui erou sârb din nu știu ce război, despre care citise el Într-o carte ori pe care Îl reținuse dintr-un film, ceva de genul ăsta... Ca de obicei, domnul chimist cu antecedente militare avea zâmbetul la purtător, că m-am și Întrebat: oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui vraci sârb; Îmi amintesc (ceea ce este absurd fiindcă aveam amândoi doar opt ani pe atunci) că avea un grain de beauté pe pielea de culoarea caisei, chiar sub inimă și că o oribilă colecție de oale de noapte, pline sau pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
neconsolarea pentru pierderile colaterale pe care, pe de altă parte, nici n-a avut eleganța să le inventeze, le omora fără să bănuiască o clipă că-s colaterale, și nici n-a fost auzit spunînd la megafon că iubește poporul sîrb În timp ce-l pisa din Messerschmidt. Wag the Dog, filmul din 1997 al lui Barry Levinson, În traducere cam liberă Înscenarea, șochează prin faptul c-a fost făcut avant la lettre, Înainte de basmul horror Kosovo, după An American Hero, o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
buza și arcada, ajungeți la miliție (ei tot așa-i spun). Pe urmă la spital. E un spital frumos. Se numește Clinica Centrală. Aici veți fi brodat cu fire de argint sau catgut de două asistente medicale vesele, de origine sîrbă, Milla și Marina, cu bonețică. Ideea principală este Însă să ajungeți a doua zi la Ambasada Australiei, unde se găsește centrul de eliberare a documentelor (singurul din lume) pentru cetățenii Europei de Est care se decid dintr-odată să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
N-a vrut să plece cu Liselle, dăruit cum era grupului identitar românesc. Tata gîndea și acționa, dacă n-ar fi prea compromis cuvîntul, ca un ctitor. Organiza bine. Iordan, mai temerar tot prin ereditatea sîrbească, a fost, în ciuda sîngelui sîrb, român ca grai și suflet. N-a putut să plece. România nu i s-a părut un "spațiu sleitor", dimpotrivă. "Săracii de ei! Sorb vin negru și mănîncă icre, tot negre. Sînt în stare de doliu pentru țărișoara lăsată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și pătrund în regat: Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea regelui Ladislau, în 1290, de cumani. Profitând de slăbiciunea ungurilor, Nogai, căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în 1291, în favoarea bulgarilor. Și în felul acesta, practic, el pune stăpânire pe teritoriul românesc de la sud de Carpați, inclusiv pe Banatul ungar de Severin. Coincidența acestei prezențe tătărești neîndoielnice în regiunile de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte a teritoriului său ajunsese în mâinile voievodului de la Argeș. Apoi, să nu omitem evoluțiile conflictului din sudul Dunării, războiul dintre Imperiul bizantin și Țaratul bulgar, condus de Ivailo, conflict perpetuat sub Andronic II, care era confruntat cu puternicul rival sârb, Ștefan Uroș II Milutin. Aceste conflicte din preajma teritoriului românesc sud-carpatic au înlesnit acțiunea de coagulare a voievodatelor existente într-un singur stat. Deși epoca aceasta ce precede apariția statului este dintre cele mai obscure, izvoarele scrise și cercetările arheologice duc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acum, apreciază Iorga, de o politică externă a domniei muntene. Relațiile cu regatul Ungariei erau concentrate (direcționate) pe Carpați, valea Jiului și valea Oltului, regiunile Hațeg și Făgăraș. Legăturile cu statele din sudul Dunării, afară de căsătoriile cu țarii bulgari și sârbi, sunt o continuare a raporturilor dintre românii din nordul Dunării și cei din sud-de-aici nume ca Mircea, Dan, Vladislav-Vlaicu, Radu. Sârbii vorbesc, sub stăpânirea lui Ștefan Dușan, la 1349, de "țara lui Băsărabă", iar la 1350, el evocă pe Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuitori permanenți. Pentru cea mai mare parte a locuitorilor balcanici, trecerea la creștinism și divizarea ulterioară a Bisericii de după 1504 au constituit atît elemente de unitate și coeziune cît și motive de neîncredere și animozitate. În Evul Mediu, imperiile bizantin, sîrb și bulgar au fost state cu o putere și un prestigiu considerabile. Civilizația de o mie de ani a Bizanțului și-a pus amprenta asupra culturilor balcanice. În această perioadă de început, sub conducerea regilor, domnitorilor și a nobililor lor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Cu toate că Serbia și Bulgaria aveau sisteme de posesiune a pămîntului asemănătoare, ele se deosebeau în privința unora dintre problemele cu care se confruntau. Achiziționînd pămînturile stăpînite cîndva de musulmani, țăranului bulgar i se cerea să plătească o