22,145 matches
-
iar acum e adult și nu ai cum să-l oprești. M-am ucis pe mine și probabil că te-am ucis și pe tine. De ce am făcut-o? De ce să fac asta? Cred că eram convins că o pot salva. Ce prost am fost! Am fost un prost și acum totul s-a dus de râpă. Asta e singura bucată din Fragmentul acvariului care mi-a rămas, sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care o las în urmă pentru tine, am învățat de la doctorul Trey Fidorous. El știe cum stau lucrurile cu apele gândului și cu peștii conceptuali. Știe despre Clio Aames și despre ce credeam că pot face ca s-o salvez. El știe totul, toate lucrurile pe care eu le-am pierdut; sunt sigur că le știe. Trebuie să-l cauți din nou, Eric. Găsește-l pe doctorul Trey Fidorous. El știe de ludovician, poate cunoaște și vreo cale de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
transport, voi strânge dictafoanele și voi pleca de acasă, poate pentru totdeauna. La două nopți după ce podeaua livingului s-a dezintegrat într-un concept ud și adânc, iar eu am înotat și-am recitat Mantra lui Ryan Mitchell ca să-mi salvez viața, rechinul s-a întors. Era două noaptea și m-am ridicat în capul oaselor în pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată, părul într-o ordine perfectă, jeanșii scumpi îi veneau ca turnați. — Ce noroc, zise el. Din câteva opintiri dureroase m-am ridicat în picioare. Avusesem noroc, într-adevăr. Dictafoanele mă salvaseră, dar pentru a rămâne pe mai departe în siguranță, pentru a ține luxofagul lui Nimeni blocat, trebuia să le abandonez acolo. Acum plec, am zis. — Ba nu. Alți unu, doi, trei, patru luxofagi ieșiră viermuind din corpurile lor conceptuale primitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sigur. Părea confuză. — Ce credeai? Că eram prin apropiere, în trecere? Nu mă gândisem deloc la asta. Lăsasem enigma asta neatinsă alături de celelalte - uriașă și tăcută, ca șirul de ciudate capete de piatră din Insula Paștelui - pe când alergam să-mi salvez viața. Acum începeam să înțeleg că toate întrebările rămăseseră acolo, așteptându-mă să mă întorc și să le confrunt una câte una. — Nu, am spus puțin cam vlăguit, presupun că nu. Scout luă laptopul lui Nimeni de pe scaun și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
angajatorul lui. Dar, cum spuneam, asta nu face nimic, pentru că eu sunt mai mult un fel de liber-profesionistă. Taxa mea e de 5000 de lire sterline, sumă care, trebuie să recunoști, este foarte rezonabilă având în vedere că ți-am salvat deja o dată viața. Pe lângă banii peșin, am dreptul să păstrez și anumite obiecte peste care s-ar putea să dăm pe drum, începând cu laptopul ăsta. — Stai, am spus, pierdut din nou în ceață. Pentru ce încasezi taxa asta? — Pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oare asta o alegere? Știam deja răspunsul. Orice mi-aș fi spus, nu puteam să fiu din nou nimic și nu puteam șterge lucrurile pe care le pusesem în mișcare. Și-n orice caz, ce spunea ea era adevărat -îmi salvase deja o dată viața. — Bine, am zis, dar îți primești banii după ce-l găsim. — De-acord. Am încredere în tine. Ai față de om cinstit. Ce înseamnă asta? — Ești vulnerabil, confuz. Puțin pierdut și inutil, știi tu, îmi aruncă un zâmbet iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva din una dintre scrisorile Primului Eric Sanderson, ceva scris mult mai târziu, când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochelarilor groși. — Nu-i așa? — Da, spuse Fidorous într-un final. — Iisuse. Piesele își găseau acum locul, una după alta. — A găsit unul și i s-a oferit. Pentru Clio Aames. A făcut-o pentru ea, a încercat să-i salveze viața, s-o conserve după ce ea își pierduse deja viața, numai că nu a funcționat. N-a funcționat și ludovicianul i-a înghițit mintea. L-a mestecat pur și simplu, nu-i așa? — Da. L-a mestecat pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doamne, vreau