3,304 matches
-
Mediaș ("Mediasch") și Șeica ("Schelk"). Începând cu anul 1315 cele Două Scaune au aplicat dreptul sibian, fără a constitui totuși împreună cu Sibiul o singură unitate administrativă. Prin alt privilegiu, din anul 1318, regele i-a scutit de serviciul militar pe sașii din Mediaș, Șeica Mare, Șeica Mică și din așezările aparținătoare (fapt ce dovedește că acestea constituiau încă o unitate aparte), le-a fixat censul Sf. Martin la 400 de mărci de argint bun și fin și le-a recomandat să
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Includerea celor Două Scaune în jurisdicția Sibiului se va face de abia în secolul al XV-lea, o dată cu toate scaunele săsești, când s-a format Universitatea Săsească, cu toate că în Evul Mediu aveau aservite un mare număr de sate locuite de sași dar care aparțineau de fapt de comitatul de Alba. Aceste sate aparțineau încă din secolul al XIII-lea unor nobili și greavi, așa cum au fost Ighișu Nou, Frâua (Axente Sever) și Vorumloc (Valea Viilor) în posesiunea familiei Apafi.
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
semnificația de conte, din care a derivat în , mare latifundiar maghiar, având titlul de conte), este un termen folosit din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea pentru desemnarea unei persoane care a fost aleasă din rândul coloniștilor sași ca reprezentant al lor, cu atribuții de judecător special în disputele majore ale comunității, alături de judele sătesc.. Modul de alegere al greavilor, atribuțiile lor, contribuția lor la procesul de colonizare a teritoriilor transilvănene, începând cu secolul al XII-lea, formarea
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
au avut aceeași importanță și datorită faptului că mult vreme ei au apărut sub numele de „"comes"” și că uneori, în interiorul aceleiași comunități, existau greavi înrudiți între ei. Toate menționările documentare ale tuturor privilegiilor acordate de-a lungul timpului coloniștilor sași, unde se amintește despre alegerea unui conducător localnic, întotdeauna este vorba de un jude sătesc. Chiar dacă greavul nu era cea mai importantă personalitate a satului, el era privilegiat fie și numai din faptul că putea cere un teren agricol mai
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
de transmitere a averii lor. În multe documente greavii apar ca proprietari de mori, ceea ce duce la ideea că acestă activitate era unul din privilegiile acordate lor. ii erau membrii unei pături privilegiate ai societății săsești din Transilvania. Spre deosebire de majoritatea sașilor, greavii erau militari de carieră. Prin participarea la războaie sau bătălii, comunitatea își îndeplinea obligația de a pune la dispoziție soldați. În același timp, greavii aveau dreptul de judecată asupra populației săsești. Inițial, funcția se obținea pe viață, ulterior a
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
cu nobilimea maghiară din Transilvania, cu care s-au contopit în final. Greavii erau membri ai așa-numitei mici nobilimi săsești, care în baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. La numai 300 de ani după colonizarea sașilor, când greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii maghiari stăpâneau asupra șerbilor legați de glie, aceștia au fost obligați fie să renunțe la privilegiile lor nobiliare, fie să părăsească
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
Hermes, și îndeplinește funcțiuni diverse (spațiu comercial sau administrativ) până în 1989, când este restaurat și devine sediul expozițiilor Muzeului „Franz Binder”. Câteva plăci heraldice descoperite la restaurarea clădirii atestă locuirea aici a lui Valentin Frank von Franckenstein (1643-1697), comite al sașilor din Transilvania și judecător regal din 1686 până la sfârșitul vieții, primul traducător din opera lui Ovidiu în limbile română și maghiară. Colecțiile pe care le gestionează (aproximativ 3000 de obiecte) cuprind două mari categorii de piese. Din prima fac parte
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
fac parte cele care au format patrimoniul etnografic extraeuropeean sibian, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când încă etnologia nu se constituise ca disciplină științifică - în majoritatea lor donații făcute Societății Ardelene pentru Științele Naturii de călători sași pe alte continente: Franz Binder, Andreas Breckner, Carl F. Jickeli, Arthur von Sachsenheim, Gustav A. Schoppelt, Hermann von Hannenheim, Karl Meliska etc. Celei de-a doua îi aparțin obiectele intrate în fondurile Complexului Național Muzeal „ASTRA” după anul 1990: colecția
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
