3,145 matches
-
activitatea de predicare, dar nu ca spiritualitate. Ele exprimă mai degrabă preocuparea lor pentru lipsa de reguli ce caracterizează noua realitate, cum ar fi absența anului de noviciat, după cum relatează Iacob din Vitry în scrisoarea de la Damietta din 1220. Izvoarele seculare, cum ar fi Boncompagno din Signa, sunt mult mai practice în a prezenta obiecții la adresa fraților minori și a sublinia ceea ce ei consideră excese. Există un episod impresionant ce este imediat descoperit și transmis de la un martor la altul: acela
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
94). Scrierea este databilă între 1231 și 1235. Fragment din LUCAS TUDENSIS, Adversus Albigensium errores; II, cap. 11: Cf. LEMMENS, în TM, 92-93. Așa cum se menționează în Legenda lui sacră și după cum mărturisesc cu fervoare mulți religioși, clerici, laici și seculari care au avut privilegiul să atingă cu mâinile lor și să admire cu ochii lor, nu cu mai mult de cinci ani în urmă, în mâinile și picioarele fericitului Francisc, soldatul lui Cristos, au apărut patru semne ale cuielor drept
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Bernard din Bessa - o biografie a Sfântului Francisc care începe prin cuvintele „Quasi stella matutina” (Ca luceafărul dimineții). În primul fragment redat aici, autorul, cu siguranță, exagerează rolul lui Ugolino în întemeierea și organizarea Ordinului Clariselor și a Ordinului Secular al Pocăinței, pentru care va fi nevoie să se rectifice afirmațiile sale chiar prin cuvintele lui Grigore al IX-lea. Ultima parte a fragmentului nu prea pare să facă referință la clarise, ci, mai degrabă, la o altă congregație. Text
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dovadă a voinței divine, căreia i se datorează mărimea actuală a acestuia. Salimbene merge și mai departe, arătând un dispreț vădit pentru frații laici; e mândru de Ordinul căruia îi aparține și manifestă un aer aristocratic de superioritate față de clerul secular sau alte mișcări religioase. El nici măcar nu-și poate aminti timpurile eroice, fiindcă și-a petrecut tinerețea într-un Ordin care de-acum se clericalizase și adoptase structura conventelor; el amintește, într-adevăr, câteva dintre cele pe care le-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un cleric, pe nume Cezar, a fost primit în Ordin. Acest Cezar, un german născut la Speyer, și subdiacon, a studiat teologie cu maestrul Conrad din Seyer, predicator al cruciadei și mai târziu episcop de Hildesheim. Pe când era încă un secular, a fost mare predicator și imitator al perfecțiunii evanghelice. Deoarece în orașul său unele doamne, după ce au renunțat la orice podoabă, mergeau îmbrăcate modest să-i asculte predica, soții acestora au vrut să-l ardă pe rug ca pe un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o bună pregătire culturală, pe care a continuat-o studiind împreună cu un frate, «lector eminent», pe care nu-l nominalizează (nr. 70: FF 2495); a fost fascinat de frații englezi ce au venit în Anglia de la Paris pe când era preot secular (nr. 35: FF 2456). A trăit mereu în Anglia, în diferite locuri, în mod deosebit la Oxford și Londra; are într-adevăr relații de prietenie cu mulți frați. Este foarte probabil că a avut la dispoziție documente oficiale. Opera sa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
capitul provincial la Oxford, readucând la unitate pe acei frați ce voiau să iasă în evidență susținând idei rătăcite. Apoi a lăudat în toate provinciile ascultarea și fervoarea fraților englezi. La Paris i-a reconciliat personal pe frați cu maeștrii [seculari], explicând în universitate simplitatea profesiunii Ordinului, după ce a revocat plângerea fraților împotriva maeștrilor. El a decis ca fiecare capitul să fie ținut, de-acum înainte, în mod alternativ, dincoace [la nord] și dincolo [la sud] de Alpi. În cele din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Bisericii Romane), însă fără a menționa modul în care trebuiau folosite lucrurile. Dacă Quo elongati și Ordinem vestrum se referă la o problematică internă, ultimele două scrisori, dimpotrivă, ne permit să surprindem ecourile unei polemici foarte aprinse, adică disputa dintre seculari și mendicanți, ce ajunsese între anii 1254-1255 la una dintre fazele sale cele mai acute. Inocențiu al IV-lea, la 22 noiembrie 1254, cu câteva zile înainte de moartea sa, luase poziție cu fermitate în favoarea clerului diecezan prin scrisoarea Etsi animarum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un moment dat, în toiul petrecerii (de bucurie, humuleșteanul încinsese un chef de pomină, ca pe vremuri), iar pașii îl duc agale, în mod fatal, spre casa femeii iubite, amintirile făcându-l să simtă "o duioșie exaltată" atât "pentru trecutul secular al Iașilor", cât și "pentru trecutul lui de aci" și pentru iubita "care-i fermecase viața și i-o prefăcuse în poezie". Dar vraja se rupe în zgomotul unui zornăit de pinteni ce se aude în noapte dinspre scara casei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
