3,862 matches
-
de legi privind locuințele muncitorești, amenajarea urbană, igiena, exproprierea etc. Jules Siegfried, a cărui lege din 1894, care îi poartă numele, organizează locuințele ieftine (HBM), este unul dintre principalii reprezentanți, celălalt reprezentant fiind Émile Cheysson. Muzeul social grupează "leplaysieni", liberali, socialiști reformatori, catolici sociali, "solidariști", cu toții preocupați de locuințele populare. 2 Alain Cottereau, art. citat, 1970, p. 372. 3 Ibid, p. 380. 1 Annie Fourcaut, "Essai de mise en perspective historique de la politique de la ville des années 1880 aux années 1970
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1981, p. 24. 2 Ibid., p. 25. 3 Asupra acestui punct, a se vedea analiza lui L. Houdeville, op.cit., 1969, p. 57. 4 Ruptura survenită la Congresul de la Saint-Étienne în 1882 dă naștere Partidului Muncitoresc Francez guedist și Federației Muncitorilor Socialiști (broussiștii și germaniștii). 1 Vezi Friedrich Engels, Problema locuinței, 1872. 2 Léon Bourgeois, Solidarité, Paris, Armand Colin, 1914 (ediția a 8-a, august); prima ediție 1896, p. 269. Citatele care urmează sunt extrase din această lucrare. 1 Anecdotă relatată de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
afirme, "Prieteni, nu așa trebuie să trăiți". Dacă există un sens adânc în opera mea, nu poate fi mai adânc decât atât. Prietenii mei scriitori scoțieni (am o droaie) mă consideră vorbăreț, hazliu și deloc enigmatic. Ca și mine, sunt socialiști care au crescut fără încredere în guvernele URSS ori SUA, fiindcă ni se par corupte și nedemocratice dictaturile unui singur partid și capitalismul neținut în frâu. Ca și mine, nici ei nu țin de o biserică anume, dar nu au
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de asemenea dreptul la muncă și creează Atelierele naționale, însărcinate cu procurarea locurilor de muncă muncitorilor șomeri, pe care criza îi înmulțise la Paris. Aceste Ateliere naționale nu au fost în realitate decît reflectarea palidă a Atelierelor sociale preconizate de socialistul Louis Blanc, membru al guvernului. În sfîrșit, o "comisie a guvernului pentru muncitori" este însărcinată să reflecteze la problemele sociale. Primele alegeri cu sufragiu universal au loc în ziua de Paști, 23 aprilie 1848. Dacă climatul se deteriorează deja la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Lamartine și radicalul Ledru-Rollin. Refluxul. Prințul Ludovic Napoleon. Dar tensiunile nu întîrzie să crească. Numeroasele falimente și mai ales impozitul impopular de 45 de centime pe franc însoțesc o situație financiară dezastruoasă. La sfîrșitul "zilei de 15 mai" principalii șefi socialiști și, printre ei, Barbès și Blanqui, sînt arestați. Atelierele naționale, considerate ca un focar de agitație, sînt dizolvate la 22 iunie. Această măsură provoacă un adevărat război civil, scurt (din 23 pînă în 26 iunie), dar sîngeros. Se înfruntă estul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe care le-a redeșteptat monarhia din Iulie, au contribuit cu mult la succesul prințului. Trecutul său turbulent și personalitatea sa complexă apar totuși ca fiind dintre cele mai ambigue. Este el oare fatalist, el care crede în steaua sa? Socialist, pentru că a scris Extinction du paupérisme 12? Sau poate revoluționar? Puțin înainte de Februarie, el a cunoscut închisoarea, a stat mult timp în exil. După alegerea sa, jură credință Republicii, constituie un guvern esențialmente conservator și pare a fi astfel omul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de insurgenți sînt executați fără judecată; restul sînt condamnați la exil sau la deportare. Comunarzii provin din vechiul Paris al meseriilor calificate și din rîndul meșteșugarilor, în majoritatea lor. Ei reprezintă curente foarte diverse: patrioți dezamăgiți, iacobini revoluționari, blanquiști, proudhonieni, socialiști din Internațională. Apropiată de sans-culottes și de insurgenții de la 1848, ultim avatar al revoltelor pariziene născute din revoluția franceză, Comuna este interpretată de Marx ca fiind prima dintre revoluțiile viitoare. Cu toate acestea, avîntul mișcării muncitorești este curmat pentru zece
