4,326 matches
-
Cele 12 compoziții ale sale, găsite abia în 1960, s-au păstrat în Arhivele vieneze. Carl Filtsch a murit la Veneția, pe când avea numai 15 ani. Portrete: Ceaikovski și Rahmaninov „A doua zi, la Taneiev, a cântat pentru prima oară Simfonia a VI-a. Se aflau toți acolo. Rahmaninov asculta, cu capul sprijinit într-o mână, fără să scape din ochi fața lui Ceaikovski. Îi plăcea să-l observe când acesta nu-l vedea. Odată, la Teatrul Mare, l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
l-a văzut (când el credea că nimeni nu-l privea) complet diferit, fără mască, și de atunci căuta să regăsească pe chipul său calm și amabil cealaltă expresie: oboseală, disperare, chin. ș... ț În pofida tăcerii lor, el știa că simfonia aceasta era cel mai bun lucru pe care-l scrisese. Nu pentru că era ultima lui lucrare, nu pentru că de-a lungul unor ani lungi voise să răspundă - pentru sine - unor întrebări dureroase la care răspunsese în sfârșit, nu pentru că această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
aceasta era cel mai bun lucru pe care-l scrisese. Nu pentru că era ultima lui lucrare, nu pentru că de-a lungul unor ani lungi voise să răspundă - pentru sine - unor întrebări dureroase la care răspunsese în sfârșit, nu pentru că această simfonie cuprindea toată durerea, tot delirul care era în el, pentru că acum era golit, ca și cum i s-ar fi smuls sufletul, ci pentru că această muzica era - mai mult ca niciodată - el însuși, carne din carnea sa, sânge din sângele său. Erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Rusia, invitați la Festivalul de interpretare pianistica și compoziție „Carl Filtsch“, au cântat alături de orchestră Filarmonicii de Stat Sibiu. Vladimir Ziva, director artistic al Orchestrei Simfonice din Moscova, a dirijat Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, de Rahmaninov și Simfonia a VI-a Patetica, de Ceaikovski. Solist a fost Mikhail Petukhov, pianist și compozitor, profesor la Conservatorul „Ceaikovski“ din Moscova. aniMotion, desene pentru oameni mari Nou la Sibiu: Festivalul European de Animație - aniMOTION organizat de Fundația AltArt, cu proiecții de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ansamblu format din treizeci și cinci de instrumentiști din douăsprezece țări, înființat în Austria în 2004, concertează îndeosebi în spațiul UE și cel puțin o dată pe an în Orientul Apropiat, în cadrul proiectului „Dialogul Culturilor“. La Sibiu, „Spirit of Europe“ a interpretat și Simfonia nr. 27 a lui Haydn, cunoscută și sub numele de Hermannstädter Symphony. Arhivele Demarco Arhivele Demarco au fost expuse la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal. Arhivele reprezintă o colecție cuprinzătoare rezultată din activitatea Galeriei Richard Demarco și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
REVELAȚIA EMINESCU” la a cărui bază se află oscilațiile neliniare întrerupte și cu frânturi, în particular, OSCILAȚIILE MIGRATOARE. 1. Introducere Mikalojs ĈIURLIONIS (1875-1911) a absolvit conservatorul din Varșovia și Laiptzig. Are creații de muzică corală, lucrări pentru orchestra de cameră, simfonii, însă, pentru o fire ieșită din comun, cunoștințele muzicale au fost insuficiente și la o vârstă înaintată devine student la școala de arte frumoase din Varșovia. A început să picteze din anii studenției. Profesorii i-au observat talentul și l-
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
iunie, respectiv iulie. Între noutățile accesibile la Praga, violonistul Maxim Vengerov, secondat de Lawrence Power, un tânăr violist de mare talent și care face deja o carieră internațională, a înregistrat pentru EMI, cu Verbier Festival Chamber Orchestra, un disc Mozart: Simfonia concertantă și două concerte de vioară. O înregistrare bună, dar cu un exces de perfecțiune căutată și cu un Vengerov nu tocmai convingător ca dirijor, deci nu un disc excepțional. Unica descoperire este orchestra de cameră a Festivalului de la Verbier
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mesager muzical al păcii și toleranței. „Spirit of Europe“ concertează mai ales în spațiul UE și, cel puțin o dată pe an, în Orientul Apropiat, în zonele de cultură islamică, în cadrul proiectului „Dialogul Culturilor“. La Sibiu, „Spirit of Europe“ a interpretat Simfonia nr. 27 a lui Haydn, cunoscută și sub numele de Hermannstädter Symphony/Simfonia Sibiului, și Simfonia nr. 2 de Ludwig van Beethoven. Surpriza a venit însă între aceste două lucrări, când s-a interpretat, în primă audiție, Monologul pentru voce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