umanismul creștin și noul umanism (Mircea Eliade); etica protestantă și spiritul capitalismului (cu trimiteri la Max Weber și la Jocurile Divinității, dar și la realitatea din România profundă, cercetată sociologic acum de o parte a doctoranzilor mei); America creștină, Europa seculară? (urmând a scrie un studiu introductiv la ediția în limba română a celebrei cărți semnată de Peter Berger, Grace Davie și Effie Fokas); (re)sacralizarea vieții sociale etc. Ei bine, există în Jocurile Divinității a lui Virgil Nemoianu o temă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
succint, dar excelent tratată în carte de Virgil Nemoianu: mișcarea New Age. Provocarea maestrului Nemoianu vine din partea unei discutabile afirmații a lui Edward Luttwak. Cu privire la oferta religioasă, politologul american susține că în viitor vom avea de ales doar între umanismul secular, fundamentalismul religios (al celor trei monoteisme) și mișcarea New Age. Subscriu întru totul opiniei lui Virgil Nemoianu că lumea religioasă este infinit mai complexă, iar alegerile sunt discutabile (uneori fantasmele religioase sunt cele care ne aleg pe noi!), iar New
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
rostul intelectualului român, cu reală sensibilitate religioasă, într-o lume histrionică, marcată destinal de provocările (post) modernității. Tematica actualului volum este fascinantă și provocatoare. După expresia autorului, proliferarea ,,fenomenului migratoriu, practica fără precedent a pelerinajelor, apariția unor germeni de religii seculare sub forma spiritualității bio-eco cu accente sincretice și new age, dezvoltarea fără precedent pe Internet a unei adevărate opinii alternative în cadrul BOR prin autodenumită blogosferă ortodoxă, tendințele fundamentaliste extreme și violent antimoderne din unele mănăstiri, toate acestea sunt semne pe
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cel referitor la ,,Religia Bio". Aluzia este la imensul interes și chiar la fetișizarea în anumite medii a mâncării tradiționale, fără adausuri comerciale, aditivi și conservanți. Religia Bio este o veritabilă pledoarie împotriva ,,laptelui chinezesc forjat cu melamină". O religie seculară, cum ar spune autorul, care prinde de minune în forme patologice, hilare și grotești, inclusiv în România contemporană. Remarc curajul exemplar al lui Mirel Bănică în încercarea sa reușită de a dezavua clișeele sociale care ipostaziază Armata și Biserica în
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pe această temă: ,,Ortodoxia, al doilea plămân al Europei?". Urmează articole despre secularizare în viziune creștin- ortodoxă (Ioan Bizău), despre integrarea României în UE, din perspectivă ortodoxă (Teofil Tia). Remarc în mod deosebit excelentele comentarii pe marginea lucrării Religious America, Secular Europa? A Theme and Variations semnată de ,,greii" sociologiei religiei (Peter Berger, Grace Davie, Effie Fokas). Mirel Bănică analizează cu absolută îndreptățire și real profesionalism (in)compatibilitatea dintre modernitate și religie pusă în discuție de autorii cărții. Secțiunea conține și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
expresie devine propropriul lor Dumnezeu! Fenomenul este explicabil (și) prin teoria lui Mircea Eliade despre substitutele sacrului în modernitate. Din moment ce sacrul este consubstanțial ființei umane (Eliade), atunci el nu poate fi extirpat, distrus, anihilat. Poate fi doar înlocuit cu valori seculare ale democrației europene actuale. Una dintre aceste- valori este și libertatea totală de exprimare. Ea joacă rolul de Absolut în viața multor oameni de Occidentul european și american. Convingerea mea este că avem de-a face în acest caz cu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de exprimare. Ea joacă rolul de Absolut în viața multor oameni de Occidentul european și american. Convingerea mea este că avem de-a face în acest caz cu o patologie a socialului. De ce? În primul rând pentru că o valoare profana, seculară, ia locul lui Dumnezeu. Este fetișizată și absolutizată. Or, atunci când se înlocuiește sacrul veritabil cu un substitut suntem într-o periculoasă utopie. În al doilea rând, absolutizarea unei valori democratice pune în pericol însăși funcționarea democrației. A spus-o foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Renașterea carolingiană Biserica carolingiană. Biserica de la sfîrșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea datorează totul suveranilor carolingieni. Ei au salvat creștinătatea de Islam, papalitatea de lombarzi și au susținut evanghelizarea Germaniei. Ei au asigurat reforma bisericii seculare clericii care trăiesc în lume și asigură cadrul religios pentru credincioși restaurînd *metropolele ecleziastice conduse de arhiepiscopi și o rețea strînsă de dioceze, ai căror episcopi sînt ajutați de colegii de *canonici, *consiliile de canonici ale catedralelor. Ei au reformat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
