3,396 matches
-
pe dreapta, după magazinul de sicrie al lui Wellmann. Știa tutungeria, știa și magazinul de pompe funebre „Viața de apoi”. Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bun Înțeles după Înmormântarea mea care și ea nu va costa prea mult În speranța că o să mă vând cu totul en detail și en gros cum se mai zice, mai puțin proteza care nu e naturală din care cauză sicriul nu va fi nici el cine știe ce. Aud că s-ar face și din platină la unele case. Mai mari. Numele meu se va scrie pe cruce cu litere mici de tipar să rămână loc și pentru alții care vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decor, iar celălalt verde Închis, un fel de foaie de cort dar mult mai suplă. Șoferul apăsă prelung pe butonul soneriei, grăbit să predea marfa și să-și vadă de drum pentru că mai avea de livrat În aceeași după-amiază un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru deschise ușa, cei doi salutară politicoși, Îi Înmânară un plic și, fără nici o explicație intrară În hol cu cele două baloturi pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și ea nu se mai lăsă așteptată. Doi. Pe tata și pe bunica. Tata a fost un bărbat Înalt, dar avea ambele picioare amputate. Accident de muncă. L-au Îngropat Într-un sicriu mare, deși ar fi intrat Într-unul mai scurt și mai ieftin. Pantofii negri de lac au fost lipiți cu clei de tâmplărie de lemnul masiv al sicriului acoperit cu voal alb. La Început au vrut să-i bată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avea ambele picioare amputate. Accident de muncă. L-au Îngropat Într-un sicriu mare, deși ar fi intrat Într-unul mai scurt și mai ieftin. Pantofii negri de lac au fost lipiți cu clei de tâmplărie de lemnul masiv al sicriului acoperit cu voal alb. La Început au vrut să-i bată În cuie, Însă cineva a zis că nu e Isus să merite o asemenea onoare. A fost o Înmormântare fără preot pentru că era vorba de un sinucigaș și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea. De aceea, toți elevii ei erau convinși că ea, cea adevărată, se dusese undeva departe, În California sau Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu ochii agățați de ea, bărbați și femei deopotrivă. Iar ea se Îndepărta de sicriu, ușoară totuși, În năvodul cleios al privirii lor, ștergându-și mereu ochii cu o batistă-năfrămuță albă-albuță, faină-făinuță, pe care o tot scotea din mâneca stângă a cojocului ei trois quarts, cu guler rusesc, ușor evazat și secuiesc de fel, culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, „Stricato, nu mă mai târî pe la toți doctorii, că oricum o să mor”, după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând „Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu”, în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se întunecaseră, ca de aburul unei respirații otrăvite. Murise Bătrânul. L-am chemat imediat pe Francisc să-i dau dispozițiile necesare: să stea de pază la morgă, ca să nu intre nimeni acolo - ce să vadă? o umbră? - apoi să sigileze sicriul și să permită accesul celor din azil. Privind doar capacul sicriului își puteau imagina orice. Le ajungea atât ca să se închine. Pentru mine am rezervat obligația de a ține un discurs emoționant. După înmormântare am luat-o pe Moașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am chemat imediat pe Francisc să-i dau dispozițiile necesare: să stea de pază la morgă, ca să nu intre nimeni acolo - ce să vadă? o umbră? - apoi să sigileze sicriul și să permită accesul celor din azil. Privind doar capacul sicriului își puteau imagina orice. Le ajungea atât ca să se închine. Pentru mine am rezervat obligația de a ține un discurs emoționant. După înmormântare am luat-o pe Moașa de mână, îndreptându-ne spre azil. În sala cu oglinzi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neașteptate de febră tifoidă, În timp ce se afla la Dresda. Avea numai treizeci de ani. Henry făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În groapa noroioasă. Părea incredibil și imposibil de Împăcat cu ideea unei Providențe binevoitoare faptul că o viață tânără și plină de promisiuni fusese Înăbușită printrun gest atât de banal cum era băutul unui pahar cu apă contaminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când te chinui să mergi la deal Îți dai seama cât de repede mergi la vale“. Vechiul său prieten și eroul său, Millais, murise de cancer În august și Du Maurier fusese invitat să facă parte dintre cei care purtaseră sicriul la Catedrala St Paul’s, dar fusese nevoit să se scuze, nesimțindu-se destul de bine nici măcar pentru a participa la slujba de Înmormântare. Știind cât Îi fusese de devotat lui Millais, Henry interpretă aceasta ca pe un simptom grav al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl vezi? o Întreabă dna James. După