KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

agățat, ca un ceaun, în trei bârne de lemn, tocmai bătea sfârșitul slujbei, când tânărul Iancu sări din sanie și intră grăbit în salonul de croitorie. Ajutorul de croitor îl primi cu multe temenele și îl pofti să ia loc, scuzându-și patronul care nu îl putea primi imediat, așa cum dorea boierul tânăr, pentru că tocmai proba un client. Iancu se așeză pe un scaun, dar imediat sări în sus și începu să se plimbe. Apoi năvăli în separeu, unde, ignorând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
fel de buchete spre aceeași ușă. Celebra primadonă și dănțuitoare a teatrului Sf. Dulceață din Londra tocmai își înfipsese dinții într-un corn mare, din care înfuleca de zor. Vorbea cu gura plină, privindu-l pe Dante Negro din oglindă. ― Scuză-mă, dar așa trăiesc eu! Numai cu ciuguleli: un corn, un ceai, un măr... Nici nu-mi mai amintesc când am mâncat ultima masă adevărată! Acum două... sau trei zile?... Nanone ridică din umeri. Asta-i viața mea! Mereu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
adevăratei boierii. Când îl zări pe Dante Negro, Iancu îl salută, apoi îl luă de braț. Deși i se adresa cu deosebită căldură, pictorul sesiză că tânărul era oarecum absent. Și, ceva mai târziu, după ce îl prezentă soților Mirzaian, se scuză și se îndreptă spre fotoliul lui. Prințul și pictorul se priviră. A fost un ghinion?... A fost o șansă?... Manuc avu senzația că l-a mai văzut undeva, iar pictorul se simți cumva recunoscut. Discutau, spuneau lucruri fără importanță, aparent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
că iar am reușit să vă sperii! Ha, ha!... Dar, zău așa, de ce vă temeți? Pictorii nu sunt bărbați. Un pictor vede doar liniile modelului său și nimic altceva. Presupun că n-ați mai încăput niciodată pe mâinile unui pictor. Scuzați-mă! N-ați mai călcat niciodată într-un salon de pictură, am vrut să spun. ― Cam așa ceva... se strădui Toinette să continue, dar vocabularul ei se micșorase considerabil din cauza emoției puternice. Sunt... Sunt... ― Fermecător de uluită și atrăgător de neajutorată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
sunteți încă aici? (fr.) Da, doamnă! Mă numesc... Julien. (fr.) Foarte bine... Julien!... Ai... un fel anume... de a vorbi, fără îndoială... dar... (fr.) Sincer, deschis, fără fasoane. (fr.) Jderul. (fr.) Micuțul Nap. (fr.) Făt-Frumos. (fr.) Vă rog să mă scuzați, serenisime! (it.) Vă rog. (it.) Sunt la dispoziția dumneavoastră! (it.) Înțeleg! (it.) Filfizonul și Cocheta. Prinderea din zbor a iepurelui. (fr.) Bună dimineața! (rus.) Șef de serviciu. (rus.) Șefi de birouri. (rus.) Decret.(rus.) Copiști. (rus.) Notă, adresă sau act

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

În direcția mamei. - Nici nu te băgasem În seamă, zice mama, fără să se uite la el. Dacă te ascunzi sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu cușma pe cap? Și soția ce zice, te suportă, așa, Încușmat? - Scuzați, coniță, eram pe plecate... - șeful Își scoate, prelins, căciula. Și hai, dom’locotinent! Săru’mâna, coniță... - Călătorie sprincenată și salutări soției, zice mama. Mai are vată pentru uz personal, mai are? - Asta-i, că nu prea... Dar lăsați, că mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

