4,282 matches
-
pentru cei care-l cunosc mai puțin, se întâmplă un fenomen greu de explicat, dar nu mai puțin prezent: el sau ea apar în memorie într-un chip viu, ca imagine involuntară. Așa-l văd eu pe Visarion Alexa, ca siluetă inconfundabilă, mergând întotdeauna grăbit, fie că se află în Piața Romană, fie că parcurge culoarele Universității din Matei Voievod 75-77. Nu s-a întâmplat niciodată să nu-l zăresc imediat dacă era în drumurile mele, în aceste locuri sau în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din exterioare cu lumina concentrată și agresivă din interioare, prin iruperea unor pete de culoare care izbesc privirea nu datorită violenței cromatice, ci datorită contrastului față de cadrul precedent (cearceaful alb, umflat de vânt, ca prefață la secvența inaugurării statuii sau silueta albă a acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul pe sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic, devreme ce tu, spectator, rămâi țintuit în fotoliu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a avut un aliat si un catalizator admirabil în Viorel Penișoară-Stegaru. Decorul său fixează expresiv o anumită atmosferă, un climat spiritual, un mod de a trăi interior. Costumele Liei Dogaru, caracterizante pentru personaje, cu o caligrafie elegantă, pun în valoare siluetele burlești și tragice. Ce le lipsește este o strălucire de nuanță. Actorii sunt bine dirijaiți. Prezența lui Visarion stimulează, are meritul de a fi capacitat trupa, deși nu toți interpreții au temperamentul dramatic sau experiența necesare unor partituri de anvergura
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
urmă de mister. Ceva mai credibil, fiindcă te face să crezi că ăla are motive cu atît mai serioase cu cît preferă să le țină ascunse. Și totuși au venit după el. Uitîndu-se din întîmplare pe fereastră, i-a zărit silueta ăluia glumeț, însoțit de încă vreo doi. Acum nu mai părea așa glumeț, nu după moaca pe care nu i-o putea distinge, ci după gesturile hotărîte. Priveau în curtea școlii, cercetînd chipurile din mulțimea gălăgioasă, din care de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
acum s-au pregătit pe fugă special pentru oaspetele neprevăzut? De cînd era mama acasă, Radu a fost obișnuit să mănînce puțin seara, cam trei felii de pîine prăjită cu brînză sau unt sau chestii din astea. Bătrîna ținea la siluetă și spunea că, dacă mănînci seara, depui grăsime pe tine de care nu mai scapi. Poate la fel s-a întîmplat și cu cei trei, cu toate că ei nu-și dau seama. Dacă ești prea greu, nu poți fugi cînd e
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
tot ce vrea din el, iar el nu se opune nici măcar în gînd. Poate ca să-și ascundă frica cu care se fortifica. Dar ăștia n-ar înțelege. Ar trebui să dea prea multe explicații și degeaba. 3 Fără zgomot, o siluetă i-a întunecat lumina de peste umăr, făcîndu-l să tresară. S-a întors și uite că era mama. Iar te joci? Parcă spuneai că ai de învățat. Voiai să te las în pace. Părea supărată, deși Cornel nu-și amintea să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și se topeau în, sau o parte dintr-un baton de brînză topită unsă pe un baton de pîine tăiat în două sau în jumătate, ouă fierte mai tari sau mai moi, asta nu din pricină c-ar fi ținut siluetă ca fetele, ci pentru că așa fusese învățat de mama, dar în seara aia mergea și carne prăjită, chiar îi era poftă. Pe cînd surioara dădea din buric și șolduri, fluturîndu-și mîinile deasupra capului după cățelușul cu cîteva linii pe post
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu răbufniri mai întotdeauna cenzurate. Doamna T. trăiește prin iubire, prin sentimente superioare, apropieri sprirituale, afecțiune, devotament, dragoste, încât este femeia "iubită de toți bărbații", ba mai mult: "În primul rând, luăm cunoștință de drama iubirii acelei misterioase doamna T., siluetă tulburătoare, apariție distinsă, spirit practic și autoare ce se ignoră" (Pompiliu Constantinescu). Ea este iubită de toți bărbații, dar bărbatul iubit de ea o va respinge și mistuirea acestui personaj devine dramatică. Autorul o rugase pe Doamna T. să accepte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ei în cotidian. Im pli ca rea ei în viața individului a avut ca prim efect pozitiv nașterea unei ar hi ve capabile să dezvăluie aventura unui cuplu de la primele momen te ale constitui rii și până la frământările din jurul destrămării. Silueta ei se întrevede în fiecare etapă: la alegerea partenerilor, atunci când stabilește reguli de natură re li gioasă și socia lă, la pregătirea zestrei, la logodnă, la cununie, la pronunțarea divorțului. O altă caracteristică importantă pentru familia românească din epo ca