spațiul UE și, cel puțin o dată pe an, în Orientul Apropiat, în zonele de cultură islamică, în cadrul proiectului „Dialogul Culturilor“. La Sibiu, „Spirit of Europe“ a interpretat Simfonia nr. 27 a lui Haydn, cunoscută și sub numele de Hermannstädter Symphony/Simfonia Sibiului, și Simfonia nr. 2 de Ludwig van Beethoven. Surpriza a venit însă între aceste două lucrări, când s-a interpretat, în primă audiție, Monologul pentru voce și orchestră Soliloquia, de Michael Rădulescu, cu participarea invitatei speciale, soprana Pirjo Kalinowska
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cel puțin o dată pe an, în Orientul Apropiat, în zonele de cultură islamică, în cadrul proiectului „Dialogul Culturilor“. La Sibiu, „Spirit of Europe“ a interpretat Simfonia nr. 27 a lui Haydn, cunoscută și sub numele de Hermannstädter Symphony/Simfonia Sibiului, și Simfonia nr. 2 de Ludwig van Beethoven. Surpriza a venit însă între aceste două lucrări, când s-a interpretat, în primă audiție, Monologul pentru voce și orchestră Soliloquia, de Michael Rădulescu, cu participarea invitatei speciale, soprana Pirjo Kalinowska, din Polonia. Lucrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Constantin Silvestri Victor ESKENASY Dintre cele în jur de 35 de discuri cu înregistrări dirijate de Constantin Silvestri, apărute la case occidentale în ultimii zece ani și mai toate recompensate imediat cu premii de către revistele de specialitate, cred că doar simfoniile lui Ceaikovski și concertul lui de vioară, cu Christian Ferras, egalează ca importanță și artă interpretativă setul ultim publicat recent de Electrecord. Las deoparte înregistrările Enescu, ele formând o categorie aparte, de mare interes național, să spunem. Că arhivele românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Claudio Abbado (EuroArts 2007) o demonstrează cu prisosință. Setul include, cu două excepții cred, toate programele prezentate de Orchestra lui Abbado la Festivalul de la Lucerna până în 2006: Debussy, Suita din Martiriul Sfântului Sebastian și cele trei schițe simfonice Marea, Mahler, Simfoniile a 5-a și a 6-a, Bruckner, Simfonia a 7-a, Beethoven, Concertul pentru pian și orchestră No. 3, interpretat de Alfred Brendel și No. 4, cu Maurizio Pollini. Consistența și implicit interesul setului omagial mă dispensează de orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
include, cu două excepții cred, toate programele prezentate de Orchestra lui Abbado la Festivalul de la Lucerna până în 2006: Debussy, Suita din Martiriul Sfântului Sebastian și cele trei schițe simfonice Marea, Mahler, Simfoniile a 5-a și a 6-a, Bruckner, Simfonia a 7-a, Beethoven, Concertul pentru pian și orchestră No. 3, interpretat de Alfred Brendel și No. 4, cu Maurizio Pollini. Consistența și implicit interesul setului omagial mă dispensează de orice comentarii despre programul ales de Abbado. Foarte puține din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
la aniversarea zilei lor de căsătorie. Toscanini evoca deja în aprilie 1938, într-o scrisoare către amanta sa, Ada Mainardi, oferta ce-i fusese făcută de orașul Lucerna și schița un posibil program ce ar fi inclus pe lângă Idilă, o simfonie de tinerețe a lui Mozart și Septetul lui Beethoven. „Până aici, totul e bine: există o anume poezie în ideea acestui concert, într-un asemenea loc; dar nu e suficient, bunul elvețian vrea să exploateze ceva, acel animal rar, Maestro
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
să exploateze ceva, acel animal rar, Maestro Toscanini și imediat propun și un concert cu o mare orchestră, idee față de care șovăi, ba mai degrabă sunt rebel.“ În iulie, Toscanini, preciza programul, Uvertura la Scara de mătase a lui Rossini, Simfonia în sol minor de Mozart („pe care Wagner o iubise atâta“), Preludiul la actul al 3-lea din Maeștri cântăreți și Simfonia a 2-a de Beethoven. „Busch sunt maniaci“, adăuga Toscanini, fiindcă vroiau să repete un repertoriu pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ba mai degrabă sunt rebel.“ În iulie, Toscanini, preciza programul, Uvertura la Scara de mătase a lui Rossini, Simfonia în sol minor de Mozart („pe care Wagner o iubise atâta“), Preludiul la actul al 3-lea din Maeștri cântăreți și Simfonia a 2-a de Beethoven. „Busch sunt maniaci“, adăuga Toscanini, fiindcă vroiau să repete un repertoriu pe care îl știau deja prea bine. Iar la începutul lui august, dirijorul îi scria din nou Adei despre cvartetul Busch: „Asta e o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Personal, îl asociez pe Tennstedt cu Mahler fiindcă singura dată când l-am văzut la Londra, în anii ’80, m-a impresionat profund intepretarea pe care a dat-o la Royal Festival Hall, într-o seară în ajun de Paști, simfoniei a 2-a, a „Înălțării“. Recitind astăzi cartea Helenei Matheopoulos găsesc această reacție a unui critic londonez de la „Sunday Times“: „nu am auzit niciodată o partitură de Mahler care să-mi răsară atât de feroce, cu un angajament atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
