6,537 matches
-
surpriză, ca și Fedra. În școală (unde elevul e silit să se familiarizeze cu marile creații), 244 nu înțelegem bine ce citim. Les femmes savantes nu e atât de bună cum se spune în manuale, probabil că naiva satiră pe socoteala gustului literar al Armandei și mamei sale au, în scenă, un efect mult mai mare decât conține textul. Domnul Trisotin e mult prea nesărat ca să ne smulgă un zâmbet. În schimb Les fourberies de Scapin și Le malade imaginaire sânt
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
te pomenesc cu vorbe bune. Îmi va fi milă de făptura ta, voi vărsa lacrimi și mi se va face frică. Poate nu voi fi mai bun și atunci, peste cine știe cât timp, va veni altul, așa ca mine, să ceară socoteală pentru nefăcutele azvârlite de mintea-mi peste lume și să-și spele jungherul În carnea mea. Ce-ți veni să ne trimiți căruța cu draci? Și să oprești lumea-n loc?” Însă acum Enin cel tânăr nu-și putea urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta, Însă, din pricina copiilor ce nu fuseseră puși la socoteală de la Început, ceaunul se golise mai repede. Când Foiște se repezise să-și umple a doua oară castronul, nu mai avea cu ce. S-a Întors cuminte la locul lui, a văzut că domnișoara Lori, care stătea lângă el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
năprasnic; mormanul de carne a Înghețat și s-a Întărit ca piatra. Atunci Întemeietorul a avut o idee care avea să Înrâurească hotărâtor destinul omenirii: a trimis o parte din cetași să aducă lângă sursa de hrană femeile și copiii. Socoteala luminatului la minte era bună: la poalele coastei pe culmea căreia se prăvălise monstrul se Întindeau nesfârșite stufărișuri și ochiuri de apă pline de pești și de zburătoare cu cărnița fragedă. Pe deal creșteau păduri de necuprins. Focul Îl cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce. Să vă fie clar ca lumina zilei că am ce mânca, ce bea, ce fuma. Grijile mele sunt altele, că am de ținut trei copii În facultăți, nu-mi stă gândul să-mi umflu burduful, cum faceți voi pe socoteala statului!”. Așa că soldățimea pricepuse din această importantă parte a discursului că nu cu plocoane de-ale stomacului puteau să-și cumpere câteva zile de libertate, ci cu bani. În scurt timp aveau să afle, de la unii mai vechi, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai oameni În funcții Înalte din partid și din Miliție, nu se zgârcea la dar și afacerile Îi mergeau din plin. Cum se lăsa Întunericul prin sat, Începeau să zdrăngăne cărucioarele către casa șoferului de oraș. Unii făcuseră niște fugare socoteli și Își dăduseră seama, cu uimire și invidie, că din supraprețul cerut pe butelii ăla scotea pe zi cel puțin un salariu lunar al unui inginer agronom. Omul nu se uita la bani - erau prea mulți și nu avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copilul era cam prost. Dovedea, Însă, alte părți bune: era fudul, se arăta puternic față de ceilalți copii, nu se fâstâcea când un om mare - chiar profesor („De ce n-ai Învățat, mă?” „De oț, da’ tu de ce mă Întrebi?”) - Îi cerea socoteală și-l certa. Avea tot timpul bani prin buzunare și Titel se Îmbogățise de pe urma lui. În duminica aceea Însorită, odrasla nu se juca la zbor cu săritorii de rând. Ședea deoparte și fuma. Titel Îi zisese cam cu jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
durerilor de buci - să se dea pe banii lui Odraslă cu parașuta. Bogatul nu putea fi bălăcărit, căci el nu intrase În joc: Îi pusese pe alții. Nici Mihai Enin, băiatul fără poreclă, nu se bucura de zbor. Își făcuse socoteala ca, la sfârșit, când ceilalți aveau să plece, să-l roage pe Titel să-l lase să se dea de câteva ori. Soarele se Înălțase către miezul zilei și ardea aproape cu dușmănie. Mulți băieți plecară pe la casele lor, amețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bărbat. Și din nou o idee măreață ce avea, și ea, să schimbe destinele omenirii, s-a ivit pe aste meleaguri. „Băi, băieți”, le-a zis el cu Înțelepciune și diplomație celorlalte căpetenii cu care făcea troc, „uitați cum stă socoteala: și la noi, și la voi, la toată lumea se nasc copii prost Întocmiți. Trebuie să schimbăm sângele, ce să ne mai ascundem după deget...” „Hă-hă!” se bucurase unul care Își permitea să se bată pe burtă cu Urmașul, „adică vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
