4,209 matches
-
deputat, str. Regală (Hotel Union); Ioanidè, horticultor, str. Polonă, 104; Ioanițiu (frații), librari, str. șelari, 18-20; Ionescu, Dem. [Tache], avocat, deputat, str. știrbei-Vodă, 14; Ionescu, N., deputat, str. Academiei, 41; Ionescu, Th., profesor, str. Poetului, 32; Ispirescu, P., tipograf, str. Sălciilor, 17; Isvoranu, C., rentier, Calea Grivița, 34; Isvoranu, G., proprietar, Calea Călărași (colț cu str. Sf. Vineri); Isvoranu, I., funcționar, str. Silfidelor, 4; Kalinderu, L., președinte al Consiliului de administrație al Căilor Ferate Române, administrator al Domeniilor Coroanei, str. Renașterii, 2; Kalinderu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pleacă la vânătoare „la baltă”, la Mânăstirea. Au ajuns la ora 1030. Au participat: Ernest Undăreanu, Costache Malaxa, Ilie Radu, Chefneux. Era cald, ca vara. Au vânat „la pază”, vânătorii plecând pe dig și ocupându-și locurile în pădurea de sălcii și în stuful din baltă. Au vânat rațe, bâtlani (cormorani), gâște, lișițe, ciori. Masa de prânz au luat-o la conacul moșiei. Carol al II-lea a vizitat crescătoria de ponei și herghelia. La ora 16, au început a doua
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După masă se pleacă în grup la strânsuri, un fel de horă populară. Fanfara este cocoțată într-un "balcon" improvizat într-o salcie, pentru a se face auzită în tot satul. De obicei, la Costișa, cânta fanfara din Grămești, o comună din apropierea Siretului. Stânsura are loc, pe prund, în valea Sucevei. Iau parte tinerii din sat, din comunele învecinate și chiar din orașele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
El a omorât balaurul, a distrus răul. Cu o seară înainte de 23 aprilie se obișnuiește încă să se pună brăzdițe de pământ cu iarbă verde pe stâlpii de la poarta de la intrarea în ogradă și să se înfigă o ramură de salcie în partea din mijlocul brazdei. "Pomul de mai"simbolul renașterii naturii, al bucuriei pentru victoria reînnoită a vieții. După masă, în livezi se fac focuri mari și se strâng mulți săteni în jur. Câțiva, mai tineri, sar peste flăcările înalte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trebuințe. Agheasma mare de la Iordan era ținută pentru îndepărtarea molimelor, ale relelor de pe lângă casă. Floriile. Ca toți creștinii ortodocși și noi cei din Costișa sărbătoream Floriile în duminica dinaintea Paștelui. Mergeam la biserică și primeam la sfârșitul slujbei crenguțe de salcie cu mâțișori abia înfloriți (luați din Lunca Sucevei). Acestea erau sfințite și le luam acasă, punându le cu grijă la icoane. Bătrânii spuneau că menirea lor este să aducă noroc și sănătate în casa, care are frică de Dumnezeu. La
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
munca cu acul. Pe o hârtie de forma plicului, albă și lucioasă, se țeseau adevărate broderii, cu mătase. Se aplicau apoi mărgele și fluturi, pe crenguțe subțiri (pentru a simula floricele), sau se puneau penele de păun cu mâțișori (de salcie). Câtă creativitate arătau aceste mărțișoare. Erau adevărate creații artistice. Neîntrecute în aplicarea materialelor pe hârtie s-au remarcat și unele prietene apropiate ale mele, printre care merită amintite Eufrosina Stolarciuc (pictoriță), Aurelia Bida, Viorica Nemțoc, Coca Ciubotariu, Maria Lavric (a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mi-am bătut capul, spunându-mi, că, așa ceva nu poate fi adevărat. Doar erau iepurașii noștri-cadou. La luncă Cum se desprimăvăra, noi, copiii nu ne gândeam decât la lunca de pe malul Sucevei. Era o plăcere să vezi cum reînvie fiecare salcie, fiecare răchită sau arin! De aceea și grupul de pe ulița noastră era printre primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
răchită sau arin! De aceea și grupul de pe ulița noastră era printre primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam spre sălciile pletoase, ce păreau că plâng deasupra albiei. Ce minunate erau ramurile înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne săturam să-i privim și să i mângâiem. Erau atât de firavi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne săturam să-i privim și să i mângâiem. Erau atât de firavi... de nevinovați. I-am luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i se răpesc copilașii... O asemănam cu o ființă înlăcrimată... Ghiță ne-a zis că și salcia este o viețuitoare care suferă, se bucură
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i se răpesc copilașii... O asemănam cu o ființă înlăcrimată... Ghiță ne-a zis că și salcia este o viețuitoare care suferă, se bucură sau plânge. Atunci mi-am amintit un dicton care spune că: Ochii plâng, după ce plânge sufletul", Nu vroiam nicidecum să-i facem rău... Bucuroși, ne-am așezat pe iarba crudă și moale, pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ceața, gerul să aducă la nivel microscopic, de moleculă și de atom, orice construcție, fie chiar și o piramidă egipteană, darămite un biet gard de nuiele. Deci, trebuia reparat sau făcut din nou. Materia primă pentru repararea gardului o reprezenta salcia. Era vorba de nuiele și mai subțiri și mai groase, dar nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își pierdeau elasticitatea și opuneau o prea mare rezistență la îndoire. Pe ambele maluri ale pârâiașului erau sălcii bătrâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
