KorAP: Find »[drukola/base=securist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...136 >

3,395 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

fi parte dintr-o generație până pe la 30 de ani. După aceea însă e caz clinic, caz de spital psihiatric (poate și literar) să mai rămâi acolo Cui a folosit (și cui mai folosește) fărâmițarea "generaționistă" și "promoționistă"? Un fost securist, care se ocupa pe vremuri de cultură, mărturisea că această împărțire pe "generații" și grupuscule literare era folosită în "procesul de urmărire" ajutându-i foarte mult pe cei care urmăreau "fenomenul" să-i aibă sub control, ca într-un insectar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
grupuscule literare era folosită în "procesul de urmărire" ajutându-i foarte mult pe cei care urmăreau "fenomenul" să-i aibă sub control, ca într-un insectar, pe scriitori...! Credeți că a premeditat cineva acest lucru? Dacă le-a folosit și securiștilor e o dovadă în plus că a fost un criteriu eficient, un criteriu operațional. Principiul "generaționist" e, firește, unul de consolare, bun când nu există altul mai abilitat, mai potrivit pentru descrierea fenomenului și pentru ordonarea lui. Și nu cred

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
într-un caz nu-mi vâr capul în apă pentru a-l înspăimânta... Sunt momente, în istorie, când e mai importantă moralitatea decât talentul... Cum caracterizezi vremurile astea în care mulți dintre foștii cenzori conduc destinele culturii, în care foștii securiști îți râd în nas din parlament, din guvern sau din funcții publice? Cât de vinovați suntem pentru această riscantă restaurație? Depinde și ce înțelegem prin moralitate. Uneori moralitatea sprijinită de orgoliu naște monștri mai mari decât compromisurile și tăcerea. Sigur

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
ale istoriei. Nu trebuie să uităm că revoluția își devorează proprii săi eroi. Pe de altă parte, revoluțiile trec, iar viața merge înainte. Uite ce s-a întâmplat la noi după 1989. Am luptat ca să profite cine? Foști cenzori, foști securiști, fosta nomenclatură, nu? Cine e de vină? Aș zice că "eroii" noștri sunt de vină, care atunci când au ajuns la putere, și unii au ajuns, au fost incapabili să conducă. Ei ne-au dezamăgit mai mult decât toți securiștii și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
foști securiști, fosta nomenclatură, nu? Cine e de vină? Aș zice că "eroii" noștri sunt de vină, care atunci când au ajuns la putere, și unii au ajuns, au fost incapabili să conducă. Ei ne-au dezamăgit mai mult decât toți securiștii și cenzorii luați la un loc. În primul rând, ei nu au făcut nimic pentru a înlătura oamenii din veche gardă care ocupau funcții importante în administrație, ci i-au tolerat, astfel că încetul cu încetul au ajuns să depindă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
cumplit de dur când a fost cazul și mi-am exprimat liber opinia despre cei 23 de milioane de concetățeni, de la Ceaușescu, pân' la Păunescu... După Revoluție, ei nu au mai însemnat nimic, adevărata primejdie venea dinspre noii impostori, de la securistul Mircea Dinescu (pe care îl pupați cu toții, unde?, asta nu mai pot să știu!), până la răposatul securist Mircea Zaciu..., de la distinsa doamnă turnătoare Georgeta Dimisianu, la distinsul domn turnător Șt. Aug. Doinaș... Restul, sunt legiune... Eu, personal, pe vremuri, m-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
milioane de concetățeni, de la Ceaușescu, pân' la Păunescu... După Revoluție, ei nu au mai însemnat nimic, adevărata primejdie venea dinspre noii impostori, de la securistul Mircea Dinescu (pe care îl pupați cu toții, unde?, asta nu mai pot să știu!), până la răposatul securist Mircea Zaciu..., de la distinsa doamnă turnătoare Georgeta Dimisianu, la distinsul domn turnător Șt. Aug. Doinaș... Restul, sunt legiune... Eu, personal, pe vremuri, m-am certat cu tovarășa Suzana Gîdea și cu tovarășul Mihai Dulea chiar în birourile lor... Din 1989

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Șora, ca ministru al Învățămîntului n-a izbutit, din cauza pilelor și a presiunilor, să schimbe nici un mărunt funcționar în cîrlănăria ce-i fusese încredințată. Fiecare un văr are (ori cumătru, nănaș, frate, socru, ginere, fin, șogor)... cu trecut de politruc, securist, ciripoi, activist, prim-secretar, deputat în M.A.N.: și se screme să-l salveze de la rușinarea publică sau de la falimontul moral. Nici măcar Mareșalul Antonescu, șef de stat autoritar, nu reușea să antameze serios, fie și vremelnic, esența cumetrialității. Revoluțiile

