4,125 matches
-
capul cititorilor care nu sunt de formație științifică, fără a ține cont de pertinența sau de sensul lor. Nu afirmăm nicidecum că acest lucru invalidează restul operei lor, asupra cărei validități suntem agnostici". Se pare că Baudrillard ar fi apărat scriitura postmodernă bazându-se pe opoziția dintre stilul argumentativ al culturii anglo-saxone și stilul interpretativ, dominat de jocuri de limbaj, al culturii franceze (Sokal și Bricmont precizează că justificările lui Baudrillard au fost transpuse de către Pascal Bruckner în "Le risque de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în Mots de passe, pp. 21-25, în care schimbul simbolic este reafirmat ca loc al reversibilității termenilor. 415 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 62. 416 De notat, pe de o parte, modalitatea în care conviețuiesc cu succes în scriitura unui autor paradigme opuse, pe care el le investește deopotrivă cu putere explicativă, iar, pe de altă parte, că această poziționare, printre altele, i-a adus și atributul de "maniheist". 417 Jean Baudrillard, Le crime parfait, Galilée, Paris, 1995, p.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
556 Jean Baudrillard, La pensée radicale, pp. 20-21. 557 Jean Baudrillard, Marc Guillaume, Figuri ale alterității, p. 53. 558 Ludwig Wittgenstein, Caietul albastru, trad. de Mircea Dumitru, Mircea Flonta, Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1993, p. 69. 559 Jacques Derrida, Scriitura și diferența, p. 377. 560 Jean Baudrillard, La pensée radicale, p. 34. 561 Michel Foucault, Ce este un autor?, p. 35. 562 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 44. 563 Jacques Derrida, Diseminarea, p. 11. 564 Jean Baudrillard, La
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1990-1995 (Galilée, Paris, 1995, p. 42): "A schimba datele lumii reale. În loc de a lucra inutil asupra realității, a face să intervină mecanismele de comutare dintre vis și realitate, dintre real și iluzie". 566 Baudrillard însuși amintește de două forme de scriitură: "cea care aglomerează și construiește totalități și cea care, dimpotrivă, dispersează, atentă la detalii. Aceeași muncă asupra detaliului, fragmentarului, în scriitura aforistică sau în fotografie..." (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 37). Este ușor să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mecanismele de comutare dintre vis și realitate, dintre real și iluzie". 566 Baudrillard însuși amintește de două forme de scriitură: "cea care aglomerează și construiește totalități și cea care, dimpotrivă, dispersează, atentă la detalii. Aceeași muncă asupra detaliului, fragmentarului, în scriitura aforistică sau în fotografie..." (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 37). Este ușor să recunoaștem privilegierea celui de-al doilea tip de scriitură, precum și încadrarea propriei sale scriituri aici. 567 David Harvey, op. cit., p. 354
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care, dimpotrivă, dispersează, atentă la detalii. Aceeași muncă asupra detaliului, fragmentarului, în scriitura aforistică sau în fotografie..." (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 37). Este ușor să recunoaștem privilegierea celui de-al doilea tip de scriitură, precum și încadrarea propriei sale scriituri aici. 567 David Harvey, op. cit., p. 354. 568 Douglas Kellner, Cultura media, p. 351. 569 Barry Sandywell, "Forget Baudrillard?", p. 136. 570 Bryan S. Turner, "Baudrillard for sociologists", în Chris Rojek, Bryan S. Turner (eds
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
detalii. Aceeași muncă asupra detaliului, fragmentarului, în scriitura aforistică sau în fotografie..." (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 37). Este ușor să recunoaștem privilegierea celui de-al doilea tip de scriitură, precum și încadrarea propriei sale scriituri aici. 567 David Harvey, op. cit., p. 354. 568 Douglas Kellner, Cultura media, p. 351. 569 Barry Sandywell, "Forget Baudrillard?", p. 136. 570 Bryan S. Turner, "Baudrillard for sociologists", în Chris Rojek, Bryan S. Turner (eds.), Forget Baudrillard?, p. 82. 571
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1984. ----------------------------------------------------------------------- DISCURSUL FILOSOFIC POSTMODERN Cuprins 2 1 Cuvânt înainte Introducere O posibilă "arheologie" a postmodernismului Disputa dintre moderni și postmoderni DISCURSUL FILOSOFIC POSTMODERN Discurs și retorică în postmodernism Baudrillard și postmodernismul Hiperrealitate și simulare O strategie neconvențională seducția Strategii ale scriiturii baudrillardiene Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? Bibliografie Abstract Résumé
