3,378 matches
-
întâlniră”. La biserică, chiar în zilele marilor sărbători, era văzut adesea printre credincioși câte un cetățean cu haină lungă de piele, care nota într-un carnețel numele cunoscuților văzuți în biserică (caz concret, tatăl unui coleg de școală, cunoscut ca securist). Se vorbeau chiar și de cazuri în care un credincios, după ce se spovedea în biserică la preot, era chemat a doua zi la securitate și luat la întrebări. Și iar a mai trecut vremea, m-au prins Sărbătorile Crăciunului pe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
un campionat de tenis de masă. Și, într-un carnet, treceau scorul. Și nu semnau Nae, Gigi, Toni, Adi și-așa mai departe. Ci: Stan Smith, Borg, iar unul mai țigănos devenise Arthur Ashe. Ghinionul lui că era de culoare. Securiștii imediat și-au dat seama că astea sunt numele lor de cod. Conspirative. De agenți secreți. Mai erau și cosmopoliți. Doar ăia care-și aleseseră ca pseudonim Țiriac și Năstase au fost exonerați. Unul dintre infractori avuse bunicul simpatizant legionar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
imediat și-au dat seama că astea sunt numele lor de cod. Conspirative. De agenți secreți. Mai erau și cosmopoliți. Doar ăia care-și aleseseră ca pseudonim Țiriac și Năstase au fost exonerați. Unul dintre infractori avuse bunicul simpatizant legionar. Securiștii au bănuit că aici precis se ascunde un grupuscul ce urmărește revitalizarea mișcării legionare. Și că scrisoarea pentru Cornel Chiriac era un mesaj cifrat. Asta a fost concluzia. Let it Be! Lasă să fie! Adică, rebeliunea se amână. Ei aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
eroi și adevăratelor victime ale comunismului nu li s-a făcut dreptate nici până în ziua de astăzi. România este condusă de o clasă politică jalnică și odioasă, descendentă direct din nomenclatura comunistă ceaușistă și dejistă. În vreme ce foștii activiști și foștii securiști au acaparat în bună măsură economicul, politicul, mass-media, în care proliferează cancerigen de douăzeci de ani încoace, odraslele lor își fac doctorate prin Occident și se pregătesc pentru cariere la fel de strălucite și de urât-mirositoare ca și părinții și bunicii lor
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
complice: -Lăsați-le pe-alea, am și altceva, dacă vă interesează! -Mă interesează, desigur, sunt un amator, chiar un pasionat de literatură, a încuviințat tata pe un ton voit neutru: căpătase și el un fel de paranoia și vedea peste tot securiști ori provocatori, dacă și anticarul face parte din categoria asta ? -Ce anume preferați? Spuneți-mi niște titluri, cine știe, poate le găsim! Tata l-a măsurat pe anticar și i s-a părut că n-are de ce să-și facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ei ce să facă, să pornească în căutarea grupului de rezistență? Bun, dar încotro, nu au nici un fel de date unde altundeva ar putea fi, plus că e riscant, umblând prin zone necunoscute pot să cadă cu ușurință în mâna securiștilor, ăștia mereu organizează pânde... Să se întoarcă în oraș? Nu, varianta aceasta este exclusă, au decis să lupte, vor lupta, nu la prima piedică, gata, să cedeze, gata, să se înapoieze în oraș, în temnița fără gratii în care până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
același megafon: -Foc! Bandiții, legionarii, foc! Rafale au pornit din zeci de pistoale automate. Victor și Stan au căzut ciuruiți. Dar armele nu se opreau: focul a continuat până încărcătoarele s-au golit. Atunci, din mulțimea de militari, milițieni și securiști care înconjuraseră coliba, s-a desprins Fanache. S-a apropiat de cele două cadavre să se convingă cu ochii lui că ăia doi sunt terminați. I-a lovit cu piciorul și i-a scuipat, înjurând printre dinți. S-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în ziua când împlinea optzeci de ani și se gândea că n-o să afle niciodată cine l-a împiedicat să plece în 1971 în Italia și mai ales de ce, baritonul pensionar D. s-a întâlnit la chioșcul de ziare cu securistul Operei, aflat și el la pensie. „Auzi, măi, tovarășe Marin -l-a întrebat artistul pe fostul ofițer -, ia zi-mi așa, ca de la moș la moș, de ce nu mi-ați dat, mă atunci viza? Știi la ce mă refer, nu?“ Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