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sperînd restaurația, bonapartiști autoritari. Născut la stînga, boulanjismul, un timp, menține echivocul, dar glisează rapid la dreapta. El marchează apariția unui naționalism de dreapta antiparlamentar. Dar Boulanger nu știe să-și exploateze succesul și mișcarea sa regresează după ianuarie 1889. Socialiști și moderați Diversele socialisme. O evoluție profundă a peisajului politic se produce în cursul anilor 1890. Socialismul devine o mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Socialiști și moderați Diversele socialisme. O evoluție profundă a peisajului politic se produce în cursul anilor 1890. Socialismul devine o mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii rămîn totuși divizați. Partidul muncitoresc francez al lui Jules Guesde, marxist și revoluționar, cîștigă nordul Franței și înlocuiște uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări socialiste: blanquiștii din Comitetul central revoluționar, devenit Partidul socialist revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în mișcare: astfel Millerand sau Jaurès
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în mișcare: astfel Millerand sau Jaurès (document, p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze cu stînga politică împotriva
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mișcare: astfel Millerand sau Jaurès (document, p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze cu stînga politică împotriva adversarilor ireconciliabili ai Republicii. Mai mulți socialiști se angajează net pe calea reformismului: în 1896, programul de la Saint-Mandé al lui Alexandre Millerand afirmă că preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a centrelor, larg motivată de o preocupare de apărare socială: lupta împotriva impozitului pe venit, susținut de radicali, și împotriva socialismului. Valul de atentate anarhiste din 1892-1893 antrenează votarea legilor de represiune, "legile scelerate", care îi vizează de asemenea pe socialiști. În timp ce partidele monarhiste sînt sortite declinului în urma ralierii și a politicii de calmare "spiritul nou" din care se reclamă republicanii de guvernare -, aceștia din urmă glisează puțin cîte puțin către centru dreapta. În zadar l-a susținut dreapta pe Méline
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mare, inventarele bunurilor Bisericii dau loc unor grave ciocniri între fideli și forțele de ordine. Abia în 1924 s-au format asociațiile diocezane, cărora Roma le acceptă atunci constituirea. Anticlericalismul care cimenta Blocul își pierde principala rațiune de a fi. Socialiștii încetează, de altfel, să susțină guvernul și intră în opoziție în 1905, în timp ce se crează SFIO (Secțiune franceză a Internaționalei muncitorești), dominată de Guesde și Jaurès. Învingători în alegerile din 1906, radicalii trebuie să facă față unor tulburări sociale crescînde
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la o reorganizare militară, propunînd prelungirea de la doi la trei ani a serviciului militar. Legea celor trei ani este votată în iulie 1913 printr-o majoritate de centru și de dreapta. Împotriva acestei legi se mobilizează uniunea stîngilor, radicali și socialiști, care cîștigă alegerile din aprilie-mai 1914. Noul guvern supune la vot impozitul pe venit, dar legea celor trei ani este provizoriu menținută, dată fiind situația internațională. DOCUMENT Jaurès și Republica socială "Da, prin sufragiul universal, prin suveranitatea națională care își
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de încuviințare pe diverse bănci. Zgomot la centru)" Jaurès, 21 noiembrie 1893 În acest discurs în care el interpelează, la 21 noiembrie 1893, cabinetul moderat al lui Charles Dupuy, Jaurès, universitar provenit de la centru-stînga, deputat de Carmaux și lider al socialiștilor independenți, explică cum democrația politică și instrucția laică conduc la Republica socială. 25. Nașterea unei Franțe noi (sfîrșitul secolului al XIX-lea începutul secolului al XX-lea) Creșterea pe care o cunosc atunci o mare parte a Europei și Statele Unite
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
antimilitariști flacăra din 1792. "Clasa muncitoare s-a hrănit întotdeauna cu tradițiile revoluționare ale soldaților anului II mergînd să ducă lumii libertatea", clama secretarul general al CGT, Léon Jouhaux, la funeraliile lui Jaurès, asasinat de un naționalist, la 31 iulie. Socialiștii intră în guvernul de Uniune sfîntă prezidat de Viviani. Conservatorii, pe partea lor, trec peste prejudecățile lor față de regim. Conflictul odată angajat, reîntoarcerea Alsaciei și Lorenei în comunitatea franceză, reparație sperată după 1871, devine obiectivul de război al Franței. Germania
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1917. Ea se traduce prin instabilitate politică: Briand, succesor al lui Viviani în octombrie 1915, cedează locul, în martie 1917, lui Alexandre Ribot, el însuși obligat să demisioneze în septembrie. Noul guvern condus de Paul Painlevé nu mai conține miniștri socialiști: este sfîrșitul Uniunii sfinte. Painlevé, demis la rîndul său, cedează locul lui Clémenceau în noiembrie 1917. Bătrînul iacobin el are șaptezeci și șase de ani își anunță decizia: "Eu fac război" și retează net orice idee de pace și compromis
