4,770 matches
-
și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură de liliac înflorit pe care i-a înapoiat-o la ieșirea lui din schimb, la fel de proaspătă ca la primire, fiindcă a scăldat-o în lacrimile sale, iar la întoarcere către închisoarea din București, încă un gest asemănător: când i se dă voie să-și culeagă sânziene, pe care a trebuit să le arunce în apropierea Bucureștilor. Gesturi foarte rare, adevărate excepții care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Cei drept, matahalele reușeau totuși să se hrănească și să se îmbrace fără ajutor. Singurul lucru pentru care contau era obediența totală de care dădeau dovadă în fața lui. Prelungiri ale propriei voințe. Cine vroia să știe în ce ape se scaldă Kaan, trebuia să-i observe cu atenție gorilele. Erau oglinda lui personală. Iar acum, acestea erau agitate. De când îi veniseră ordinele de rigoare precum și informațiile adiacente de la Comandamentul General al Forțelor Militare Federate, în a cărui subordine directă se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Se întoarse către el și cu un gest discret, un semn de avertizare asupra locotenent-gardianului, pe care căpitanul dădu de înțeles că-l recepționase, se întoarse la locul lui. Kaan urmări cu un zâmbet subțire reflexele argintii ale lucșilor care scăldau într-o lumină caldă țeasta pleșuvă a căpitanului. Privindu-l cum se apropie avu senzația unei plăcute moleșeli scurgându-i-se prin oase ba chiar i se păru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbrățișare... Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
avea să-și împodobească reședința lui de la țară, conacul acela tipic englezesc pe care-l îndrăgea nespus. Vor discuta literatură si politică, Lotti va scrie, vor juca tenis, vor călări la cumpăna nopții, sub clar de lună și se vor scălda în apele atât de limpezi ale lacului ce se ivea neașteptat în inima pădurilor seculare. Oh, i se făcuse tare dor de toate acestea...Câți ani trecuseră? Doi ani deja? ...O veșnicie pentru el, care mergea odinioară în fiecare week-end
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
lipsă de nimic. La început au cumpărat un ponei pentru Soleil. Fetița era curajoasă și a învățat repede să călărească. Alături de Ford, câinele lor credincios, hoinărea pe dealuri până-n foșnetul pădurii, până la lacul în ale cărui ape de cristal se scăldau toți trei făcând mare tărăboi. Apoi i-au dăruit-o pe Hera. De ce nu, când totul în viața lor arăta că au bani mulți și putere. Cea mai mare bucurie a fost pentru Soleil când i lau dăruit pe Oscar-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
privirea, a închis ochii și s-a lipit de umărul meu, șoptind: --De ce nu mă iei și pe mine când pleci în drumurile tale prin Iașii vremurilor de mult apuse? În loc de răspuns, am încetinit pasul, mergând ca doi îndrăgostiți scăldați în lumina mierie a toamnei ieșene... --Unde ai pornit așa de unul singur, dragule? - m-a întrebat, fără să-și ridice capul de pe umărul meu. --Voiam să văd ce a fost în vremi străvechi pe locul Mitropoliei. --Ce bine! Am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că ușa care rămăsese întredeschisă s-a închis ca purtată de aripa unui fluture... ...Mergeam parcă de o bună bucată de vreme și mă aflam deja la ieșirea din codru... În față mi se arăta în toată splendoarea lui Iașul scăldat în lumina unei dimineți cu soare viu. Priveam fascinat la frumusețea cetății, când din umbra unui stejar din margine de drum s-a ridicat un lotru! Am tresărit, dar mă prefac că nu-l bag în seamă și dau să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
văd și două figuri omenești, Adam și Eva, destul de stângaci redate. Un copil se joacă, iar altul suflă dintr-o trâmbiță. În mijlocul paradisului imaginat ca o grădină este o apă în care se văd mai mulți pești. În ea se scaldă o sirenă. Prin mulțimea figurilor, naturalețea mișcărilor, frumusețea peisajului, scena se impune ca una din cele mai interesante. Sub panoul cu facerea lumii, în următoarele trei registre de pe latura sudică, meșterul a ilustrat Psalmii 104 și 105, Preamărirea lui Dumnezeu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cale, ne iese în drum o cârciumă care pare mai de Doamne ajută. Nu știu de ce, dar pe loc m-a pălit gândul că asta-i cârciuma sfintei Mitropolii. Caut pe furiș spre bătrân, ca să văd în ce ape se scaldă și să-i spun ce mă frământă...Spre surprinderea mea, călugărul se oprește și, cu o mutră ghidușă, își mângâie barba. „Măi, să fie! Bătrânul știe sigur a cui e crâșma sau...” Nu apuc însă să-mi termin gândul, că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poți, când te inundă atâta frumusețe și atâta rai?... Ne aruncăm zgomotoși în apă și începem ca întotdeauna întrecerea: la înot, scufundări și plonjoane. Mama mi-a spus că în iaz avem doua hectare de pământ, exact locul unde ne scăldăm noi și eu mă consider un fel de stăpână a apelor. Gândul mă umple de putere și sufletul mi-e inundat de un ocean de apă în care înoată o mulțime de pești.Unii copii umflă broaștele cu paiul și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării sinelui, mă scaldă. Apoi, mă înfășoară în giulgiu i alb de mătase, ca pe fiica rătăcitoare a evangheliei. Ea este, azi mama universului meu... Apa înseamnă apăsare. Mă știe. Pot purta stânca până hăt, departe. Ieri, obrazul meu a înflorit în nufărul cel