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
necomplezente, sunt de natură a-i incita pe istorici la reexaminarea întregului câmp de fapte. Convorbiri literare, 11 (3-9 mai 1990), p. 8,15 ARC PESTE TIMP Totul în incinta sacră dintre dealurile Putnei e măsurat și cuviincios. Totul, de la silueta mănăstirii însăși, înfiptă parcă pentru vecie în solul tare al Bucovinei, până la construcțiile din jur, alcătuind un complex impresionant în care forma și culoarea susțin deopotrivă impresia de armonie, calm sobrietate, așa cum se cade la un așezământ ca acesta, menit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pași, imaginea ni-l arată pe Emanou coborând în craterul în care se află cimitirul de mașini. Pe parcursul coborârii, camera rămâne fixă, apropierea de personaj se face prin transfocare. Până la apropierea completă de Emanou, în planul îndepărtat se zărește o siluetă ghemuita. Stă la pândă, îl urmează? Întrebarea rămâne cu răspuns ambiguu. Ar putea fi Fodère, daca urmărim sensul de mișcare al intrării lui în scenă și atunci suntem în sfera spionilor, a trădătorilor. Dacă avem în vedere descrierea cadrului în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și morminte, unde Martín și Bucich 52, personaje ce trecuseră prin momente de dramă, privesc câmpia argentiniana, transmițându-și, printr-o frază simplă, speranța: "Ce mare este țara asta a noastră, nu? Și în acel moment, Martín, uitându-se la silueta giganta a camionagiului pe fondul cerului înstelat în timp ce urinau unul lângă altul, a simțit că o pace de o puritate de nedescris îi cuprindea pentru prima dată sufletul zbuciumat"53. Românul este ca un experiment metafizic, o încercare de apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din aceeași parte și din alte colțuri ale țării. Și porțile acestea, care nu se deschid oricui, i s-au deschis. Un exeget, care l-a cunoscut la Școala de arte frumoase din Iași, vedea încă de pe atunci în Cămăruț ―silueta bărbată a ciobanului carpatic, mereu egal cu măgurile și cu brazii, venind cu ele din veacuri. Într-adevăr, era un tânăr înalt, cu umerii largi, cu statura dreaptă și bine legată, cu trăsături puternice tăiate în planuri mari și aspre
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
coloritul optimist, dispus în tușe largi, vibrante, prin desenul lor abil și prin știința compozițională cu care sunt organizate imaginile. În asemenea lucrări personajele sunt surprinse într-o mare varietate de atitudini, gestica lor fiind simplă, firească, lipsită de ostentație. Siluetele acestora descriu adeseori curbe armonioase care se intersectează și se combină între ele, animând și dinamizând scenele cu euritmiile lor, în cadențe mai alerte sau mai domoale, în funcție de specificul acțiunilor la care participă personajele. În aceeași manieră sunt compuse și
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
atmosferă irizată, cu transparențe prețioase și moliciuni catifelate, în ambianța cărora culorile se întrepătrund fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări de spirit, de reverie și candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
