23,741 matches
-
răul, sau mai rău, de parcă iadul s-a mutat aici, pe pământ, între oameni. Și pentru a instaura teroarea și a băga frica în oameni, Satan îmbracă diferite forme, balaur cu mai multe capete, șerpi, chipuri hidoase, păsări răpitoare, animale sălbatice, demoni cu chip de om, etc. Necuratul știe să exploateze la maxim slăbiciunile omenești, deșertăciunile după care aleargă, glorie, putere și aur. Toate fiind pentru om ca un blestem. Cei atinși de aceste patimi înșelătore își vor vinde sufletul, mai
COMOARA BLESTEMATĂ, DE ION NĂLBITORU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369370_a_370699]
-
când, urciorul tăcerii aprins în ruguri de ceață ghimpată. Nu intenționam să fac din asta un ritual însă repetam refrenul unei rugăciuni trecute de prima tinerețe albită de nesomn, mai ales în nopțile polare. Și fiindcă am învățat salutul trandafirilor sălbatici nu mi-a fost greu să-mi zidesc o peșteră grozavă, am zis eu, nesocotind tehnicile moderne ale registrelor de suflet. Mă hrăneam cu sâmburi de vânt și beam licoare de un liliachiu artizanal, boem și rătăcit, încadrat eronat în
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
granit peste care am rostogolit luna, de vreo trei ori la rând. Paradis orb ca statuia unei pui de ciocârlie lângă o scoică uriașă, în care s-au tot bătut grămezi de cuie pe soclul nemărginirii ... Referință Bibliografică: Salutul trandafirilor sălbatici / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
În noaptea asta chefuim, ne ospătăm și dormim, iar mâine dimineață ne spălăm trupurile în apele răului din apropiere ca să înlăturăm mirosul și sângele de vampir de pe noi, apoi cu mințile limpezi pornim spre castel. Cine știe pe ce culme sălbatică de munte se află!? Să nu uităm că de astă dată îl vom înfrunta pe însuși Contele Dracula! Va fi greu de păcălit. Ursuz spunea că apare și dispare dintr-un loc în altul cu iuțeala gândului. Zboară ca un
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
de piatră ale masivului ce strălucea în soare cu nuanțele sale cenușii ca o cetate plină de mistere, cu secretele și legendele sale de când este pământul. Și iarăși urcară pe coastele versanților, apoi coborâră în cheiuri străbătute doar de animalele sălbatice în goana după pradă sau scrutate cu privirea din înaltul cerului de păsări răpitoare. Alteori, întâlniră în cale câte un abrupt stâncos de netrecut și făcură cale întoarsă căutând alte ieșiri din acest labirint. Aproape traversaseră masivul muntos când deodată
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
care mi-a devenit mai apoi soție vreme de un deceniu și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, ca un vis, dar a trecut. Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre materiale mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană nebună prin prerie. Am simțit o imensă bucurie și ușurare atunci când cu o voce voalată m-a întrebat: - Unde mergem ? La tine sau la mine ? Aveam la hotelul unde eram cazat o cameră cu un pat
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
o zonă minunată din Moldova, cu un peisaj fermecător, păduri, dealuri încărcate de pășuni, flori multicolore, plante tămăduitoare și multă voie bună și ospitalitate. Căsuța socrilor mei, oameni destoinici și gospodari, era așezată la poalele unui codru cu foioase, animale sălbatice, păsări. Dimineața, trilurile păsărilor mă trezeau fără voia mea, și acum după mulți ani îmi sună în urechi concertele lor melodioase care se desfășurau întocmai ca pe o mare arenă suspendată sub Univers. Sătenii erau de o puritate, ce rar
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
drept rezervor de apă pentru stropitul pomilor. Pe marginea ei a crescut multă vegetație ce dă umbră deasă și reconfortantă în zilele însorite de vară. Spre capete în schimb a crescut foarte multă papură în care o familie de rațe sălbatice - și clocesc ouăle în fiecare an și apoi își plimbă boboceii pe undele străvezii ale bălții spre încântarea ochiului spectatorilor de ocazie. Măcănitul lor și orăcăitul broaștelor constituind un impresionant fond sonor ce nu-ți dă pace, cu mici pauze
PESCĂREASCĂ de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369486_a_370815]
-
se mută în Occidentul auriu. Când nimic nu te doare, clipa e o sărbătoare! • Ai zice că fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie. Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită. • Sălbatică și domoală, femeia e frumoasă numai când e goală...! • Tristețea e un blestem, știm că e amară și totuși o bem. Răspândită în lumea toată, iubirea e un elixir care te îmbată și te leagă, deși e fără fir. • Sexul