să zic... M-am întors, simțind cum se învârte lumea cu mine și m-am uitat la cartea ruptă. — Chiar nu există posibilitatea să fie ceva adevărat în asta? Credeam că pot schimba cele întâmplate, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Fidorous se uită în altă parte. — Convingerea, punctul de vedere, feluri de-a privi lucrurile; toate astea sunt unelte puternice dacă știi cum să le folosești, dar există limite. Rechinul ludovician e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aici după toate cele întâmplate. — Mda, îmi închipui. — Știi, mi-ar fi plăcut să-l cunosc înainte de accident, înainte să moară ea. — Și mie. — Când a venit la mine... era deja foarte trist. — Ar fi făcut orice ca s-o salveze, nu-i așa? — Da, cred că așa e. Asta simți și tu pentru Scout? Când cineva pune o întrebare din senin, există șansa ca paznicii să fie surprinși dormind. Când asta se întâmplă, creierul răspunde uneori înainte ca mintea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
împiedic să pleci, spuse Fidorous. Mă refer, adică, la Eric Sanderson Unu. — Nu cred că ai fi putut schimba ceva. Mi-am lăsat sentimentele să intre în joc și, prin urmare, n-am făcut tot ce-aș fi putut ca să salvez situația. O recunosc acum în fața ta; am regretat-o încă de-atunci. Mă simțeam dintr-odată fără astâmpăr. — Scout m-a mințit, am spus. Părea ceva meschin când am spus-o și m-am luptat cu sentimentul, stânjeneala înfuriindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să te găsească? — Da, dar nu dădea roade și eu nu mă puteam mișca destul de repede. Eric m-a ajutat să strâng materiale pentru a construi o capcană. Am ajuns la o ușă din peretele de cărți. — El mi-a salvat viața. Din cauza asta s-a supărat așa tare atunci când eu nu l-am putut ajuta să găsească un ludovician. — O capcană care să prindă ce? De ce fugeai? Imediat îți arăt. Fidorous împinse ușa. Spațiul dindărătul ei era cavernos, întunecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Înclinat pe dreapta, si toate literele totuna, și numai dupé ce a fécut Revoluția și a stat În pușcérie, acolo și-a stricat el scrisul și a Început sé scrie urît, céci trebuia sé scrie repede și mult ca sé salveze pe oamenii séraci. Șasa voia sé creascé și el mare și sé stea În pușcérie, ca sé poaté și el sé scrie urît. Mai bine nu era școală asta, gîndea Șasa, mai bine era rézboi și avea sé se ducé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
eroi, pe cînd erau la vîrsta lor, l-au stropit cu sîngele lor În Marele Rézboi Pentru Apérarea Patriei. Ei au fécut de rîs cravată de pionier. Sé le fie rușine, céci au scuipat În sîngele celor care le-au salvat viața și au murit pentru că ei sé tréiascé astézi În pace. Și sé facé ce-au fécut. Rușine sé le fie. Iaté cé sînt și astfel de pionieri printre noi, pionieri În ghilimele, céci aceștia nu sînt pionieri, ci niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Nadea?, am uitat sé Întreb. - E bine, ca de obicei, Vladimir Ilici. Și vé transmite salutéri. - Am Inteles cé are În grijé niște copii séraci, e adevérat? - Da. I-a gésit pe stradé, În timp ce mureau de foame, și i-a salvat. Zice cé sînt niște copii foarte inteligenți și sînt dornici sé afle cît mai multe despre Revoluție și despre dumneavoastré, Vladimir Ilici. - Bravo Nadiușa! Nu se dezminte! Și? Le-a povestit ceva despre mine? - Toaté ziua numai asta face, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