refer, nu?“ Cum să fi zis Marin că nu știa, când era să iasă un scandal monstru la CC? Baritonul nu era un solist oarecare, iar în Comitetul Central avea o mulțime de admiratori. „Noi, cei mici - s-a scuzat securistul pensionar -, ne făceam treaba, dar nu știu ce i-a venit lui dom’ colonel Panțâru. Cred că era beat și avea ciudă pe dumneavoastră că plecați mereu, și el nu fusese decât în delegații la ruși și la redegiști.“ Explicația însă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
parc, începea să împingă ca prostul la genunchiul blajinului domn Chitaru. Blajin-blajin, dar până la opțiunile politice. Subțirelul domn Chitaru, despre care se vorbea că nu lipsise o zi din Piața Universității când cu mineriadele și chiar o încasase de la un securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă se lega cineva de Boc. De câine sau de președintele democraților, nu conta de care dintre ei. Nu lătra, firește, că doar nu era câine rău, dar avea un soi de bombănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că grupul ar fi fost de o mie. Legea aceea a cantității care duce la o nouă calitate e valabilă și la oameni. Mai ales la oameni. Povestea, care mă face foarte prudent ori de câte ori vine vorba despre destin, e a securistului care sechestrase în geanta lui pașapoartele și bicisnica diurnă de o zi, ca nu cumva să vrem să ne rătăcim de turmă și să ne pierdem definitiv în Occident. Numai că insul care n-avea de gând să se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu cumva să vrem să ne rătăcim de turmă și să ne pierdem definitiv în Occident. Numai că insul care n-avea de gând să se mai întoarcă în țară și ar fi trebuit supravegheat pas cu pas era chiar securistul. A șters-o de îndată ce am fost duși la hotel, lăsând răsfirate pe pat pașapoartele, dar nu și diurna. Când n-ai mai avut de-a face cu valută, francii de-o cafea îți par o avere. Cu francii noștri, ofițerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu valută, francii de-o cafea îți par o avere. Cu francii noștri, ofițerul acela deghizat în însoțitor administrativ putea să bea treizeci de cafele, dacă se așeza la masă, și șaizeci, dacă le servea în picioare. Ghidul, care tot securist era, a luat o mutră de înmormântare și ne-a somat să ne lăsăm bagajele în camere și să coborâm imediat în autobuzul cu care urma să facem tradiționalul tur al orașului. Ne uitam unii la alții buimaci, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de locuitori și câteva milioane de locuri unde te poți ascunde o zi, ca să nu poți fi găbuit nici de cei mai abili căutători de transfugi ai Serviciilor Secrete. Ei bine, dintre toate aceste câteva milioane de posibilități, tâmpitul de securist a ales-o pe cea mai proastă. Simțindu-se probabil bogat, putred de bogat cu banii pentru șaizeci de cafele în buzunar și liber, pentru totdeauna liber, amărâtul s-a simțit îndreptățit să meargă și să se zgâiască la vitrinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un an și șapte luni, perioadă îndelungată în care ca orice deținut în anchetă am fost cel mai chinuit din punct de vedere psihologic și din lipsă de alimentație. Am fost arestat pe la ora 8, de către o grupă de ofițeri securiști, în primăria din Hălăucești unde mi-a pus pe ochi batista din buzunar și m-au legat strâns cu o sfoară pe care o aveau ei, pentru ca să nu văd ce se întâmplă cu mine și unde mă duc. M-au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
când mă scoteau la solar, adică la mici spații înconjurate cu ziduri înalte în care bătea soarele. În aceste scurte rețineri în solar eu dezbrăcam cămașa de pe mine și rămâneam în soare pentru motiv de aerisire, însorire. Caraliii, adică paznicii securiști, care mă supravegheau din gheretele plasate sus, intrau în solar și văzându-mă ei că am rămas robust la fizic și nu prea slăbit îmi spuneau: „Popa dracului, ai mâncat numai găini!” și le răspundeam: „Am mâncat și voi mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fac un pic de învățătură morală zicându-i: „Și până când o să purtați cizme lustruite, galoane și chipiu chipeș, că eu numai cu atâta și asemenea satisfacție nu aș suporta viața și m-aș spânzura de mânerul de la broasca ușii!?”. Iar securistul îmi răspundea: „Nu-mi pun astfel de întrebări”. Ca să mă constrângă la declarații în anchetă, l-au arestat pe tatăl meu, pe mama mea, pe sora mea Elisabeta, pe fratele meu Francisc și pe cumnata mea Marieta. Și în anchetă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mine în boxa tribunalului”. Mi-au răspuns: „Bine, bine, poporul este simplu dar tu ești om cult; mâine să nu faci ironii cum ți-i obiceiul căci dacă nu te liniștești te judecăm în lipsă”. Pe la sfârșitul anchetei făcute de securiști, într-o zi am fost dus la anchetă de către un ofițer, un maior de la Tribunalul Militar București, am fost anchetat în prezența anchetatorului numit Polac. La fiecare întrebare a maiorului răspundeam ironic deoarece întrebările lui nu aveau sens și nici