GÂNDURI REBELE (46) ��' AFORISME (19) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369551_a_370880]
-
să tragi de sfori. Noaptea este scena sălbăticiunilor. Natura ne clădește, iar noi ne reclădim. • Șarpele este un personaj legendar, iar veninul său este o realitate! • Nașterea omului pe pământ a dat lumii rost și personalitate. • Omul e singurul animal sălbatic... care cu bani poate fi domesticit. • Femeia este mireasa artei culinare. Ea pune suflet în fiecare mâmcare. • Israel e o grădină mică unde cresc tot mai mulți evrei!!! • Zidul plângerii este unicul care crede în lacrimile noastre. • Adesea ne învadează
GÂNDURI REBELE (38) – AFORISME: RELATIVUL ŞI ABSOLUTUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369521_a_370850]
-
excelente lucrări - ar fi putut lăsa Distinsului Receptor impresia că Adevărul, Înaltul Spirit Justițiar, „Veridic-ultima Instanță“ (din perspectiva sfertului de veac scurs de la schimbarea orânduirii comuniste din România) ar fi fost înghițite / submerse „pentru totdeauna“ de tsunami-ul („țunamiul“) capitalismului sălbatic, ori al democrațiilor de junglă: «În 25 de ani de la Revoluția Română, nu s-au găsit vinovații pentru Represiunea din Decembrie 1989; instituțiile statului comunist sunt vinovate pentru sute de morți, mii de răniți, sute de invalizi și de schingiuiți
MONOGRAFIE A REVOLUŢIEI VALAHE ANTICOMUNISTE DIN 1989 ÎN ARIA LUGOJULUI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370596_a_371925]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > FLUID ȘI VAPOROS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Unde retrasă înflorește menta sălbatică nopțile boreale devin curbe cum drumurile peste munți. Cu rotunde flăcări răsăritul se-aprinde sub genele apelor repezi, cascade în sărituri deschizând porți. Acolo trupul tău cu linii spirale se-mbracă-n rochii de bumbac vaporos și toamna privește ascunsă
FLUID ŞI VAPOROS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370649_a_371978]
-
oraș ciudat / cu tramvai tras de poeți», nu de cai / pegași, ci de unii poeți dintre cei «fără cine știe ce nume», pe când Steaua Polară «era mușchiul / ce-ți creștea pe mușchiul inimii», pe când «carnea ta se frăgezea în mers / sub șaua visului sălbatic», finalul așezându-se sub „trilobata“ frază-interogație epico-liric-existențială: «...ce-i poezia, unde-i tramvaiul / și de ce tot îngheață fonta / în sângele albastru al legendei?» (p. 166). Paradoxistul erou ars-poetic-esc din Piscina cu pioneze Stradivarius, identificându-se în Poet, „scrie în somn
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
molipsitor, / cu voioșie de clopoțel cărunt» - adică într-o bucurie a poetului matur-încărunțit, „legat cu farmece“ de Sfânta Limbă Pelasgă > Valahă / Dacoromână -, în lucrarea sa „de sub pecetea oniricului“ fiind «eclipsat inerent de grămada / de viori-Stradivarius sparte / mărunt de-un curcubeu sălbatic» (deci nu de cel de jurământ divin de la Potop), de fapt un curcubeu-arcuș; pe „ordinea de zi a scriiturii cu pești de pradă în oniric registru“ se află «lătratul întărâtat al florii de cactus, / într-o piscină cu albastre pioneze
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
de altă parte, însemnând „femei-viori“ (poate, „violons d’Ingres“ / „muze“); în viziunea lui Nicolae Sârbu, valoroasele viori-Stradivarius (Antonio Stradivarius, 1644 - 1724, din Cremona-Italia, genial lutier, realizator a 1100 de celebre viori, din care astăzi se mai păstrează 600) sunt „mărunțite sălbatic“ de Curcubeul-arcuș până la metamorfozarea lor în pioneze-Stradivarius, „albastre“, „cântătoare“, „cu mușcătură de cobră regală“, spre a ține la distanță pe Poet (Erou liric / epic) față de bazinul „cu peștii de pradă“ ai caligrafierii nemaipomenitei povești / opere. Dintre artele poetice ale volumului
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
făcea strada pe care mă avântasem, am dat de un mic heleșteu, amplasat într-o zonă înconjurată de mulți copaci și de o vegetație bogată, cu un luciu de apă pe care înotau câteva lebede negre, două perechi de gâște sălbatice și trei rățoi. Rățoii aveau un colorit într-o combinație de gri, negru și albastru, superb. Câteva fotografii și pașii curioși ca și mine, m-au purtat tot spre necunoscut. Înainte de a intra în zona împădurită, chiar lângă primul rând