i-ar fi pus mai bine pe toți capitaliștii pe foc că sé nu mai ardé pe omul acela, pentru cé toți capitaliștii sînt réi și dau foc la oameni. S-ar fi bétut cu ei și l-ar fi salvat pe omul acela și ar fi fugit Împreuné În Uniunea Sovieticé, unde nu mai existé capitaliști care sé-ți dea foc și sé arzi de viu. Se auzi un foșnet și Șasa Își Întoarse capul sé vadé ce era. Nu vézu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-l bégé În carte. Cîți despre ostașul necunoscut și se gîndi la o rublé mare de fier pe care era desenat un ostaș necunoscut, cu sabie În mîné, care ținea o fetițé de neamț În brațe pe care a salvat-o dintr-o casé care ardea. Pe urmé i se fécu foarte ciudé pe nemți și se gîndi cum ar fi cel mai bine sé-i omoare. Mai Întîi merse cu tancul peste ei și-i strînse lîngé un perete mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nivel înalt etc.). Ambasadorul român, care întreținea relații cordiale cu președintele Zia Ul Haq, a primit de fiecare dată când preda mesajul, precum și cu alte prilejuri frecvente, ocazionate de acțiuni protocolare, asigurări că viața lui Z. A. Bhutto va fi salvată. In toamna anului 1981, când președintele pakistanez a efectuat o vizită oficială în România, acesta a solicitat o întâlnire cu ambasadorul român, care își încheiase misiunea în Pakistan, la cererea sa, în martie 1981, întâlnire aprobată de președintele României. In
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de către conducătorii României. Aceasta explică numeroasele întâlniri și convorbiri care au avut loc în relațiile bilaterale. În primii ani, s-au înregistrat evoluții favorabile de prietenie. Un rol însemnat în acest sens l-au avut o seamă de personalități ungare, salvate de autoritățile române în evenimentele din 1956 din Ungaria, precum și numeroși oameni de cultură. Problemele comune și controversate de natură istorică erau dezbătute în cadrul Comisiei mixte de istorici. La una din sesiuni, istoricul ungur Harsanyi a afirmat că românii ardeleni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
vrut să mă învețe și pe mine să dansez, dar am avut două picioare stîngi pentru dans și două mîini stîngi pentru pian. Iordan a iubit-o, cînd mă gîndesc cu cîtă înduioșare de sine povestea că Liselle i-a salvat viața. Rănit la Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
59. Deși avertizat, Păstorel nu se astîmpăra. În '55, România intrase în ONU și Veronica Porumbacu versifica și ea, după procedura marelui dascăl de poezie nouă. Procedura? Iat-o: În 22 martie '50, "Scînteia" dădea știre: "minerul Andrei Silvester a salvat abatajul, ca un erou al muncii". A doua zi, tot "Scînteia" publica poluția nocturnă a "inspirației" lui A. Toma: Silvester Andrei salvează abatajul. Recitat în școli, ca exemplu de măiestrie literară. Și tot Toma, în Piuici și frații lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dascăl de poezie nouă. Procedura? Iat-o: În 22 martie '50, "Scînteia" dădea știre: "minerul Andrei Silvester a salvat abatajul, ca un erou al muncii". A doua zi, tot "Scînteia" publica poluția nocturnă a "inspirației" lui A. Toma: Silvester Andrei salvează abatajul. Recitat în școli, ca exemplu de măiestrie literară. Și tot Toma, în Piuici și frații lui mai mici (poem tradus în cîteva limbi) le explica școlarilor de ce rîndunica de tip nou nu-și mai face cuib sub streașină. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta care se jertfește fără murmur? O înghesui în perete cu țesuturi și cu iubire cu tot, cu creieri și cu țîțe! Crezi că tînăra generație mai servește povești de jertfă și de slavă?" Și dacă eroul ăla l-ar salva pe el, pe Antofiță, tot sinucigaș ignorant s-ar chema? Moartea eroică nu-i sinucidere, Boy! Un individ care gîndește că numai el, unul, e important (comunitatea ducă-se, cum să se sacrifice el pentru comunitate? "Bye-bye, Society !"), individul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dezgustătoare, pe atît de nefastă a organului excreției. Nu, nu mă gîndesc la pederaști ca la "cîinii" de alungat din cetate, din Apocalipsa lui Ioan, încerc să nu-i discriminez, dar mă doare cazul Brăduț. Gîndul întăritor c-o să mă salvez prin carte m-a ținut în picioare. Dansînd cu cărțile†††††††† nu-i o metaforă. Scriind, respiram, respir. Respir și după ce Iordan a trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]