c-o să mă iei la tine În sat vreun anotimp-două ca să le fac femeilor voastre odrasle zdravene?” - și Își frecase, libidinos, claia de lână de sub buric. „Păi să știi, vericule, că dacă mă vrei În deplină putere, nu-ți face socoteala c-o să-mi umpli burta cu buruieni și rădăcini: băiatu’ are nevoie de fripturică În sânge ca să-ți Împrospăteze neamul!” „De când te știu nu prea te-a dus mintea”, a oftat Urmașul de la Înălțimea cugetului său Îngăduitor. „Eu zic așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vieru. Păi, cartea - care nu minte niciodată - spune una, iar ce se vede cu ochiul și se poate pipăi cu mâna arată cu totul altceva. Deși explicațiile primite - cum că relieful specific locurilor făcuse ca, În urma unor desăvârșite și chibzuite socoteli, În ale căror ecuații Încăpuseră adâncimi de văi și Înălțimi de dealuri, petice de păduri și chiar felul copacilor din care erau formate (stejari sau salcâmi), grajdurile să fie amplasate după cum se observa - păreau Îndeajuns de bine Întemeiate științific, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
place lu’ boier mâncarea noastră!” se mirase prefăcut femeia și pe Ectoraș Îl usturase la ficați. „Nu mai există azi boieri”, mormăise el. „Toți oamenii e egali.” Șovăise puțin Înainte să zică e În loc de sunt, dar Își făcuse la repezeală socoteala că s-ar fi dovedit Încă și mai boier dacă ar fi vorbit cu sclifoseli de oraș. Vieru, după ce-și terminase strachina și râgâia de sătul, se apucase să spună către ceilalți, care Încă lipăiau cu lingurile de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de către autorități de la vecinii de peste Dunăre o mulțime de cerbi lopătari cu ciutele lor În pădurile din jurul Satului cu Sfinți. Mari dregători din conducerea de partid și de stat veneau la vânătoare și armele lor se auzeau zile Întregi. Însă socotelile celui care avusese ideea cu importul de cerbi lopătari nu se prea potriviseră: animalele fuseseră crescute În țarcuri și nu numai că nu se fereau de oameni, dar, văzându-i, se repezeau spre ei să capete bunătăți de mâncare ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că moare de dorul familiei, că-l mănâncă păduchii, că Îmbătrânește, a făcut o barbă până la brâu și că poartă, În loc de straie, numai o amărâtă de cămașă. Tatăl, Însă, chiar și după rugămințile muierii sale, nu s-a Înduplecat, căci socotelile pe care și le făcea erau simple și de mult bun-simț: ce rost avea să vândă pământ ori vite ori bucate pentru unul care era pe moarte sau chiar murise când familia a aflat de prizonieratul lui? Strașnicul bărbat avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dus fluierul la Împuțita gaură ce-i ține loc de gură și care aduce mai degrabă cu un anus de maimuțoi sodomizat și a fluierat sfârșitul partidei. Nedreptatea strigătoare la cer i-a Îndemnat pe echipierii noștri să ceară, demn, socoteală acelei rușini a speciei umane. Inimosul grup de suporteri, având În vedere că se fluierase sfârșitul meciului, a intrat pe teren fără măcar vreo intenție belicoasă, dar purtând În suflet nobila nedumerire ce se cerea ostoită Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oferit din belșug mâncare și băutură. La a cincea vizită - care avea să fie și ultima din acea noapte a iadului - Repetentu și Baronu erau atât de beți, Încât au intrat În curtea lui Vieru deschiși la prohaburi și cu socotelile În vânt, fără să țină cont că ar fi putut da cu ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru era beat clampă, Își cânta singur pe la patru dimineața, bea vin roșu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui la fiecare Întoarcere pe femeie, nu Înainte să o bată sălbatic, mai ales peste față, În nădejdea că, atunci când Ion se va fi Întors de la beci, chipul ei stâlcit l-ar fi făcut să n-o mai vrea Înapoi. Socotelile tomnaticului și gelosului ibovnic nu se dovediseră niciodată Întemeiate, căci