3,380 matches
-
Jean Malic (1885), pun în scenă, pe un ton de romanță, aceste noi idile transeuropene, scoțând la iveală întregul lor farmec dulce-amar. Flirt este o narațiune în tonuri pastel semănând cu o delicată acuarelă. Găsind întâmplător într-un fund de sertar două mănuși micuțe cu degetele destrămate și un trandafir vestejit, naratorul începe să evoce cu nostalgie trecutul. Astfel, rememorează "clipa fericită" în care avusese șansa s-o întâlnească pe "cea mai gingașă dintre crăiese"26. Asta se întâmpla, își amintește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ucenici, repartizați pe lâng ă un meseriaș de la lăcătușărie, strungărie, fierărie, tâmplărie sau electricitate. Am fost repartizat chiar din prima zi la sectorul de lăcătușerie, la maistrul Floricel, specialist lăcătuș mecanic. Sarcina noastră era să punem la dispoziție sculele din sertar maistrului când avea nevoie de ele, să ține m ordinea sculelor în sertar, să aducem sculele - la comanda maistrului de la sculărie care deservea tot atelierul cu bormașini, burghie și alte scule necesare bunei ac tivități. Aceste scule se eliberau de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
electricitate. Am fost repartizat chiar din prima zi la sectorul de lăcătușerie, la maistrul Floricel, specialist lăcătuș mecanic. Sarcina noastră era să punem la dispoziție sculele din sertar maistrului când avea nevoie de ele, să ține m ordinea sculelor în sertar, să aducem sculele - la comanda maistrului de la sculărie care deservea tot atelierul cu bormașini, burghie și alte scule necesare bunei ac tivități. Aceste scule se eliberau de salariatul care răs pundea de ele, un fel de gestionar al lor. Pentru
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
din urmă, buni meseriași în domeniul pe care ni-l alesesem. Eu, în calitate de lăcătuș mecanic, am mers la Camera de muncă din orașul Bacău unde am dat ex amen în materie de confecții metalice. Întors la atelier, am primit un sertar cu scule și un ucenic să-l învăț meserie. Colegul meu, care fusese unul din cei 20 de băieți care promovase examenul și revenise ca meseriaș, a continuat gluma cu ucenicii. Gluma, nu bătaia! — du-te la sculărie, îi spune
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mă minunam la fiecare pas și pentru ce vorbesc deseori de dormit, Dumnezeu știe pe unde, și de mîncat din conserve cărate de-acasă. Lucru greu de înțeles acum, cînd orice cetățean normal are pașaportul în buzunar sau într-un sertar de-acasă, cînd ne luăm toți biletele de tren sau de avion pe net și cînd fiecare poate călători și vizita orice țară, fără altă problemă decît limita posibilităților sale financiare. Mult mai tîrziu, odată ajunsă și stabilită în lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în plus, că profeți-s neglijați în țara lor. Noroc cu ideile-bombă ale Doamnei Ch.! Nimeni nu poate contesta desăvîrșita justețe a spuselor sale, așa că Monsieur Ch. se scoală de la masă, mă ia cu el în garaj și descuie un sertar din care începe să scoată un număr impresionant de ștampile, mormăind. "Asta-i a firmei de benzină, cu asta vizez bonurile, asta-i pentru facturi, fir-ar să fie! Unde-o fi a primăriei? Aha! Uite-o! Ai pașaportul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Nevastă-sa îi aruncase niște vorbe grele când a ajuns acasă. El urcase fără zgomot pe scările din spate, de la bucătărie, dar ea l-a simțit. L-a luat de mână și l-a dus către scrin, a tras un sertar și a pornit un reportofon.Vocea Laurei răzbătea strident în noapte, a lui se auzea mai slab. Stătea în fața lui cu mâinile la spate. -Ce ai de gand? Din fericire a aparut fiică-sa și a fost brusc întreruptă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
publicat la noi Petre Stoica și Liviu Ioan Stoiciu. Alexandru Tacu-Zeletin ilustrează perfect viața intelectualului În vremea dictaturii: deținut politic, făcând meserii de dincolo de sufletul și de dincoace de vocația să, dorind să publice (nimeni nu scrie literatura numai pentru sertar!), dar izbinduse mereu de ,,dosar”, Alexandru Tăcu a fost nevoit să stea undeva, la marginea câmpului cultural activ, om de cenaclu, ,,sufletist”, fin ascultător și degustător al poeziei altora, amânat sine die, părând, la un moment dat, a-și oferi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bandă. Și dacă te-ai ales doar cu o despărțire preventivă de partenera, am și eu