săi. Această reformă a întîlnit vii rezistențe din partea puterilor laice, în special în Germania și în Anglia. Regii Franței au știut să se adapteze. În secolul al XII-lea, Biserica din regatul Franței este profund marcată de reformă. În ceea ce privește Biserica seculară, chiar dacă presiunile laice rămîn foarte puternice și intervențiile frecvente, un principiu se afirmă; *canonicii din *consiliile catedrale îi aleg pe episcopi. Aceasta, împreună cu un mare efort de educare care se traduce prin crearea de școli dispăruseră aproape toate pe lîngă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
puternice și intervențiile frecvente, un principiu se afirmă; *canonicii din *consiliile catedrale îi aleg pe episcopi. Aceasta, împreună cu un mare efort de educare care se traduce prin crearea de școli dispăruseră aproape toate pe lîngă catedrale, permite în sfîrșit clerului secular să se consacre cu succes misiunii sale, care este serviciul divin. În ceea ce privește Biserica regulară pentru care alegerea abaților a fost încredințată călugărilor , secolul al XII-lea este un mare secol monastic. Ordinul de la Cluny atinge culmea puterii sale cu construirea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al III-lea, baronii Franței au refuzat un prinț care "nu se trăgea din regat": prima schițare a unui sentiment național. A-l îndepărta pe Eduard însemna de asemenea să agravezi litigiul franco-englez. Am văzut deja principalele etape ale rivalității seculare care îi opuneau pe regii Franței și ai Angliei. Compromisul încercat de Ludovic cel Sfînt la tratatul de la Paris (1259) lăsa provincia Guyenne regelui Angliei, dar îl obliga să revină la *vasalitate față de regele Franței. Această situație dificilă, care făcea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Carol al V-lea, nici un tratat de pace nu vine să-i pună capăt (doar un armistițiu la Picquigny, în 1475), Războiul de O sută de Ani nu trebuie considerat terminat. Ludovic al IX-lea și Carol Temerarul. Acestui conflict secular îi succede un altul: lupta contra Statului burgund, preludiu pentru un lung război împotriva Casei de Austria. Din 1363, profitînd de războaiele engleze, Casa de Burgundia, ramură colaterală a dinastiei de Valois, a pus bazele unui stat. În timpul lui Carol
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se exprimă de asemenea cu ocazia șezătorilor care adună în timpul lungilor seri de iarnă vecinii din același cătun și în cursul cărora cîntece sau basme, broșuri sau almanahuri citite cu voce tare transmit elementele unei cunoașteri și ale unei puteri seculare. Dar, chiar dacă în Evul Mediu și încă în secolul al XVI-lea elita a rămas foarte aproape de popor în concepția sa despre lume și în practicile sale festive, un divorț apare în secolul al XVII-lea, divorț care nu va
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai întîi la 3% și apoi la 2%. Dar, de fapt, pentru ei era curată pierdere, întrucît particularii și companiile care compun aceste mari corporații fură prin aceasta zvîrliți într-o ruină totală. Spitalele, fabricile parohiilor, comunitățile ecleziastice, și cele seculare și cele aparținînd unor ordine religioase, mai ales cele de fete și atîtea alte persoane care nu aveau altceva decît rente constituite au fost aduse la sărăcie prin amortizarea pe care au fost nevoiți să o facă acestei nenorocite de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
supușii săi, nici individual, nici în comun; el se identifică total cu națiunea, care nu se poate exprima decît prin el. 20. Revoluția și Imperiul I. Criza revoluționară În zece ani peste măsură de denși, francezii au pus deoparte cadrele seculare ale vieții lor politice și sociale și au creat altele noi. În fața pericolelor interne și externe au dezvoltat în ei un sentiment național care i-a unit pentru a obține victoria. Dar, sătui de tensiuni, ei și-au încredințat finalmente
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Jules Ferry, legea asupra gratuității învățămîntului primar este votată în 1881, legea asupra obligativității școlare de la șase la treisprezece ani și asupra laicității învățămîntului public, în 1882. Personalul este laicizat începînd din 1886. Opera lui Ferry încoronează o evoluție seculară. Ea nu aduce deci școala unei Franțe deja majoritar alfabetizată și atașată ideii de instrucție, dar ea ajută la ștergerea inegalităților între Franța de nord și Franța de sud, între instrucția masculină și cea feminină. Școala este dotată cu material
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]