Ion Găman, de cum se Întorcea - tânăr, frumos și puternic - În sat, primul drum Îl făcea la casa lui Simion Urâtu. Îl bătea de-l deznoda, Își lua Înapoi femeia iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strâns, capsa exploda spre În afară, aruncând cât colo mecanismele de blocare și de percutare, decalibrând țeava și azvârlind pucioasă fierbinte În ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un loc. Omul se arăta gata să nu facă tămbălău și să cadă, omenește, la Înțelegere. Voia despăgubire În bani pentru lanternă, pentru roata ruptă și pentru avortul iepei, iar suma pe care o cerea se ridica - Își făcuse Directorul socoteala - la jumătate din prețul singurei mărci de autoturism care se comercializa atunci În țară. Omul pronunțase cifra aproape cu modestie, dar nu uitase să strecoare, În treacăt, câteva vorbe despre pușca ilegală și cu putere mortală cu care Îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai apucase să se vadă pe el Însuși, ghemuit, cu ochii Închiși și cu palmele strânse pe urechi, așteptând, parcă, să se nască, dar purtând pe chip liniștea șovăielnică și mincinoasă a soldatului care, pitit Într-o pâlnie, Își face socoteala că obuzele nu pică niciodată exact În locurile unde căzuseră cele de dinaintea lor. * * * Nu cu multă vreme Înainte de a-și pierde sănătatea trupului și a minții, Tatapopii se pregătea să meargă cu pepeni galbeni Într-o piață din marele oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spună de ce, atunci când se Însurase, Baronu hotărâse - deși era singur la părinți - să se mute În casa socrilor. Nu se certase nicidecum cu ai săi, nu le dăduse nici o lămurire cu privire la gestul său, iar aceia, din mândrie, nu-i ceruseră socoteală. Baronu venea În casa părintească În fiecare joi seara și mamă-sa Îi fierbea coleașă și mămăligă. Căprioarele de pe pereți se adăpau din același pârâu albastru și pe Baronu Îl Înduioșau Întotdeauna picturile pătate de muște, căci Îi aminteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soiul de porcării din lemn și din plastic ce Înfățișează vampiri cu colți ascuțiți, șiroind de sânge. Bineînțeles că el este cel mai avut dintre noi și, dacă-l lucrăm psihologic când se pilește, devine mărinimos și bem cu toții pe socoteala lui. Căpățâna de mistreț pe care o ții minte tu din vremea armatei s-a lățit și s-a preschimbat Într-una de zimbru. A rămas, În ciuda Înavuțirii, omul cu suflet pe care Îl știai. Fostul soldat poreclit Lenea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văzuse că nu toate lădițele umplute de el fuseseră Însemnate cu cruciulițe. N-avea de unde ști, căci nimeni nu-i spusese, că fiecare dădea o lădiță sau două ca să-i facă norma și lui Daie Gulu nemuritorul. Când Îi ceru socoteală lui Gululu pentru cruciulițele lipsă, acesta Îl privi mirat, ridică din umeri și Întrebă cu o voce pe care Ectoraș n-avea s-o uite toată viața: „Și cu Daie Gulu ce facem, domnule?!”. Pe ulița cea mare a Satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În liceu cu profesorul Foiște, era un om de treabă, căruia nu-i plăcea să facă rău atunci când Își dădea seama din privirile celorlalți că Își spuneau În sinea lor: „Uite, al dracului țigan, a ajuns să-mi ceară mie socoteală!”. Nu privirile proștilor Îl dureau. De fapt, nu știa de ce se simțea nemulțumit și neîmplinit. Căută multă vreme În sufletul său de om cinstit și, Într-o dimineață, pe când cobora din pat, găsi brusc rana care Îi pricinuia dureri nedeslușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
special, cu care se putea vedea și noaptea. Bucuros de Întâlnire, Monstrulică se târî până la Foameangât, Îl salută militărește și se prezentă. Piticania cu capul cât dovleacul Îl recunoscu imediat și Începu să turuie, de parcă i-ar fi cerut cineva socoteală: „Rezistăm, domnule! Apărăm revoluția până la ultimul! Dacă rămânem fără muniție, luptăm cu baioneta. De-acuma nu mai e loc de Întors. Ori noi, ori ei!”. Monstrulică așteptă ca ofițerul să Înlocuiască Încărcătorul automatului, apoi Îl Întrebă cam șovăitor: „Care ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]