părerea mea, simțim În continuare multă tandrețe față de trupul cuiva pe care l-am cunoscut bine În viață. Theodora acceptă și este condusă În salon de Minnie Kidd. Henry James stă Întins În sicriu, acoperit cu un giulgiu ngru; pe față are o bucată de pânză albă, pe care Minnie o trage la o parte, lăsând să se vadă chipul imaculat bărbierit. Arată foarte bine, ca o operă de artă sculptată În ceară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic. Putregai, goliciune rușinoasă și obscenă. Numai dacă zâna bună se îndură și-i suflă un sicriu de sticlă și-i trimite și un prinț care să-i ia bucățica ce a oprit viața și să-i curgă iar sângele prin vene, să-i redea roșeața în obraji, și buzele să prindă iarăși roșul rubinului. Pielea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să rostească vorbele. Cred că e moartă. Înmormântarea lui Caitlin a fost cea mai tristă zi din viața lui Susan. I-a fost aproape imposibil să suporte s-o vadă pe Milly, care abia împlinise doi anișori, tropăind până în dreptul sicriului, cu mânuța grăsuță ascunsă în pumnul strâns al lui tati. Așezând buchețelul de lăcrămioare, legat cu fundă - florile preferate ale mamei - pe sicriu, fetița nu părea să înregistreze suspinele reprimate ale celor aflați în biserică. Mami se trezește? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aproape imposibil să suporte s-o vadă pe Milly, care abia împlinise doi anișori, tropăind până în dreptul sicriului, cu mânuța grăsuță ascunsă în pumnul strâns al lui tati. Așezând buchețelul de lăcrămioare, legat cu fundă - florile preferate ale mamei - pe sicriu, fetița nu părea să înregistreze suspinele reprimate ale celor aflați în biserică. Mami se trezește? a întrebat ea sonor, când Nick a luat-o ca să se întoarcă la locurile lor. De unde până atunci se ținuse tare, bărbatul și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
toți cei din încăpere. Cineva o să plătească pentru asta. în curând. A dus trupul Vânătorului pe brațe până la ușă, apoi a vorbit din nou către cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ne-a invitat să mergem în seara aceea la el acasă, ca să mai vorbim. Deja se părea că intraserăm într-o conspirație laolaltă cu acest om. S-a întors în cimitir în timp ce eu îmi încheiam treaba, folosindu-mă de un sicriu gol. Ajutându-ne de funii și bețe, am scos Trandafirul din pământ și l-am așezat în coșciug fără să-l atingem. Omul acela își aduse în pădure mașina lui nouă, de teren, și, cu ajutorul ei, am scos pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oricare dintre noi. Chiar dacă a continuat să refuze să-l mai folosească după prima vizită pe Thera. — Avem destule probleme și fără șmecheria asta, a spus el azi. însă continuă să vină. Vine în fiecare seară atunci când ne adunăm în jurul sicriului în camera de zi a lui Grimus, ca să pornim în Călătoriile Conceptuale pe care Dota ni le-a explicat. Vine ca să se așeze și să ne fulgere cu privirea în timp ce Grimus și cu mine ne vizităm cu rândul lumile. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fuga acolo pe cât de repede mi-a permis pântecul. Grimus era deja acolo, cu cămașa lui de noapte ridicolă și scufia la fel de caraghioasă, ca un spiriduș mare și furios, și evalua dezastrul. Trandafirul zăcea pe podea, cu tulpina ieșind din sicriu, care acum era răsturnat peste conținutul lui prețios! Și, amenințător aplecat deasupra lui, acolo stătea Deggle. Simțeam de o vreme că nu e totul în regulă cu Deggle și mă întrebam cât anume din antipatia crescândă a orașului față de Grimus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a doua ușă secretă ducea către camera în care dormea Media. Această cămăruță, plasată chiar în mijlocul casei, se învecina cu majoritatea celorlalte încăperi. Grimus îcare era parțial Vultur-în-Zbor) o duse pe Media de mână până în locul unde mă aflam, lângă sicriul care conținea Trandafirul. — Rămâneți aici, a zis. Aveți grijă unul de celălalt. Voi veni în curând. însă nici măcar Prepelicarul nu știe de camera asta. Pe față i se citea frica. Am recunoscut-o, era frica mea. Era partea absorbită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să dureze o veșnicie, dar formele-gând se mișcă mai rapid decât orice lucru cunoscut vreodată, așa încât de fapt s-a terminat foarte repede. Stăteam în camera secretă cu Media, ce fusese cuprinsă de groază, și ne uitam în jos, spre sicriul Trandafirului de Piatră. Era gol. Trandafirul dispăruse, iar noi nu. Omul care fusese Vultur-în-Zbor și era acum parte Vultur, parte Grimus, făcea dragoste cu Media, care fusese curvă, iar acum era reazemul lui, și în acel moment gorful Koax, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alungindu-le nefiresc. La scurt timp se ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]