contribuția mea. Cunosc relațiile tale În suferință cu doamna Marga, dar ți-ar fi greu să dovedești. Dosarul tău a rămas În continuare În sertarele noastre și depinde de tine, ca să nu fie reactivat!... Sper să colaborăm bine. Și acum să trecem la chestiune, cum spune maestrul Luca. Vizitezi des bibliotecă tehnică, nu? Da, de câte ori am nevoie de o carte. Să zicem, dar discuțiile purtate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spunea că oamenii grași sunt buni. Florin e o excepție. Și îi place să fie așa. Și îi stă bine. Neîncadrat. Nu crede că rama e importantă, ci senzațiile-culori pe care le transmite. Nu-i place să stea închis în sertarul lui cu proiecte. Joacă zaruri și cărți. Pe o parte din ele le are așezate strategic în mânecă. De obicei așii. De la mansardă în sertar. Din sertar în mânecă. Din mânecă spre suflete. Face „clonc!“ din degete când te salută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
e importantă, ci senzațiile-culori pe care le transmite. Nu-i place să stea închis în sertarul lui cu proiecte. Joacă zaruri și cărți. Pe o parte din ele le are așezate strategic în mânecă. De obicei așii. De la mansardă în sertar. Din sertar în mânecă. Din mânecă spre suflete. Face „clonc!“ din degete când te salută, atent să nu elibereze aripile așilor decât la momentul potrivit. Mai potrivit, Florin e omul care știe să stârnească o flacără vie folosind chibrituri mici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ci senzațiile-culori pe care le transmite. Nu-i place să stea închis în sertarul lui cu proiecte. Joacă zaruri și cărți. Pe o parte din ele le are așezate strategic în mânecă. De obicei așii. De la mansardă în sertar. Din sertar în mânecă. Din mânecă spre suflete. Face „clonc!“ din degete când te salută, atent să nu elibereze aripile așilor decât la momentul potrivit. Mai potrivit, Florin e omul care știe să stârnească o flacără vie folosind chibrituri mici. Europa noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
a v-ați ascunselea ielesc, și scuipă flori și fluturi. Oamenii nu mai locuiesc în orașe, iar măștile de gaze sunt accesorii trendy într-o lume în care trăiește un singur dragon. Lumea lui Markku Metso a ieșit dintr-un sertar, a crescut mare cât să ajungă la tastatură și și-a făcut blog (http://drawerblog.blogspot.com/). Sau, în cuvintele lui, „într-o bună zi, sertarul de la biroul meu a recunoscut că este cel mai nepotrivit spațiu de depozitare. Tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
în care trăiește un singur dragon. Lumea lui Markku Metso a ieșit dintr-un sertar, a crescut mare cât să ajungă la tastatură și și-a făcut blog (http://drawerblog.blogspot.com/). Sau, în cuvintele lui, „într-o bună zi, sertarul de la biroul meu a recunoscut că este cel mai nepotrivit spațiu de depozitare. Tot ce se afla acolo se sufoca încet și orbea pe zi ce trece, în lipsa luminii. De aceea există acest blog. Pentru ca lucrurile să vadă și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
în schițe pe care nu le mai termină niciodată și visează la o lume alb-negru în care să nu existe sisteme de operare instabile precum Windows. O dată la câteva zile, săptămâni sau luni, câte un desen mai iese timid din sertar, trece puțin prin Photoshop și se uită la noi cu ochi mari. Markku nu e mulțumit. „Acasă e într-un orășel imaginar numit Kouvostoliitto. De fapt, trăiesc în mintea mea și desenez lucruri care sunt și ele acolo, cu mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
un proiect. Să termine o ilustrație. Diminețile îl găsesc cu creionul în mână. Evident, nu-i place nimic și-l doare capul. Câte o coală e făcută cocoloș. Desenele norocoase vor fi colorate mai târziu, cele nefericite se întorc în sertar, rugându-se să nu se sufoce până când le va scoate din nou la lumină, animat de alte idei. „Uneori nu este nevoie să călătorești decât cu mintea pentru ca stelele să-și schimbe locul pe cer. Iar atunci se schimbă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
va scoate din nou la lumină, animat de alte idei. „Uneori nu este nevoie să călătorești decât cu mintea pentru ca stelele să-și schimbe locul pe cer. Iar atunci se schimbă și dorințele pe care li le șoptești... CV de sertar Nume complet: Markku Kalevi Metso Data nașterii: 6 martie 1980 Domiciliu: Kouvola, Finlanda Studii: licențiat în media și design la Kymenlaakso University of Applied Sciences (KyAMK) Experiență: A lucrat ca freelancer pentru Sakara Records, Tähtivaeltaja, Stam1na, Medialouhos, Eisis.org. Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