reprezenta salcia. Era vorba de nuiele și mai subțiri și mai groase, dar nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își pierdeau elasticitatea și opuneau o prea mare rezistență la îndoire. Pe ambele maluri ale pârâiașului erau sălcii bătrâne de când lumea, care își aplecau podoaba capilară până deasupra albiei complet secate. În acest univers halucinant, sfidând căldura toridă și foamea insuportabilă, două ființe absolut nevinovate, bunicul și nepotul, "beneficiau" din plin de "mila", "dragostea" și "protecția" Păstorului cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce-i punea și mai mult în evidență corpul slab și pipernicit, pe care-l deplasa cu anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de transportat. Distanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de transportat. Distanța dintre sălcii și gardul de nuiele era cam de vreo 200 de metri. Fiecare dintre noi lua câte un mănunchi; veneam încet prin praful drumului și prin căldura ucigătoare. Nu venea de nicăieri niciun zgomot: era o tăcere sinistră. Ne-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din păcate, abandonat. Ne-am apucat de lucru: adică împletirea propriu-zisă a nuielelor pe stâlpii sau parii bătuți din metru în metru. Se începea cu partea cea mai groasă a vergelei de la primul par apoi, prin mlădiere ușoară vergeaua de salcie șerpuia până se termina. Se lua altă vergea și alta, până când gardul era complet împletit, ajungând la înălțimea parilor. Era trecut bine de amiază, însă nu ne chema nimeni la masă. Oare uitaseră și mama și bunica să trimită după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Toate astea se întîmplau pe strada Armata Poporului, numărul 76. Zisă și strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau, ambele, jucăria mea de fiecare zi. Ciorpacele. Peștii. Pescarii. Sălciile. Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vă rog, un poem la care țineți mult... Haide să-l recitim pe acesta: Dumnezeu nu se privește-n oglinzi În ziua aceea i-am văzut: întâi, a venit Moartea. Era obosită și s-a așezat pe o bancă lângă sălciile bătrâne de pe malul Someșului. Mirosea a viermi, a târfă și a vomă. Vrăbiile se îndepărtară cu zgomot dintre ramuri. Apoi a venit, clătinându-se, un poet local. Băuse câteva țuici în cartier, se așeză țâfnos lângă ea și o privi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dascăl În ale zootehniei. Ajuns În baltă cu câțiva cai, am fost povățuit de el să le dau pur și simplu drumul În totală libertate, interesându-mă foarte rar de soarta lor. Ceea ce am și făcut. Iarna, se adăposteau sub sălciile pletoase, ale căror ramuri le serveau drept furaj, sau băteau zăpada cu copitele, păscând vegetația ce o găseau. În rechizițiile ce le făcea acolo armata germană, am asistat la prinderea lor cu arcanul ca În Texas. În semi sălbăticie trăiau
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui 'sacerdot'. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un 'Pilat' care l-a osândit pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi, după care majoritatea celor rămași în închisoare au fost adunați la camera 4-spital: Țurcanu, Mărtinuș, Gheorghieș, Mătase
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
evenimentele din Ungaria și cântase colinde, în fapt căzând victimă celui de-al doilea mare val de teroare comunistă. Condamnat la 20 de ani de detenție ca recidivist, într-un lot cu alți membri ai familiei, a trecut pe la Periprava, Salcia și Aiud, unde a participat la reeducare. S-a eliberat cu decretul din 1964. A fost urmărit de Securitate și s-a încercat racolarea lui după prima perioadă de detenție, dar a fost lăsat în pace după cea de-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
primul vers versul-cheie al cîtorva sute de decastihuri, din care, peste ani, va și publica un volum, sub pseudonimul Andrei Ciurunga". În august 1959 părăsește Jilava și, după o chinuitoare călătorie, în septembrie ajunge în lagărul de muncă forțată de la Salcia, undeva în Balta Mare a Brăilei unde va lucra pînă la istovire, la îndiguire. * Florin Constantin Pavlovici, autorul Torturii pe înțelesul tuturor, face un adevărat rechizitoriu instanțelor militare, regimului comunist: În sistemul de represiune care a stăpînit România mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reeduci pe contrarevoluționari doar în cîțiva ani de pușcărie. Era greu, dar nu imposibil. Cînd tovarășul Marin Jianu, adjunct al Afacerilor Interne și responsabil cu lagărele, a transmis indicația de a se folosi bătaia, zelosul comandant al coloniei de muncă Salcia, locotenentul Pavel Ion, s-a achitat excelent de sarcina trasată de superiorul său. "Deținuții erau bătuți în așa hal, încît pierdeau carnea de pe ei", avea să declare mai tîrziu, în fața unei comisii de partid secrete, un înalt demnitar comunist, șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată, ce se întindea către interiorul insulei, cerul albastru, cu dantela lui translucidă de nori, răsturnat în oglinda limpede a bălții, sălciile scorburoase din lunca Dunării, cu sugestii de acuarelă, mă proiectau într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-am reluat munca, am încercat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
perioadele de cracă, zilele noastre erau pline. Conferințele de filosofie și psihiatrie ale lui Sașa formă culturală a pălăvrăgelii, le numea el, se țineau lanț. Lor li se adăugau lecțiile de istorie ale lui Alexandru Zub. Sandu Zub ajunsese la Salcia ceva mai tîrziu decît mine, cu o bună parte din lotul ieșenilor care îndrăzniseră să sărbătorească, în 1957, împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, nu numai la Universitatea din Iași, ai cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doar noi, tinerii din jurul lui, ne bucuram de bogăția acelui studiu. Avea să-l publice peste ani și să rămînă unul dintre titlurile de referință în exegeza operei lui Ion Barbu. Cînd Alexandru Paleologu a fost luat din lagărul de la Salcia și dus la penitenciarul din Botoșani, am asistat la plecarea lui ca la incendiul unei biblioteci. La Salcia, într-o primăvară, îi va cunoaște în lagăr pe țăranii de la Răstoaca, peste douăzeci la număr, cu toții condamnați pentru că s-au opus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]