taxă de despăgubire. Guvernul sîrb le-a preluat însă pur și simplu. Fiecare familie de țărani din ambele state se putea întreține în mare măsură singură, dar avea nevoie și de produse pentru piață, ca să obțină banii necesari achitării taxelor și cumpărării de bunuri coloniale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai important articol al comerțului Serbiei, piața principală de desfacere fiind monarhia habsburgică. Deși porcii erau la început exportați în viu, mai tîrziu a fost acordată o mai mare atenție prelucrării cărnii, în special producției de slănină și costiță. Țăranii sîrbi aveau piață și pentru prunele lor uscate, în Germania și în Imperiul Habsburgic. În schimb, Bulgaria, cu o poziție geografică mai puțin favorabilă, exporta în primul rînd grîu. Situația grecilor era deosebit de dificilă. Doar 20 % din teritoriul lor fiind pămînt
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
s-a dovedit extrem de nepăsătoare față de problemele zonelor rurale din care proveneau familiile lor. Sub regimurile naționale, țăranii erau efectiv controlați prin dreptul la vot discriminator sau prin intervenția poliției în alegeri. Numai două dintre partidele politice importante, Partidul Radical Sîrb și Uniunea Agrară Bulgară, ambele avînd o conducere alcătuită din politicieni și intelectuali burghezi, încercau, cel puțin teoretic, să vorbească în numele țăranilor. Pe tot cuprinsul Balcanilor, nici chiar țăranii înșiși nu puteau oferi decît o singură soluție problemelor lor: mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care au intrat Serbia, Bulgaria sau Grecia, toate acestea urmînd să fie implicate în conflicte unele împotriva celorlalte și cu Imperiul Otoman. SERBIA Dacă guvernul român era dezamăgit de rezultatele Congresului de la Berlin, aranjamentul acesta i-a pus pe liderii sîrbi în fața unei veritabile catastrofe. Pentru Serbia, caracteristicile perioadei dintre 1875 și 1878 fuseseră ezitarea, dezbinarea internă și înfrîngerea militară. Revolta din 1875 din Bosnia și Herțegovina stîrnise mare agitație în țară. Bosnia era un ținut pe care majoritatea sîrbilor îl
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
iulie 1876 a fost purtat împotriva voinței lui Milan și a Partidului Conservator, dar s-a bucurat de sprijinul entuziast al opiniei publice sîrbe. Conducerea războiului a fost asumată de guvernul liberal condus de Jovan Ristić și Jevrem Grujić. Liderii sîrbi au intrat în luptă plini de optimism. Ei sperau în declanșarea unei noi răscoale în Bulgaria și credeau că vor putea învinge forțele otomane. Sîrbii beneficiau de ajutorul a circa cinci mii de voluntari ruși. În plus, generalul M. G.
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dinainte epuizase complet resursele Serbiei, Milan a cerut bani, provizii și asigurări precise în privința teritoriului ce urma să-l primească ulterior. Negocierile s-au prelungit, Serbia intrînd în război abia la 13 decembrie, la trei zile după căderea Plevnei. Guvernul sîrb spera să obțină prin tratatul de pace teritoriul de la sud din cadrul "Vechii Serbii", inclusiv vilaietul Kosovo și sangeacul Novi Pazar, pînă la rîul Lim. Avînd în vedere aceste așteptări, Tratatul de la San Stefano a fost un adevărat șoc pentru Serbia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
orașele Niš, Pirot și Vranje, în total mai puțin teritoriu decît cel atribuit Muntenegrului. Un și mai mare dezastru în ochii sîrbilor era crearea unui stat bulgar întins, care, incluzînd și Macedonia, făcea din acesta puterea dominantă din peninsulă. Liderii sîrbi vedeau în acest lucru o amenințare clară la adresa viitorului lor și erau numulțumiți văzînd cum un popor, considerat de ei ca avînd în trecut o atitudine pasivă, dobîndise cîștiguri atît de mari, în vreme ce sîrbii, care luptaseră secole la rînd se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aleseseră cu atît de puțin. Cu toate că Bulgaria Mare a fost divizată la Congresul de la Berlin, noul tratat conținea și el prevederi la fel de dezastruoase. Austro-Ungariei i se acordase controlul asupra Bosniei, Herțegovinei și asupra sangeacului Novi Pazar, teritorii rîvnite de naționaliștii sîrbi. Acordul îi dădea monarhiei doar dreptul de ocupare și administrare a acestor teritorii, dar probabilitatea ca ele să ajungă vreodată în mîinile sîrbilor nu era prea mare. Pe lîngă aceasta, în cadrul negocierilor care au precedat deschiderea lucrărilor congresului, guvernul rus