după cum l-a stimulat și jocul intertextual prilejuit de trimiterile la opere de mai târziu, datorate lui Shakespeare sau Stendhal. Între două lumi Unica piesă de teatru a lui Ștefan Augustin Doinaș, Brutus și fiii săi, este un text de sertar. Cu referințe anticomuniste explicite, fără vreo șansă de apariție în 1954 când a fost scrisă , ea va fi publicată abia după patru decenii, în 1996. Drama istorică tratează momentul instalării republicii romane în 509 a. Chr. prin alungarea regelui Tarquinius
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
găsești un editor, dar vei fi învățat atât de multe prin efortul de a fi scris încât vei continua cu forțe proaspete și o vei depăși. Dar n-o arde, chiar dacă-ți este rușine de ea. Păstreaz-o undeva într-un sertar. La treizeci de ani îți va fi lehamite de ceea ce ai scris la douăzeci. Dar la patruzeci de ani îți vei recâștiga ceva din respectul pentru visele din tinerețe! De altfel, s-ar putea dovedi demnă de publicat. Nu se
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Cléa dă năvală, smeadă și zglobie, dar se preface că n-o vede. Ea o apucă de braț, îi spune că trebuie să plece sau cel puțin să telefoneze. "Mai târziu, nicio grabă", zice plictisită Cléa, care răscolește într-un sertar, nu găsește ce caută și iese imediat. Rămâne din nou singură cu sforăitoarele și palavragioaicele astea. Nu știe pentru câtă vreme. Se enervează, cere să vină doctorul Sinus. Știe oare ce se întâmplă în casa lui? Urlă. Cléa se întoarce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trezit? Atunci, mai bine să schimbe visul. Deocamdată, îi lipsesc niște piese de schimb în depozitul de vise. Tușește, nu poate nici să scuipe, nici să-și sufle nasul. Îngrozitor. Își frământă mintea să găsească soluții. Să tragă, de exemplu, sertarul noptierei, unde își ține forfecuța de unghii, ca să-și taie manșetele prea strâmte și sforile de care îi atârnă la încheieturi sacii. Da, dar cum? Ridicându-se puțin, ajunge să-și sprijine capul de noptieră și chiar să-și lovească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își ține forfecuța de unghii, ca să-și taie manșetele prea strâmte și sforile de care îi atârnă la încheieturi sacii. Da, dar cum? Ridicându-se puțin, ajunge să-și sprijine capul de noptieră și chiar să-și lovească fruntea de sertar. Se repetă exact istoria încercărilor impuse de doctorul Sinus. Ai putea crede că falsul doctor nu e un caz izolat, ci, dimpotrivă, o excrescență malefică și foarte răspândită a speței umane. Picioarele îi sunt mai mult sau mai puțin libere
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de reverele hainei: "Însoară-te și șterge-o de-aici cu blestemata aia de pasăre!" Ca s-o pedepsească, Ahmed o pune să plătească taxiul... Intrând în sufragerie, Filip vede o tânără femeie care, întoarsă cu spatele, căuta ceva în sertarului bufetului. Silueta ei, rochia cu bretele și părul roșu îi confirmă toate bănuielile. Ea se întoarse și îi zâmbi. Permiteți-mi să mă prezint, spuse locotenentul, presupun că sunteți fiica doamnei Segal. Ea îi întinse mâna: "Nastia. Mama e foarte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
clasă. A ei se afla în capătul culoarului, separată de cele mai agitate, ale celor mici. Câteva zeloase lucrau fără să se întrerupă, aplecate deasupra băncilor: nici măcar nu-și ridicară capul când intră. Gabriela se duse să scoată din fundul sertarului ei o carte, și ieși. Când trecu iar prin fața secretariatului, se deschise ușa. Fetele care umblau încoace și încolo se precipitară în speranța de a se vedea în sfârșit chemate la vorbitor. Decepție. Maica Zenobia, astupând cadrul ușii cu persoana
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să vadă că sobrietatea înseamnă serviciu minim (nu s-a născut încă nebunul care să refuze o comandă de omagiu), pe alții, dimpotrivă, că e dovada unui sentiment sincer, contrastând cu stilul umflat al lingușitorilor. Are deja câteva ciorne în sertar, va alege una când va fi momentul. Și, de altfel, nici nu e sigur că îl sunaseră ca să-i ceară un omagiu. Pot suna pentru tot felul de fleacuri, o informație, o documentare, sloganuri... Orice-ar fi, uite că profesioniștii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]