la Londra, avea să preia conducerea Orchestrei Filarmonice londoneze. Instrumentiștii orchestrei declarau despre el că în anii mandatului său a îmbinat vitalitatea lui Solti cu frazarea mai relaxată a lui Bernard Haitink. Din acea perioadă datează remarcabila înregistrare EMI a simfoniilor de Mahler, probabil principala moștenire discografică lăsată de Tennstedt. Un cancer detectat în 1985, urmat de alte probleme de sănătate au condus la retragerea sa treptată de pe podium, întâi temporară, apoi, din 1993, definitivă. Cinci ani mai târziu avea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Și totuși... În cei câțiva ani de destindere ai regimului trecut, la sfârșitul anilor ’60, televiziunea română i-a înecat și ea pe melomanii noștri cu imaginile unui Karajan cu alură mistică, dirijând cel mai adesea cu ochii larg închiși simfoniile beethoveniene. Și mulți au jurat atunci numai pe el. Cu excepția lui Leonard Bernstein, pentru Karajan nomine odiosa, imaginile altor mari dirijori ai secolului au rămas atunci practic necunoscute. Sau erau cunoscute doar pentru cei puțini care aveau șansa să primească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
spune explicit în memoriile sale o mare soprană, Birgit Nilsson - erau adesea mai presus decât muzica. Aceleași observații le făcea, în carnetele sale, și Sviatoslav Richter. Pentru el, Karajan era, în fond, un dirijor „prodigios“, capabil, într-o interpretare a Simfoniei a 8-a de Bruckner, să fie „magnific, expresiv și uman“, dar la fel de capabil „să nu-și dea osteneala să se ridice la nivelul la care ar fi trebuit“. „Răceală și indiferență...“, nota Richter vorbind de un spectacol verdian, Otello
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
am la îndemână biografia lui Richard Osborne pentru a-i schița portretul în acele timpuri. O face însă, în însemnările lui berlineze, un om cultivat, Dumitru Cristian Amzăr, în mai 1941 atașat de presă: „Am ascultat sâmbătă seara, la Filarmonie, Simfonia a opta, de Bruckner, dirijată de Karajan... Spre deosebire de Furtwängler, dirijorul obiectiv, științific, aș spune, Karajan conduce emotiv și subiectiv, devenind el eroul propriu-zis și centrul întregului spectacol. Furtwängler este interpretul care nu vrea să scoată dintr-un text filosofic mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
dar pagina nu o permite. Karajan, promotorul industrializării actului muzical, a lăsat în urmă peste 900 de înregistrări. Cultul lui mi se pare nociv, dar, indiscutabil, din această masă de discuri și videouri câteva sunt absolut remarcabile. Încercați, de exemplu, Simfonia a 2-a de Sibelius, cu Orchestra Philharmonia. O propunere, subiectivă... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBI O fi sau n-o fi vina ministrului, asta nu-s în măsură s-o judec obiectiv. Cert rămine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
eveniment important din viața lui Camus - divorțul de prima nevastă. A, da, și foarte important: Meursault trage încă de patru ori cu pistolul în arabul deja mort pentru că asta sună a „ta na na na“, adică a Beethoven, și ce simfonie e asta? Tocmai simfonia destinului. Sper că nu v-ați speriat sau că, de nervi, ați mototolit hârtia „Suplimentului“. De la „Hmm“ încoace, afirmațiile nu-mi mai aparțin, ci sunt palpitante ipoteze de lectură oferite de o profesoară de literatură franceză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
lui Camus - divorțul de prima nevastă. A, da, și foarte important: Meursault trage încă de patru ori cu pistolul în arabul deja mort pentru că asta sună a „ta na na na“, adică a Beethoven, și ce simfonie e asta? Tocmai simfonia destinului. Sper că nu v-ați speriat sau că, de nervi, ați mototolit hârtia „Suplimentului“. De la „Hmm“ încoace, afirmațiile nu-mi mai aparțin, ci sunt palpitante ipoteze de lectură oferite de o profesoară de literatură franceză, toamna asta, într-una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
foarte tânăra Maria. Afară, poporul revoltat încearcă să forțeze porțile și să-i pedepsească pe eretici (desigur, Vesalius e un vrăjitor, un necromant, un Saturn, un diavol ș.a.m.d.). Vacarmul oamenilor e, scrie Borel, „un tunet biciuitor, asurzitor, o simfonie aproape ucigașă“. Scena grotescă se termină cu un asalt al porților și cu intervenția gărzilor regale. Până aici, scriitorul francez reușește să-și demonstreze calitățile de licantrop în ale literelor, pe jumătate atent la stil, pe jumătate cuprins de întunericimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]