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce sunau metalic. În acea perioadă cu un vrej vârtos scos din salteaua de paie am zgâriat peretele și ușa metalică vopsită, făcând semnul crucii; în fața acestor cruci mă rugam „Calea Crucii”, și mișcându-mă dintr-un loc în altul, securiștii m-au privit prin vizetă și la unul din controalele zilnice văzând că am zgâriat pereții m-au întrebat: „ - Ce-ai făcut aici?” „ - Niște cruci.” „- De ce?” „- Ca să mă închin în fața lor”. Atunci cu o cheie metalică ce o avea în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spus: „ - A mai rămas o cruce” „ - Unde?” „ - Pe ușă”. Atunci a zgâriat urât de tot vopseaua de pe ușa metalică. Altă dată la un atare control i s-a părut subofițerului că salteaua pe care dormeam e deranjată și mai umflată. Securistul m-a întrebat: „ - Banditule, ce-ai ascuns acolo? „ - Un tun”- i-am răspuns. La proces unul din martori m-a acuzat că l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E adevărat?” Am răspuns: „- Nu! N-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
proces unul din martori m-a acuzat că l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E adevărat?” Am răspuns: „- Nu! N-am spus să fure trenul, dar numai locomotiva” „Și ce-a fost asta?” „ - O hiperbolă!” Securiștii și femeile lor din sala judecății au izbucnit în hohote și repetau: „hiperbolă, hiperbolă”. Un asistent de la facultate luase cu împrumut de la bibliotecă o carte: „Le sense commun” a lui Garrigon Lagrange, care fusese pusă la cărțile de documentare și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la întrebările lui, dacă eu cunosc delapidările făcute de Pr. Iosif Chelaru, am răspuns că le cunosc foarte bine. La procesul civil făcut preotului susnumit la Tribunalul din Roman, la fiecare termen se striga: „Să vină martorul Petru Albert”. Dar securiștii nu m-au dus la acel proces căci își închipuiau că eu aveam de gând să arăt meritele preotului Iosif Chelaru, să arăt că nu are nicio vină. Așa s-au petrecut lucrurile și când am fost ca martor împotriva
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca martor împotriva unor persoane din celelalte grupuri. Ca martor am declarat: „ - Acești inculpați, cum e Pr. Duman Iosif, nu au afirmat niciodată că regimul comunist va dispărea! Numai eu am susținut în auzul lor că va dispărea comunismul”. Seara securiștii mă scoteau iar la anchetă și mă interogau: „Cine te-a învățat să vorbești așa? De ce ai vorbit așa?” Răspundeam că „deja sunt condamnat și că n-o să-mi reluați procesul de la capăt”. După terminarea procesului mi-au arătat în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe care am depus-o la Biroul Caritas din Königstein din Germania. La acea dată memoria mea reținea mai bine faptele. După Revoluția din decembrie 1989, sora mea Agneza mi-a descoperit că mama mea a fost bătută crunt de securiști la sâni, încât a rămas înnegrită mult timp. Toată suferința a fost provocată din ura comuniștilor față de preoții religioși și cu intenția de a ne suprima faptic și nu prin vreo altă lege. Am făcut această relatare la cererea superiorilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
greva foamei: fără apă, fără mâncare, ca să leșin de foame, și astfel ei să nu mă poată obliga la declarații mincinoase. M-au ținut la anchetă circa 10 zile. Nemâncând zile de-a rândul și fiind total epuizată de puteri, securiștii nu mă puteau ancheta și nici nu puteau să mă trimită acasă căci leșinam pe cale. Au încercat să mă alimenteze cu lichide (cu lapte) forțându-mi deschiderea gurii cu călușul. Mi-au turnat și mi-au umplut gura cu lapte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]