diversitatea sa, ci s-a limitat la câteva scene și episoade fragmentare, suficiente pentru a recrea o atmosferă și a evoca un cadru; el nu și-a propus să aprofundeze psihologia personajelor pe care le descrie, ci schițează numai câteva siluete din linii fine și rapide; autorul nu ne oferă o analiză pătrunzătoare, căci drama sa interioara este abia sugerată, prin câteva scurte trăsături evocatoare. Totuși, fără a aprofunda personajele, fără a stărui asupra detaliilor, M. Blecher ne dăzvăluie în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în momentele când persoana mea cotidiană s-a dizolvat în inconsistență, e diferită de oricare alte senzații. Când durează mai mult, ea devine o frică, o spaimă de a nu mă putea regăsi niciodată. În depărtare, persistă în mine o siluetă neagră, înconjurată de o mare luminiozitate, așa cum apar unele obiecte în ceață 327. De altfel, versurile lui P. B. Shelley ,,I pank, I sink, I tremble, I expire" (,,Gâfâi, mă scufund, tremur, îmi dau duhul"), așezate de Blecher la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai știu cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forțe egale... o siluetă nesigură, înconjurată de o mare luminozitate, așa cum apar unele obiecte în ceață. Teribila înrebare ,,cine anume sunt? " trăiește atunci în mine ca un corp în întregime nou, crescut în mine cu o piele și niște organe ce-mi sunt complet
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
efect sunt descrierile (cu etimonul într-o memorie afectivă intensă) de peisaje și locuri (Torino, Roma și împrejurimi), reliefuri și spații periferice, deșertice, misterioase prin cromatica și vibrația lor de sfârșit de lume. Nu lipsesc interioarele, barurile, trenurile, climatul citadin, siluetele crepusculare, portretele eficiente prin simbol și obsesie. Se cuvine totuși să revenim la istoria apariției romanului Petrol, ce ne este detaliată de nota filologică a lui Aurelio Roncaglia, îngrijitorul ediției italiene de la Einaudi, 1992. Aflăm că acest manuscris, parvenit în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
schimbare de sex) este pentru autor un foarte nimerit pretext pentru a aborda, în aceeași cheie sado-maso, tipologia intelectualului, a politicianului, a omului religios, a tatălui etc. Complicatei ierarhii de zei ce populează și determină conduita pământenilor, i se adaugă siluetele de tineri subproletari urbani, emigrați din Sud, leit-motiv al obsesiilor pasoliniene. Carlo, expert în petrol (înțeles ca oleum petrae ca spirit, esență, sau substantia, a se vedea notele lui Giuseppe Zigaina) și inginer la firma ENI, suferă de taedium vitae
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ei încercănați enorm/ și buzele palide de femeie/ și glasu-i moale ca o deschidere de petale / am întrebat-o: cine ești? tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!" (La Nymphette). În altă parte, moartea (tot feminizată!) apare ca o siluetă indistinctă, împleticită, dar feroce: "iată-n această dimineață o formă feminină ivită/ din față: ovalul ei e exact, or merge împleticit, lent,/ cu siguranța lucrurilor moarte ca un soare placid/ închizându-se-n boltă, dezvirginarea ei s-a întâmplat/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
individualizata. Sexualizarea existenței este tema dominantă a descrierii pariziene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Până în perioada interbelică, sexualitatea urbană nu se mai explică, ca în trecut, printr-un anumit eveniment, nu ține de o aventură bine individualizata, de o siluetă observată în noapte, ci de atmosfera pariziana în totalitate. "On eût dit qu'il y avait sur la ville une brise d'amour répandue" [Maupassant, Au printemps, în La parure, p.219]. Provocarea amoroasă înscrisă în ansamblul și în detaliile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas în urmă până acum. Femeile rivalizează între ele în privința modei și stilului, la fel de mult ca în privința frumuseții sau amantului. Modă este, in geneză să, un fenomen citadin. Până la jumatatea secolului al XIX-lea provincia a fost destul de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
l'armée des robes" [Zola, La Сurée, p.247]. Ele sunt asemuite unei armate, sugerându-se ideea că vestimentația este o armă de seducție. Între 1880 și 1890 modă s-a schimbat mult, abandonând mașinăria complicată și sofisticată pentru o siluetă mai naturală, care nu mai este sculptata de haină, ci haină este ajustata la corp. Cu cât mai mult se democratizează haină, cu atat mai mult se singularizează elegantă. Din ce in ce mai influenți, artiștii modei apar în literatura la Balzac, la Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]