era o unitate administrativă a sașilor transilvăneni, apărută la începutul secolului al XIII-lea, care era cunoscut din 1291 sub denumirea Scaunul Alțâna ("Alzener Stuhl"), deoarece localitatea Alțâna ("Alzen"), care avea dreptul de a ține târg, a devenit reședința scaunului. Localitățile Alțâna ("Alzen") și Nocrich ("Leschkirch
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
Ațâna, Chirpăr și Nocrich, urmate de Cornățel, Găinari, Hosman, Marpod, Săsăuși și Țichindeal. Câteva localități aparținătoare de organismul administrativ „Două Scaune”, apar în documentele nobiliare încă înainte de anul 1283, fără a exista un indiciu că ar fi fost populate de sași. Sunt menționate în 1263 localități în care prezența sașilor nu este atestată: „Wiz”, „Munora”, „Hassach” și „Nogrech(Nocrich?)”, așezări care ajung în proprietatea lui Jula, fiul banului Ladislau. Walter Scheiner precumm și autorii culegerii de documente istorice referitoare la sași
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
Marpod, Săsăuși și Țichindeal. Câteva localități aparținătoare de organismul administrativ „Două Scaune”, apar în documentele nobiliare încă înainte de anul 1283, fără a exista un indiciu că ar fi fost populate de sași. Sunt menționate în 1263 localități în care prezența sașilor nu este atestată: „Wiz”, „Munora”, „Hassach” și „Nogrech(Nocrich?)”, așezări care ajung în proprietatea lui Jula, fiul banului Ladislau. Walter Scheiner precumm și autorii culegerii de documente istorice referitoare la sași „"Urkundenbuch", vol.I” sunt de părerea că „Nogrech” ar
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
sași. Sunt menționate în 1263 localități în care prezența sașilor nu este atestată: „Wiz”, „Munora”, „Hassach” și „Nogrech(Nocrich?)”, așezări care ajung în proprietatea lui Jula, fiul banului Ladislau. Walter Scheiner precumm și autorii culegerii de documente istorice referitoare la sași „"Urkundenbuch", vol.I” sunt de părerea că „Nogrech” ar fi așezarea Nocrich. Th.Nägler susține imposibilitatea trecerii localității împreună cu celelalte trei în stăpânire nobiliară după 100 de ani de la colonizarea săsescă, cu toate că, sporadic, unele sate izolate sau chiar mai multe
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
influența unor baroni puternici, cum ar fi Miklós Kőszegi, Maté Csák și László Kán. Mai mult, noul arhiepiscop al Strigoniului, Gergely Bicskei, numit de papa Benedict al VIII-lea în 1298, îi susținea pe pretendenții napolitani. Deși adunarea „prelaților, nobililor, sașilor și cumanilor”, ținută în august 1298 la Pesta, a reconfirmat domnia lui Andrei, arhiepiscopul a început să organizeze grupările clerice care-l susțineau pe prințul napolitan, Carol Robert. Când, în anul următor, arhiepiscopul a refuzat deschis să apară la adunarea
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
7,30 m, dăltuit dintr-un singur bloc de piatră. El a fost amplasat în biserica dominicanilor, deasupra altarului. Meșterul sculptor a ajuns în Transilvania la începutul secolului al XV-lea și a realizat lucrări și în alte orașe ale sașilor: Brașov, Sighișoara sau Feldioara. Una din lucrările sale cel mai apreciate este grupul statuar "Închinarea magilor" de la Biserica din deal din Sighișoara. Mănăstirea a suferit mari stricăciuni în urma năvălirii turcilor din anul 1432. Din cauza faptului că mănăstirea era pradă atacurilor
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
fost coordonate de meșterii Peter Nürnberger și Georg Waahl. Odată cu el a fost construit și bastionul plasat la Poarta Ocnei (Cizmarilor), astăzi dispărut. Pentru a finaliza cât mai repede această construcție, Dieta Transilvaniei a impus orășenilor și țăranilor români și sași din satele învecinate să presteze muncă obligatorie și să contribuie cu bani. Cu toate acestea, țăranii și orășenii au refuzat să lucreze gratuit pentru construcție. Situația locuitorilor se înrăutățește după epidemia de ciumă din 1554, urmată în anul următor de
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
este un monument de bronz închinat istoricului, omului politic și episcopului evanghelic sas Georg Daniel Teutsch (1817-1893), care a fost realizat de sculptorul german Adolf von Donndorf în anul 1899. În prezent, el se află amplasat în Piața Huet din Sibiu, în curtea Catedralei Evanghelice. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
se află amplasat în Piața Huet din Sibiu, în curtea Catedralei Evanghelice. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015, având codul de clasificare . Georg Daniel Teutsch (1817-1893) a fost un istoric și om politic sas din Transilvania. El s-a născut în 12 decembrie 1817 în orașul Sighișoara (pe atunci reședința comitatului Târnava Mare), într-o familie modestă de mici meseriași. A urmat ciclul primar și gimnazial al "Școlii din Deal" și apoi Gimnaziul Evanghelic