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Stoiciu, la poalele Ocolașului Mare. Ai tu o soluție pentru scoaterea patriei din rahat? Dă-o la corp 6 în subsolul paginii. Nu mă supăr, căci, deși nu m-a influențat, curios tot mă va fi stârnit. Crezi în longevitatea securistului de pensie lungă? Cine crezi că a făcut mai mult rău României, securitatea sau activiștii? Da, cred în longevitatea sexcuristului de pensii... numeroase, fiindcă ocultarea colonelului Boțârlan (a cărui văduvă îi păstrează moaștele, cu celofan învelite, în rezervorul closetului) nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
îi pune bețe-n copite iar acesta-i decorează pentru trecerea Tisei în înot, când nu se amestecă în greve, în afaceri cu țigarete, în asasinarea liderilor sindicali, în amușinarea minerilor, după cum vin semnalele de la Moscova... Pe Americani îi păcălesc securiștii cu statistici trucate, aceia lăsându-se fraieriți. Așteaptă să le iasă putere sporită & bănuți de la NATO, preluând, transmițând ori vânzând secrete de profunzime păpușarilor de la Kremlin. E de presupus că or făcut, fac și vor face României Mici tot atâta

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
a aranjat" pierzând nu în cele din urmă și "buletinul de oraș" am venit eu pe lume... La urma urmei mama a trebuit să-și reia munca de croitoreasă (foarte clandestină și... ilicit) lucrând pentru soțiile oligarhilor (secretari de partid, securiști ș.a.) și în felul acesta umplea și ea golurile financiare care, an de an, se măreau. Limba germană a mamei mele aș caracteriza-o nu neapărat catastrofală, însă foarte departe de perfecțiune. Fiind crescută într-o atmosferă total maghiară, tatăl

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
un portret(robot) al cititorului meu, după cel de la întrebarea nr. 7. Sunt momente, în istorie, când e mai importantă moralitatea decât talentul... Cum caracterizezi vremurile astea în care mulți dintre foștii cenzori au condus destinele culturii, în care foștii securiști ne-au râs în nas din parlament, din guvern sau din funcții publice? Cât de vinovați suntem pentru această riscantă restaurație? Sub orice dictatură moralitatea, demnitatea umană trec înaintea talentului. Sunt triste vremurile când, după Revoluție, cu un popor needucat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
pentru această riscantă restaurație? Sub orice dictatură moralitatea, demnitatea umană trec înaintea talentului. Sunt triste vremurile când, după Revoluție, cu un popor needucat politic, ne-am ales în instituțiile statului cu foștii nomenclaturiști, fie și din eșalonul doi, cu foștii securiști etc. toată pleava comunistă a pus stăpînire pe țară, transformându-se prin rapt, în scurt timp, în capitaliști. Suntem, vrem nu vrem, vinovați de această restaurație. Să nu uităm că denazificarea s-a făcut cu naziști, la fel decomunizarea se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
ca un liberal-conservator și nu ca un reacționar, cum îl definea E. Lovinescu, unul ce ar fi vrut să ne întoarcă la vremea pârcălabilor. Un posibil mobil ar fi că, pe această cale, prin alegerea mea, ar fi sigur un securist, un nomenclaturist mai puțin în Parlament. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze scopului. Crezi că literatura a scăpat de această desfigurare? Cică Nichita Stănescu i-a spus unui amic care îi vorbea de lipsa de caracter și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
cât ai trăit, ridicându-ți moralul. Premiul USR la debutul editorial cu "La fanion", în 1981, mi-a schimbat practic viața, el m-a făcut să cred că sunt pe drumul cel bun totodată, el mi-a fost pavăză în fața securiștilor, mi-a dat autoritate publică în provincia vrânceană. Dacă poate fi un premiu și o deziluzie? Culmea, eu sunt pățit (probabil de aceea mă întrebi), anul trecut, nu mai departe, am primit "Premiul Național Mircea Ivănescu" și președintele juriului, Al.

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
dosarele de urmărire informativă operativă de la Securitate în zilele Revoluției, când eram președinte de județ pus cu forța de revoluționari și am cerut Armatei (pe care am obligat-o să preia armamentul din sediul Securității vrâncene, arestându-i pe toți securiștii) să mă ajute să aflu dacă în noul consiliu revoluționar nu s-au strecurat turnători (se umplea în fiecare zi Piața Unirii din Focșani, unde era "Casa Albă", și se alegeau membrii acestui consiliu, propuși de populație). Atunci mi-au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
le voi găsi într-o zi neatinse. Din octombrie 1989 (după ce am semnat apelul împotriva realegerii lui N. Ceaușescu la al XIV-lea congres) am avut domiciliu forțat, n-am avut voie să părăsesc municipiul Focșani. Dacă-i urăsc pe securiști și turnători? Nu mă mai impresionează decât deconspirarea scriitorilor, de la care aveam pretenția că sunt conștiințe ale neamului, colaboraționismul lor cu totalitarismul mă deprimă. Sigur, am aflat destule despre informatorii mei, dar am șters cu buretele și, dacă-i întâlnesc