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în viață, să scriu o carte despre acel tip special de proză care, pur și simplu, ne accelerează bătăile inimii în timpul lecturii. Iar miza este cu atât mai mare, aș spune, cu cât, grație prospețimii temei și al inventarului ei, scriitura nu ar trebui să coaguleze, cu vanitate academică, o simplă interpretare rece și aridă, ci, din contra, o vie imagine speculară a pasiunii exegetului. Surprinzător, poate, pentru lectorul contemporan, dezobișnuit să se confrunte cu regiuni scripturale virgine, nu există nici un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cazul lui Miron Costin) ca o proză, destinată în mod explicit unui alt telos să devină cu adevărat și în mod constant terifiantă. Or, nu putem vorbi despre teroare (în sensul curent, utilizat de exegeza occidentală al termenului) înainte de 1760-1765. Scriitura recuperabilă pe coordonatele goticului și anterioară nașterii sale glisează numai parțial pe direcția acestui model. Primul autor tentat să traseze o genealogie a ideii de "teroare" în literatura universală este îndelung lăudatul H.P. Lovecraft, însă acestuia îi lipsesc criteriile exegetice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a cărui sursă, crede Guy Chapman, "este Beckford însuși" (1937: 108), nu a avut continuatori direcți nici în Anglia, nici pe continent. * * * Secolul al XIX-lea deschide larg porțile spaimei literarizate. Romantismul german numără mai multe figuri auctoriale a căror scriitură ar intra sub incidența temei analizate de mine însă este suficient să menționez aici numele cel mai reprezentativ: E.T.A. Hoffmann 27. Celebrele sale Fantasiestücke in Callots Manier (4 vol., 1814-15) îl impun rapid ca pe unul dintre cei mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai originale produse ale fantasticului supranatural din lumea anglo-saxonă, în bună măsură pentru că autorul se dovedește extrem de eficient în construirea unei relații subtile între cititor și personajul ficțional. Astfel, Michael H. Begnal îi atribuie lui Le Fanu însuși presupunerea că scriitura sa "va opera, simultan, pe două niveluri. Imediatețea descrierii are ca scop evidențierea relației sau înrudirii strânse dintre cititor și personaj, în vreme ce lectorul trebuie, de asemenea, să-și privească experiența ca pe un soi de studiu de caz psihologic" (1971
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și propulsată în ipostaza unui actor care seamănă teroare într-un spectacol cu măști pe fundal gotic (ideea transpare cu acuitate și în ecranizarea semnată, în 1964, de Roger Corman). * * * Până a ajunge să se cristalizeze în forma devenită clasică, scriitura lui Théophile Gautier a suferit multiple influențe (romantismul german, pe de o parte, Victor Hugo, pe de altă parte). Proza autorului a împrumutat ceva din inefabilul estetizant prezent în poeziile parnasiene, exercitând o influență puternică asupra artei lui Oscar Wilde
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cărei amenințare, abia intuită în fazele inițiale ale povestirii, atinge paroxismul la final, odată cu decizia suicidară a eroului. Ca un exemplu corelativ, Christopher Frayling pune succint în discuție, în rândurile introductive la albumul de grafică Horror Poster Art, cazul câtorva scriituri descinse din literatura gotică, a căror forță derivă din terifiantul indeterminatului: "Mare parte din anxietatea generată (de aceste texte, n.m.) se baza pe ceea ce ele nu (subl. în text) dezvăluiau" (2004: 6). În definitiv, ne temem de ceea ce nu putem
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
maestru al haosului grafic, de la Gustave Doré și până la Virgil Finlay. Aflat, inițial, sub influența lui Flaubert 45 (Hyppolite Taine îi scrie chiar că vede în el unicul succesor al maestrului)46, Maupassant ajunge să-și cristalizeze propriul model de scriitură, în care observația realistă și instinctul naturalist se îmbină armonios atât în nuvelă, cât și în roman. Le Horla marchează, fără îndoială, punctul culminant în evoluția prozei sale fantastice. I se cunosc două versiuni diferite, ambele anticipate de strania Lettre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Upanișade, eliberarea, ci reprezintă condamnarea de sorginte kafkiană a eroului la suferință eternă și gratuită. Poate că anxietatea existențială a lui Blecher eludează terifiantul canonic, însă cred că un expozeu al temei în literatura română nu poate trece cu vederea scriitura acestuia. În fine, narațiunea Omul și umbra, din volumul omonim publicat, în 1946, de Oscar Lemnaru, este singura proză de teroare din creația sumară a scriitorului, celelalte (de pildă, Masca sau Mâna) intrând doar în sfera bizarului, nu în cea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea propriu-zisă începe să fie diseminată convingător în scriitura autohtonă abia în secolul al XIX-lea, nu este lipsit de interes faptul că, încă din secolul al XVII-lea, germenii acestui model de proză se pot descoperi în narațiunea istorică a lui Miron Costin. Boierul moldovean este considerat