penultim cuvânt, Sofia a privit-o pe Alison direct în ochi. Un cor de icnete și de „Vai, extraordinar“ s-a ridicat dinspre oaspeții care însă au revenit rapid la starea de tăcere ca nu cumva să rateze următoarea replică. —Scuză-mă! Alison a luat atitudine, punându-și indignată mâinile în șolduri. —Cum îți permiți să mă numești așa în fața familiei și prietenilor mei? Nici măcar nu mă cunoști. Buzele Sofiei s-au strâmbat într-un rânjet, apoi femeia și-a fluturat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
și o arăta cu degetul. Pe la jumătatea sălii, Sofia a trecut pe lângă o masă unde erau așezate rudele și prietenii miresei, aflați acum în stare de șoc. Sora lui Alison, Louise, s-a ridicat în picioare. —Te rog să mă scuzi, a spus ea cu politețea tipic englezească, astfel încât te așteptai s-o auzi întrebând unde este toaleta. Dar nu poți să-i vorbești surorii mele așa. Sofia s-a oprit din mers și a fixat-o cu o privire care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
care era scris „Dați-mi ciocolată și nimeni n-o să pățească nimic“. Femeia arăta la fel de dezorganizată și de răvășită ca întotdeauna. Părul roșu-morcoveață îi stătea ciufulit în toate părțile. —Bună, fetelor, a susurat Julia, așezându-se pe scaunul de lângă Fiona. Scuze că am întârziat puțin. Ghici cine a încurcat orele? a zis ea dându-și ochii peste cap și arătând cu capul în direcția lui Susan, care tocmai își risipise întregul conținut al genții pe podeaua cafenelei. Ea și Julia erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede, Julia s-a calmat singură, hotărâtă să nu lase acest mic episod să-i strice week-end-ul aniversar. Dar tot voia niște răspunsuri. —OK, îmi pare rău că am vorbit urât, s-a scuzat ea cu un zâmbet micuț. Dar trebuie să recunoști că e puțin cam straniu să mergi la New York cu soția numărul doi și s-o suni pe soția numărul unu ca s-o anunți c-ai ajuns cu bine. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Julia, care considera orice încăpere plină de oameni era un podium menit să-i expună incontestabila frumusețe, Deborah era aproape invizibilă - se deplasa complet neobservată, cu umerii căzuți și cu capul plecat. Limbajul trupului ei urla „vă rog să mă scuzați“. Femeia a fost ușurată, la modul tangibil, atunci când a ajuns la masă și s-a lăsat să alunece pe scaun. Ce pereche ciudată suntem, s-a gândit Julia. Două femeie foarte diferite, care nu au absolut nimic în comun decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
să facă un copil, Alison își respinsese eșecul râzând și bolborosind ceva de genul cum că voiajele de afaceri ale bărbatului au coincis cu zilele ei fertile. Te rog, Doamne, fă să rămân gravidă curând, s-a gândit ea. Nu știu ce scuze să mai găsesc. De una singurătc "De una singură" Susan s-a uitat în oglindă și și-a scos cu grijă cerceii care o strânseseră toată seara. Apoi și-a extras și picioarele din pantofii la fel de neconfortabili. Aaaaaaa, minunat, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
am părăsit-o pentru tine a făcut un copil cu un bărbat pe care-l cunoștea de cinci minute, iar eu nu pot să-mi conving propria soție să accepte măcar să încerce să rămână gravidă. —Ei, te rog să mă scuzi pentru că vreau să mă gândesc serios dacă să aduc pe lume încă o ființă umană! Dar asta sunt eu, a adăugat Julia cu maxilarele încleștate, uitându-se la el cu o privire sfidătoare. —Și eu m-am gândit la asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
curioasă la pasta rozacee de pe care părul Juliei, după care a declarat că „e gata de spălat“. Julia s-a ridicat în picioare și tocmai voia să se îndrepte spre chiuvete, când a văzut-o pe Jade în zona recepției. —Scuzați-mă, i-a spus Julia tinerei asistente. Vreți să mă așteptați un minut? Am văzut pe cineva cu care trebuie să vorbesc. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Julia a și început să se deplaseze spre cele două canapele crem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

urma să plecăm în căutarea caravanei ăleia. Dacă mai amintești de caravană, o să am grijă personal să fii împușcat. Și-o să neg c-am vorbit vreodată despre asta. O să fie declarația ta contra declarației mele. — Am înțeles, dom’ sergent, se scuză Mulay. N-o să se mai întâmple. Vreau doar să înțelegeți că eu eram unul dintre puținii care doreau să mai trăiască. Sergentul major Malik-el-Haideri se ridică în picioare, luă de pe masă pachetul de țigări al defunctului și aprinse una cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un prieten. Noapte bună! — Noapte bună! își văzu mai departe de drum și, două străzi mai jos, îi atrase atenția un zgomot surd ce devenea tot mai intens pe măsură ce înainta, un zgomot monoton și constant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-aș avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu’ fac oamenii tăi la Paris? — Nu pot face nimic, Excelență, se scuză colonelul. Francezii îl țin sub protecție. Nici măcar n-am putut afla unde se află ascuns. Ministrul se apropie din nou de biroul său și apucă un teanc de hârtii, arătându-i-le acuzator. — Uită-te la astea! zise. Rapoarte despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