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
avertiza: “Atenție la broaște”, având o broască desenată pe triunghiul metalic. Era pentru prima dată în viața mea de conducător auto, când întâlneam un asemenea semn ce conținea o atare atenționare. Văzusem avertizări pentru diverse rase de animale domestic sau sălbatice, dar pentru broaște, niciodată. Iată că belgienii au în legile lor și protejarea acestei specii de viețuitoare. Apoi am dat de o zonă locuită, case ceva mai mari și mai elegante, decât cele de pe Chusse de Charleroi, cu instalație solară
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
-i ajutăm pe semenii noștri aflați la necaz, fără condiții. Desigur adaptarea acestor coduri de morală sau comportament social, cum au fost religiile, au făcut ca omenirea să progreseze social și nu numai, foarte mult, după ce inițial era o lume sălbatică, unde canibalismul se afla în floare. Subiectele sunt tot atât de diferite, încât practic nu se pot grupa în mai multe categorii, pentru că de asemenea faptele, sentimentele și eticul se întrepătrund, poeziile acestea fiind complexe. Totuși fiecare poezie, fără a fi vorba
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
femeia, și dorința lui o învălui în mângâieri. Șase zile și șapte nopți o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în sfârșit se satură de plăcerea pe care i-o smulgea, vru să se ducă la turma sa de fiare sălbatice. Dar, văzându-l pe Enkidu, gazelele o iau la fugă, fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. iar după ce aceasta reușește să-l subjuge: - "Ești frumos, Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești cu fiarele prin pustiu? Vino
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
nopți o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în sfârșit se satură de plăcerea pe care i-o smulgea, vru să se ducă la turma sa de fiare sălbatice. Dar, văzându-l pe Enkidu, gazelele o iau la fugă, fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. iar după ce aceasta reușește să-l subjuge: - "Ești frumos, Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești cu fiarele prin pustiu? Vino, vino să te duc în Urukul-cel-împrejmuit, la templul cel sfânt, lăcașul lui
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
drept rezervor de apă pentru stropitul pomilor. Pe marginea ei a crescut multă vegetație ce dă umbră deasă și reconfortantă în zilele însorite de vară. Spre capete în schimb a crescut foarte multă papură în care o familie de rațe sălbatice - și clocesc ouăle în fiecare an și apoi își plimbă ... Citește mai mult PescăreascăEra duminica, după amiază. O vreme frumoasă, nici prea călduroasă nici prea rece. O vreme tocmai bună de o partidă de pescuit. Într-o veche plantație pomicolă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
drept rezervor de apă pentru stropitul pomilor. Pe marginea ei a crescut multă vegetație ce dă umbră deasă și reconfortantă în zilele însorite de vară. Spre capete în schimb a crescut foarte multă papură în care o familie de rațe sălbatice - și clocesc ouăle în fiecare an și apoi își plimbă ... XIV. FANTOMELE, de Ilie Fîrtat, publicat în Ediția nr. 1621 din 09 iunie 2015. Fantomele Tata și mama se sculară de noapte să plece la bâlci la Alimpești. Ca să te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
care dau cu ciomagul în cap și vor să-ți șteargă numele de pe pământ, tot ceea ce ai construit în 400 de ani, se dărâma. Și poporul celt e lăsat fără apărare, căci ai uitat că prima prioritate într-o lume sălbatică este înarmarea tuturor! Începând cu anul 300, saxonii au dat câteva raiduri de jaf, ca să cerceteze Ins.Britanice. În momentul retragerii române, pe care o accelerează, anglii și saxonii, triburi germanice de pe continent, încep să se mute aici. Anglo-saxonii vorbeau
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
bocești? Când copiii îți mor de foame, tu visezi și oftezi? Ridica-te și fă ceva, gândește K. Problema e că mama nu era învățată să prindă șoareci, nici să sară gardul de sârmă ghimpată ca să vâneze curcani și câini sălbatici. Acel „fă ceva”, la ce se gândea mama, oare? Mama lui K nu contemplă un mod ingenios de a prinde șoareci pentru supă; numai o adolescentă bine instruită de tată putea să vină cu o asemenea soluție îndrăzneață și destul de
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]