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
exemplul revoluției sovietice suscită o vie agitație socială în 1919 și 1920. Teama de pericolul revoluționar întărește coaliția electorală a Blocului național la legislativele din noiembrie 1919. Ea trece de la radicalii clemenciști la dreapta, neînglobînd extrema dreaptă. Majoritatea radicalilor și socialiștilor, adversari ai Uniunii sfinte din 1917, merg separat la luptă. Blocul național învinge net, profitînd de prestigiul lui Clémenceau, care apare ca șef al său. Dar, cîteva săptămîni mai tîrziu, Paul Deschanel este preferat "părintelui victoriei", considerat autoritar, cu ocazia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
preferat "părintelui victoriei", considerat autoritar, cu ocazia succesiunii lui Poincaré la președinția Republicii; ingratitudinea personalului politic redescoperea tradiția care dorea un președinte de Republică slab. Cînd Deschanel, lovit de boală, trebuie să demisioneze, în septembrie 1920, succesorul său este fostul socialist Millerand, atunci președinte al Consiliului. El vrea să-și exercite deplin noile funcții și să dea un nou stil președinției Republicii, intervenind în conducerea politică externă. Dificila aplicare a tratatelor. Anii de după război sînt dominați de problemele puse de aplicarea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de o organizație internațională, ei îl abandonează pentru ca, adesea, să revină la "bătrîna casă", la SFIO. Dar aceasta, din cauza supralicitării extremei stîngi comuniste, nu se orientează spre reformism, spre deosebire de celelalte partide socio-democrate europene, și rămîne atașată ortodoxiei marxiste. Radicali și socialiști se înțeleg în sînul Cartelului stîngilor, care învinge în alegerile din 1924. Noua majoritate refuză să intre în relație cu președintele Republicii, Millerand, vinovat de a se fi angajat de partea Blocului național. El trebuie să demisioneze, dar alegerea succesorului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Libanul au devenit țări sub mandat, destinate independenței. Expoziția colonială din 1931 dovedește progresele ideii imperiale într-o populație puțin atentă la primele mișcări naționaliste din Magreb și din Indochina. În septembrie 1928, radicalii, dornici să nu se rupă de socialiști, pun capăt Uniunii naționale, părăsind guvernul Poincaré, a cărui majoritate este de acum înainte deviată spre dreapta. O aceeași majoritate moderată susține guvernele care se succed după demisia, datorată bolii, a lui Poincaré. Cele două personalități principale sînt Pierre Laval
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
modernizare economică și de reforme sociale (el pune în practică asigurările sociale). Dar criza economică și socială, care atinge Franța începînd din 1931, îi afectează politica. Criza anilor '30 Ascensiunea antiparlamentarismului. Alegerile din 1932 sînt un succes al stîngii. Dar, socialiștii refuzînd să participe, guvernele radicale sînt fără autoritate în fața dificultăților financiare întețite de criză și în fața antiparlamentarismului. O parte a claselor mijlocii, susținătoare obișnuite ale regimului, se îndepărtează de acesta. Mulți vor o reformă de stat, care ar conduce la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în martie 1936, vor cunoaște o excepțională creștere a efectivelor lor. Ele ating 4 milioane de aderenți în 1937, adică aproape de patru ori mai mult decît înainte de greve. Amploarea succesului socialist decide venirea lui Léon Blum la președinția Consiliului. Acest socialist umanist, care refuzase pînă atunci participarea la putere, formează un guvern socialist și radical. Partidul comunist practică susținerea fără participare. Imediat după formarea guvernului sînt semnate, la 7 iunie, acordurile Matignon între patronat și sindicate. Patronatul admite "stabilirea imediată a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
puteri depline în plan financiar. Radicalul Chautemps conduce din nou guvernul Frontului popular, dar demisionează după cîteva luni. După o întoarcere efemeră a lui Blum, venirea la conducere, la 12 aprilie 1938, a radicalului Daladier, al cărui guvern nu conține socialiști și se deschide spre centru-dreapta, trădează din nou o reclasificare politică pe parcursul legislaturii. În scurt timp, ea înseamnă sfîrșitul Frontului popular, abandonat de radicali. Ministrul Finanțelor, Paul Reynaud, se străduiește să favorizeze relansarea economiei printr-o oarecare întoarcere la liberalism
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]