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se înfrupte dintr-un nufăr alb. Sufletul se va trezi încorsetat în așteptare. Femeia din oglindă îmi zâmbește încurajator, de sub nuferii negri, tatuați ostentativ pe fruntea de zeiță renăscută... Ochii ei sunt oglinzile mele. Imaginea mea se bifurcă: viața se scaldă în apa ochiului drept, netezindu-și formele fine, moartea se zbate în apa ochiului stâng, fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile din răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor tovarășilor mei de joacă. Iar viața se îndepărta târându-mă după dânsa, ba uneori încerca să-mi scuipe printre dinții tociți, drept în obraz. De undeva, din negura
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
s-a scris în suflet ca o ploaie de fluturi uscați. A doua zi, eu și încă doi tovarăși de înot, pe care i-am cunoscut întâmplător, aduceam la mal, într-un asfințit însângerat, trupul neînsuflețit al înecatului. Soarele își scălda umbra roșiatică în cuprinsul apei. Înotam, și abia într-un târziu mi-am dat seama că sunt doar eu în apă. Sutele de oameni s-au retras pe mal parcă intuind trupul mortului, încă înainte de a se arăta... Ceva plutește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic la atingerea mâinilor mele. „Doamne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vrea să fie lângă mine.Tălpile mă ajutau să merg mai departe, inima m-ar ajuta să o iau de la capăt. Când eu mă trezesc, lumea din oglină adoarme... Somn bun, umbre sfinte... Oglinda mea, vă așteaptă mereu să vă scăldați în apa viselor sale. ... Despre orbi și păpuși,despre destine și alte nostalgii Cunoscută ca poetă , îndeosebi pe site-urile de specialiate, Dorina Neculce își face prin volumul „Dacă aș putea străbate timpul” debutul în proză. Constatăm, încă de la primele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
negúră. Și-acolo aplecata, privind printre zabrele, Să murmuri un pic tristă, cum zeul sfînt Amor De munții de deasupra a trecut în zbor Și față și-a ascuns-o 'ntr-un ciorchin de stele. (1892) A. E. Housman Cire[ul Scăldat în aurul din soare, Cireșu-i nins de dalba floare, În crîngul verde-mpodobit Dînd semn că Paștele-au sosit. Dar, din anii vieții, șaptezeci, Pierdut-am primii douăzeci; Din șaptezeci de primăveri Rămîn cincizeci în cari să speri. Și că s-
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. 2. Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și pe cînd se plimba pe acoperișul casei împărățești, a zărit de acolo o femeie care se scaldă și care era foarte frumoasă la chip. 3. David a întrebat cine este femeia aceasta, și i-au spus: "Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul." 4. Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pare rău, am spus în pragul lacrimilor. —Ei, nu-i nimic, a spus Don cu o bunătate suspectă. Nici dracu’ nu l-ar fi putut opri. —îmi pare rău, am șoptit din nou. M-am uitat la Don cu ochii scăldați în lacrimi, am bătut o dată din gene și cu asta am închis capitolul. —Nu-ți face griji, m-a liniștit el. A făcut la fel în fiecare dimineață săptămâna asta. Toată lumea s-a obișnuit deja să nu aibă pâine prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și chinuitoare. De atâta încordare, umerii îmi ajunseseră aproape până în dreptul urechilor. — Nu, a venit răspunsul înăbușit. Mie mi s-a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în lacrimi. Nu, a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu ne sperie pe noi. M-am cutremurat. —Iar eu încercam să le distrag atenția celorlalți, ca să nu-și dea seama ce se întâmpla, dar asta nu conta. Chiar dacă nu auzeai nimic, simțeai frica plutind în aer. Fruntea îmi era scăldată de sudoare. — Bătăile aveau loc în fiecare vineri noaptea, așa că pe măsură ce zilele săptămânii treceau, ni se făcea din ce în ce mai frică. Am jurat că atunci când o să fiu destul de mare, o să-l omor pe nenorocitul de taică-meu, o să-l fac să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
seama cât de mult mă dorea. Apoi am fost din nou cuprinsă de amestecul ăla de umilință și excitație nebună. Acum vino încoace și fă-mi ce mi-ai mai făcut la petrecere, mi-a ordonat el. M-am simțit scăldată de un val de rușine și nu m-am clintit din loc. —Vino-ncoace, a repetat Luke. Am început să pășesc către el ca un robot. Ochii îmi căutau în pământ. Vezi tu, eu și cu tine, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din Dallas ascunde ceva. Cuvintele lui Bea m-au întristat. Fiindcă eu habar nu aveam cine era majoreta din Dallas. Am închis telefonul și m-am întors către calculatorul în a cărui strălucire rece și albăstrie, ca a safirului, mă scăldam de săptămâni întregi. Bea avea parte de ceremonii cu trandafiri și yoga, eu mă alegeam cu radiații de la calculator și cu cocoașe de la atâtea plecăciuni menite să satisfacă toate mofturile șefei mele. Din păcate, verdele mă prindea și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
an de confuzie, de dubii, de bănuieli din ce în ce mai pronunțate - știam din nou cine eram și știam ce trebuia să fac. Randall a clătinat încet din cap. S-a aplecat și m-a sărutat pe obrazul care acum era, din nou, scăldat de lacrimi - și chiar atunci ușa s-a dat de perete, iar Lucille a dat buzna înăuntru ca o furtună. — Care e decizia corectă? a cerut ea să afle. Încă ținea în mână punga de hârtie mototolită. — De ce plângi, Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Cazinoul de la etaj, cu masa pentru ruletă și zarurile rostogolindu-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată în lumina unui reflector, cu voce afumată și rochie sclipitoare, argintie. Asta era recuzita care punea lucrurile pe roate, dar nimeni nu venea doar pentru băutură, pentru jocurile de noroc sau pentru muzică, nici măcar dacă în seara respectivă cântăreața era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]