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
secolului trecut, chiar pe cel ce mă avea sub urmărire directă la Focșani, un maior de Securitate și asta fiindcă în noiembrie 1989 el nu m-a lăsat să urc în trenul rapid din care trebuia să fiu aruncat de securiștii de la București, fiind pe o listă națională a celor care trebuiau să fie lichidați fizic (lasă că, după acest incident, maiorul de Securitate a organizat la Focșani un proces public, pe 5 decembrie 1989, la care m-au executat scriitorii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
o capodoperă (nu atât să am succes, ci să am operă de valoare). Sunt momente, în istorie, când e mai importantă moralitatea decât talentul... Cum caracterizezi vremurile acestea în care mulți dintre foștii cenzori conduc destinele culturii, în care foștii securiști ne râd în nas din Parlament, din guvern, din funcții publice. Cât de vinovați suntem (toți) de această riscantă restaurație? Putem să vorbim până mâine pe seama acestei teme din întrebarea ta. Moralitatea, mai importantă decât talentul, spui deja e suspectă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
sex, dus la extrem, împotriva naturii), oportuniștii și profitorii publici sunt dați exemple de realizare în viață (dacă ai bani și ești interlop, ești mare, inclusiv în literatură). Faptul că azi se regăsesc foști cenzori în funcții publice și că securiștii ne râd în nas (le râd în nas mai ales pușcăriașilor politici), e o nenorocire tipic românească, legată de toleranța prost înțeleasă (ortodoxia a dezvoltat și ea această toleranță de rău-augur, că nu suntem Dumnezeu să judecăm) și de relativizarea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
doi ani și trei luni, iar soră mea Ileana era la sânul mamei, doar de câteva luni. În beciurile Securității din Sighet, mama a trăit o execuție simulată, într-un miez de noapte, mi-a povestit înainte de a muri că securiștii m-au prins de picioare în fața ei, simulând că îmi zdrobesc capul de pereții subsolului unde o torturau dacă nu mărturisește unde se ascund "partizanii". Ca să nu-și sacrifice familia, tata s-a predat împreună cu tot grupul, iar la trei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
fiind singurul care a refuzat orice formă de colaborare cu torționarii. Pentru că l-au omorât înaintea simulacrului de proces (ceea ce este o crimă împotriva umanității, ce nu se prescrie niciodată!), oficialitățile au simulat că a evadat, veneau noaptea dubele de securiști în Dragomirești și-o terorizau pe mama și neamurile, făcându-se că-l caută pe fugar prin pivnițe și poduri, prin clăile de fân și șoapre, așa că mama nu s-a căsătorit timp de 15 ani, așteptându-l pe tata

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
la adresa sistemului comunist, ce luase oamenilor aproape totul, dar cel mai des îmi tăiau strofa la care te referi și tu: Lumea asta aiurită/ Stă pe-un tron de dinamită/ Nu se naște un copil/ Făr' o tonă de trotil. Securiștii din TVR au făcut legătura cu faptul că eu lucram pe atunci în Borșa, zonă minieră, unde artificierii aveau evident dinamită, și s-au gândit că aș putea face și eu rost de trotil de la ei, să arunc în aer

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
orice margini imaginabile și orice raționalitate, n-are rost să dau acum amănunte în plus, o voi face poate cu alt prilej, principalul șlagăr al Cenaclului Flacăra ajunsese Trăiască Ceaușescu, trăiască România! (și acest cântec are o poveste uluitoare), iar securiștii prezenți la spectacole cronometrau deja câte zeci de minute și secunde scandau marile mulțimi de pe stadioane, din sălile sporturilor și din centrele orașelor, "Cea-u-șes-cu-Cea-u-șes-cu" și câte zeci de minute "Pă-un-nes-cu-Pă-u-nes-cu"! Mai puteam să fiu compatibil cu asemenea lucruri și cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
de note pe marginea baricadei și tranșeei, chiar ce am publicat în "Flacăra", înainte de 1989, sunt lucruri reale despre oameni reali, atât cât s-a putut vorbi despre realitatea vie în acei ani, ca să nu mă înhațe cu texte propagandistice securistul care l-a înlocuit pe Adrian Păunescu, timp de cinci ani, la conducerea celei mai citite reviste din România, nu stăteam în redacție, eram tot timpul plecat pe teren, acolo unde nu se înghesuia nimeni să meargă, întotdeauna am găsit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]