de mult l-a chinuit nevastă-sa și că l-a părăsit și uite-l că și-a luat și el lumea-n cap. Adevăru’ e că toată povestea asta m-a descurajat, nu m-aș mai încumeta așa ușor... — Scuză-mă, că vă știu că erați cei mai buni prieteni, da’ băiatu’ ăla era nerod tare după cum îl vedeam io și după cum a și dovedit-o. Scuză-mă, cum să fi ținut o femeie lângă el dacă nici de serviciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
toată povestea asta m-a descurajat, nu m-aș mai încumeta așa ușor... — Scuză-mă, că vă știu că erați cei mai buni prieteni, da’ băiatu’ ăla era nerod tare după cum îl vedeam io și după cum a și dovedit-o. Scuză-mă, cum să fi ținut o femeie lângă el dacă nici de serviciu’ ăsta n-a fost în stare? Acuma, când toată lumea stă cu sufletu’ la gură să nu-i dea afară, el își pune palma-n fund și pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
arde de balăceală. — E prea caldă apa. E ca o ciorbă. Atunci, hai. Bem o bere, mâncăm ceva... — Trebuie să mâncăm, râse Rafael. Îmi place de tine, Rafaele, că ești om de înțeles. Complimentul ăsta îi întețește râsul, și că scuză-mă, ce-i aia, ce înseamnă om de înțeles? Glumește, desigur, ca să-și înveselească proaspătul prieten, care afișează o figură gravă, conformă cu situația lui Rafael. Atâta că Mărgărit n-o ia ca pe o glumă. Îi explică pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Belciu? — Vai, Roșioaro, așa vorbești cu mă-ta? îi arată madam Belciu obrazul. Puteam să-ți fiu mamă dacă te făceam la cinșpe ani... Roșioara scutură din cap, într-un gest de drăgălășenie ostentativă. — Vai, mămico, te rog să mă scuzi. Mirela, da, o proastă... Ie plină lumea de curve proaste. Ce nu-ți convine, mămico? Madam Belciu legăna a reproș fața prelungă, coșcovită. — Vai, Roșioaro, așa vorbești tu de prietenele tale? Urât, urât, urât. Înseamnă că tot așa spui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
zor-nevoie, i-a intrat c-o vorbește lumea pe la spate. Și zor-nevoie să fie mereu de față să-și bage nasu-n fundu’ nostru... — Vai, Roșioaro... — Și ce ți-o fi cășunat ție, fă, pe madam Belciu? face Vasilica. — Mie? Doamne ferește. Scuză-mă, mămico, dacă ți-am greșit. Hai sictir! — Ați văzut? Femeie bătrână... — Las-o, face Vasilica, doar n-o fi îmbătrânit la ușa ta. Zi-i mai bine de Mirela. — Mare lucru, face Geta. Nu v-a spus? O curvă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Ce treabă ar fi avut el? Să vă spui drept, io una n-aș fi crezut-o-n stare de așa ceva. Părea fată scuturată. Ce înseamnă să fii curvă proastă, să crezi că prostești lumea cu pizda ta, să mă scuze madam Belciu... Tocmai că Roșioara știa că madam Belciu se dă în vânt după porcării. Ar înghiți uscătura asta purie la fum de țigară în credință, numai ca să audă măscări și se-și bage nasu-n fundu’ lor. Curioasă să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
încheiat subiectul. Nu mai așteaptă nici un răspuns de la nevastă-sa. Se întoarse spre Rafael: — Zici că-ți place? — Cum să nu. Ai o soție la fel de bătăioasă ca Ghiocel. Ești bine apărat din toate părțile... — Ziceam de articol... — Aha. Băi, animalule... Scuză-mă... Asta n-am dat de ea până acum în articol. — Am pus-o în alt articol. Nu-l iert. Dacă-ți închipui că de iertarea ta ar avea el nevoie... Îl iubește poporul, Milică-tată. Latri și mârii la lună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
a avut și nici n-a vrut să știe cum o să se descurce cu doi copii. Inconștiență dezinvoltă, animalică, mereu la cheremul instinctelor... Trăim uneori așa, e un mod de a ne salva. Tot e bine că uneori ne mai scuzăm că n-am știut. Atâta că fetița asta sare din normă. Sunt prea grele pentru capul ei regulile lumii în care trăiește. Prea complicate, iar dacă și-ar urma propriile reguli... Dacă nu vrei să primești bani, n-ai decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]