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
a învățământului și administrației, ordonate de guvernul de la Pesta. Între anii 1863-1865, Teutsch a fost ales în Consiliul imperial din Viena și a fost numit deputat al casei imperiale în adunarea obștească din Sibiu. În anul 1866 este numit reprezentantul sașilor din regiunea Cincu în delegația Ardealului în Adunarea Națională din Budapesta. A renunțat la acest mandat în 1868, când a devenit episcop. Între anii 1876-1886 nu s-a putut opune ieșirii din Biserica evanghelică săsească a celor 16 comunități evanghelice
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
de 3,5 m. Episcopul este reprezentat în picioare, îmbrăcat într-o robă preoțească, ținând în mâna stângă Biblia, iar mâna dreaptă este sprijinită pe o colonetă pe care sunt așezate un vraf de documente ce simbolizează libertățile medievale ale sașilor. De unul din documente atârnă sigiliul regal al Ungariei. Pe colonetă este aplicat un medalion circular ce redă simbolic fondarea Sibiului și venirea sașilor; pe medalion sunt reprezentați în basorelief cei doi conducători legendari ai sașilor ce depun jurământul cu
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
pe o colonetă pe care sunt așezate un vraf de documente ce simbolizează libertățile medievale ale sașilor. De unul din documente atârnă sigiliul regal al Ungariei. Pe colonetă este aplicat un medalion circular ce redă simbolic fondarea Sibiului și venirea sașilor; pe medalion sunt reprezentați în basorelief cei doi conducători legendari ai sașilor ce depun jurământul cu săbiile încrucișate. Ea se află pe un soclu din granit, înalt tot de 3,5 m. Piedestalul are un plan pătrat, cu două trepte
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
simbolizează libertățile medievale ale sașilor. De unul din documente atârnă sigiliul regal al Ungariei. Pe colonetă este aplicat un medalion circular ce redă simbolic fondarea Sibiului și venirea sașilor; pe medalion sunt reprezentați în basorelief cei doi conducători legendari ai sașilor ce depun jurământul cu săbiile încrucișate. Ea se află pe un soclu din granit, înalt tot de 3,5 m. Piedestalul are un plan pătrat, cu două trepte la bază. Pe soclu se află o inscripție simplă: ""TEUTSCH"". Mai jos
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
Gură de Aur și Vasile cel Mare), Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Antonie, Sf. Atanasie, Sf. Modest, Sf. Ioan cel Milostiv și un sfânt necunoscut. În clopotniță se află un clopot mare turnat în 1853 la Brașov de un meșter sas, după cum arată următoarea inscripție: ""Gegossen von Albert Gottschling in Kronstadt 1853"". În spatele altarului se află mormântul căminăresei Safta Anastasiu (1817-1846), pe care se află o lespede funerară cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: În semn de recunoștință
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
și străbătând regiunile Sikkim și Assam din Bengalul de Vest. Din 1994 până în 1997, după ce a trecut selecția efectuată de Forțele Speciale ale Marii Britanii, a servit la normă redusă în rândul acestora, mai precis în Regimentul 21 Serviciul Special Aerian ("SAS(R)"), inițial ca soldat apoi instructor în tehnici de supraviețuire și în Patrula Medicală. Aici a fost antrenat în tehnici de luptă corp la corp, războiul în deșert și condiții de iarnă, luptă de supraviețuire, tehnici medicale, parașutism, semnale, alpinism
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
urmat săptămâni de alpinism pe fața sudică în scopul aclimatizării, negocierea râului înghețat Khumbu, a ghețarului vestic Cwm, a zidului de gheață de 1500 de metri denumit fațada Lhotse, precum și ascensiuni istovitoare alături de un alt fost soldat al trupelor speciale SAS, Neil Laughton, implicând ore de escaladă nocturne. Toate acestea l-au călit pe Grylls, experimentând condiții diverse de climă extremă, oboseală, deshidratare, privare de somn, odihnă si oxigen în zona morții Tot pentru a se pregăti pentru marile înălțimi din
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
obișnuită, strângând fonduri pentru un prieten care își pierduse picioarele într-un accident de alpinism. Trei ani mai târziu, Grylls se află la conducerea unei echipe de cinci persoane (printre care și prietenul său din copilărie, coleg în trupele speciale SAS și partener în expediția de pe muntele Everest, Mick Crosthwaite), într-o tentativă reușită de traversare a Atlanticului de Nord. Performanța a constat în faptul că a fost prima expediție neasistată și s-a efectuat într-o barcă pneumatică rigidă proiectată
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]