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dominantă în vestul Balcanilor, habsburgii urmau să preia rolul de patron al sîrbilor. În anii următori, relațiile cu Austro-Ungaria au devenit principalul aspect al politicii externe a Serbiei. Au fost încheiate acorduri economice, dar și politice. Conform dorinței monarhiei, guvernul sîrb a aprobat extinderea liniilor ferate de la Belgrad prin Niš și Vranje și a fost semnat o nouă convenție comercială. Ca și în cazul negocierilor cu Bucureștiul, diplomații habsburgici au căutat să încheie un acord cu termeni favorabili pentru bunurile lor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cazul negocierilor cu Bucureștiul, diplomații habsburgici au căutat să încheie un acord cu termeni favorabili pentru bunurile lor manufacturiere. În ciuda posibilelor lor efecte negative asupra dezvoltării industriale a Serbiei, cererile acestea au fost onorate. Piața habsburgică era esențială pentru țăranul sîrb; țara avea mai ales produse agricole la vînzare și existau puține bunuri de manufactură care ar fi trebuit să fie protejate. Cu toate acestea, problema aceasta a provocat o dezbinare în cadrul guvernului: miniștrii liberali au demisionat, iar Cabinetul progresist condus
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era implicat într-un război. Imperiul Habsburgic era de acord să sprijine Serbia să se extindă spre sud în caz că s-ar fi ivit o ocazie propice. Guvernul Serbiei dădea la rîndul lui două asigurări extrem de importante. Prima declara că statul sîrb nu va tolera pe teritoriul lui sau pe cel al Bosniei-Herțegovina nici o "intrigă politică, religioasă sau de orice altă natură" îndreptată împotriva Austro-Ungariei. Cea de-a doua, și mai controversată, afirma că "fără o înțelegere prealabilă cu Austro-Ungaria, Serbia nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
afirmație, care demonstra extrem de clar poziția de satelit a Serbiei, a provocat o criză ministerială. Milan Piroćanac a fost pe punctul de a demisiona, dar a primit asigurări din partea guvernului habsburgic că această stipulație nu va impieta asupra libertății statului sîrb de a negocia tratate cu alte puteri. Cu toate acestea, fără știrea miniștrilor săi, Milan a trimis Vienei o notă secretă în care declara că nu va semna nici un tratat fără aprobarea habsburgilor. După încheierea acestor acorduri, el a primit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai democrat și cu orientare socialistă, avînd mai multe în comun cu partidele populiste, socialiste și anarhiste ale vremii. Acesta sprijinea introducerea dreptului la vot universal pentru bărbați, impozitarea directă și dominarea guvernului de către legislativ, și a fost primul partid sîrb care a încercat să implice țărănimea în viața politică. Liderul lui, Nikola Pašić, avea să joace de acum înainte un rol de frunte în politica Serbiei și mai tîrziu în formarea Iugoslaviei. În perioada de guvernare progresistă, în conformitate cu programul liberal
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
singuri prelucrarea cărnii. Acest război comercial a durat din 1906 pînă în 1911, desfășurîndu-se paralel cu fricțiunile dintre cele două țări în legătură cu anexarea în 1908 a Bosniei-Herțegovina de către habsburgi, criză care va fi prezentată amănunțit în continuare. În loc să intimideze guvernul sîrb, presiunile nu au făcut altceva decît să-l încurajeze să se bazeze și mai mult pe Franța și pe Rusia. Nu echipamentul militar german sau austriac era cumpărat acum, ci acela francez. În 1905, după terminarea dezastruosului război dintre Rusia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
relațiile internaționale. Statul oscilase o vreme între Rusia și monarhia habsburgică. Începînd din secolul al XVIII-lea, mai mullți conducători reușiseră să obțină mari sume de bani de la guvernul rus, iar politica aceasta va continua. În relațiile lui cu guvernul sîrb, Muntenegru adoptase atît atitudini prietenoase cît și competitive. În timpul domniei lui Mihail, Nicolae și domnitorul sîrb au cooperat. Amîndoi erau patrioți sîrbi și aveau interesul comun de a-i învinge pe otomani. Cu toate că Nicolae era dispus în perioada aceasta să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-lea, mai mullți conducători reușiseră să obțină mari sume de bani de la guvernul rus, iar politica aceasta va continua. În relațiile lui cu guvernul sîrb, Muntenegru adoptase atît atitudini prietenoase cît și competitive. În timpul domniei lui Mihail, Nicolae și domnitorul sîrb au cooperat. Amîndoi erau patrioți sîrbi și aveau interesul comun de a-i învinge pe otomani. Cu toate că Nicolae era dispus în perioada aceasta să-l recunoască pe Mihail drept conducător în cazul unirii celor două state, o rivalitate dinastică fundamentală
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]