de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sale fiind reprezentat de apariția repetată a fratelui său, Iancu, socotit mort. În această falsă identificare rezidă, de altfel, originalitatea remarcabilă a ultimei proze, care glisează cu abilitate între natural și supranatural. Trebuie punctat, de la bun început, caracterul matur al scriiturii: deși lasă impresia unui studiu de caz lapidar, perspectiva narativă aleasă fiind heterodiegetică, deci lucidă și detașată, concizia stilistică este rezultatul unui exercițiu de șlefuire migăloasă. Faptul este cu atât mai remarcabil, cu cât știm foarte bine că autorul detestă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prăbușesc pe rând, dezvăluind un monstru mai înspăimântător decât cel care fusese obiectul spaimei sale inițiale. Oricum ar sta lucrurile, proza lui Caragiale este, simultan, una dintre cele mai valoroase contribuții autohtone la estetica naturalistă și un veritabil exemplu de scriitură terifiantă. 2.2.3. Evadarea eșuată La Vulturi! de Gala Galaction În pofida stilului eclectic, în care se amestecă, după cum bine observă Tudor Vianu 79, neologisme și cuvinte din fondul principal lexical, proza lui Galaction rezistă satisfăcător probei timpului, putând fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
amestecă, după cum bine observă Tudor Vianu 79, neologisme și cuvinte din fondul principal lexical, proza lui Galaction rezistă satisfăcător probei timpului, putând fi recuperată din mai multe unghiuri fertile de lectură. Nu este exclus ca tocmai acest caracter excesiv al scriiturii, de sorginte eminamente barocă, să contribuie la acest fapt. După ce punctează utilizarea generoasă a adjectivului în opera scriitorului teleormănean, același Vianu conchide: "O violentă creștere a reliefurilor expresiei, un anumit baroc (subl. mea) al stilului, este trăsătura care completează fizionomia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în pură descendență barocă, "un stil excesiv cizelat și împodobit, cu elemente căutate pe de o parte în straturile mai vechi ale limbii, pe de altă parte în fondul neologistic" (1981: 171). Cine s-ar aștepta ca, în interiorul unei asemenea scriituri convolute, să descopere două dintre cele mai puternic aglutinate scenarii de teroare din literatura autohtonă? Cu puțină imaginație, am putea afirma că două alte nuvele, Copca-Rădvanului și În pădurea Cotoșmanei, evidențiază elemente tipice straniului și chiar grotescului narativ, însă, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
asaltează o minte bolnavă. O parte semnificativă din naturalistele obsesii caragialiene se distilează, după cum se va vedea, în proza lui Gib I. Mihăescu. 2.3.2. Metamorfozele obsesivului Frigul de Gib I. Mihăescu Atunci când se abordează un autor cu o scriitură atât de inconstantă ca valoare, grupând eșecuri narative aproape la fel de numeroase ca reușitele, dificultățile critice, fie ele de fixare sau de interpretare, nu întârzie să apară. Situarea sa voluntară în descendența unui realism de factură psihologică, cu un ancraj ferm
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
drept exponent al "realismului integral"" (2000: 272) conduce la infuzarea operei cu invariante tehnice, ce descriu atât resorturile intime ale gândirii, cât și melanjul tulburător care se ivește din confruntarea acesteia cu mediul.83 Cu un asemenea profil deliberat asumat, scriitura lui Mihăescu nu poate evada de sub zodia senzaționalului și a exagerării până la caricatură. Există însă momente când tonul narativ se echilibrează, dobândind, grație balansului, forță de evocare și de persuasiune. În registrul terorii diegetice, se pot grupa mai multe proze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scris pe o pagină întreagă". La urma urmelor, își amintește ea, lui Dinu i-ar fi greu să pătrundă în casă, fiindcă în curte se găsesc patruzeci de câini, "mari ca vițeii". Haita este obiectul unei spaime materializate viu în scriitură: într-o noapte, ca să potolească urletele turbate ale dulăilor, Mircea se înarmează cu un bici și iese în curte. Ceea ce urmează este un convingător tablou al fricii reificate: "întreaga haită s-a prăbușit asupra îndrăznețului. Zadarnic vocea lui cutremura temeliile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
supună în cele din urmă, Gib I. Mihăescu încearcă mereu, prin creație, propria sa eliberare. O eliberare care pe măsură ce opera se configurează în reala ei substanță devine tot mai problematică" (1973: 328). Totuși, această interpretare, ce privilegiază dimensiunea soteriologică a scriiturii, este justă doar până la un punct. Fiindcă tocmai luxurianța fenomenologică a realului, care glisează cu abilitate în trena fantasticului, și tribulațiile psihologice ale individului însetat de experiență sunt valorile după care se orientează atât omul Mihăescu, cât și scriitura propusă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]