3,952 matches
-
Toate aceste opere de început ale lui Boccaccio reflectă gusturile curții napolitane a vremii.”727 Teseida este un poem alcătuit din douăsprezece cărți, scrise în octave și având în introducere o dedicație în proză (către femeia iubită, Fiammetta) și un sonet (nel quale si contiene uno argomento generale a tutto il libro 728), iar în excipit două sonete (unul prin care o roagă pe muză să încredințeze opera iubitei sale, altul prin care muza îi răspunde și se dă o explicație
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un poem alcătuit din douăsprezece cărți, scrise în octave și având în introducere o dedicație în proză (către femeia iubită, Fiammetta) și un sonet (nel quale si contiene uno argomento generale a tutto il libro 728), iar în excipit două sonete (unul prin care o roagă pe muză să încredințeze opera iubitei sale, altul prin care muza îi răspunde și se dă o explicație a titlului operei). Poemul debutează prin a ne înfățișa biruința reputată de Tezeu asupra amazoanelor, precum și căsătoria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
identifica. În cele din urmă invocă zeița dragostei pentru a o investi din nou cu forța pasiunii pe aleasa inimii sale. O confirmare în plus că este vorba, în primul rând, despre o poveste de dragoste, o avem și în sonetul conclusiv, în care femeia iubită de narator dă numele poemului, nu doar epicul Teseida, ci și subtitlul Căsătoria Emiliei („Teseida di nozze d’Emilia”729). Emilia reprezintă o donna angelicata, cu reale calități, de o frumusețe fizică impecabilă: „la bella
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Walter Raleigh, art. cit., p. 212. 286 Bibliografie A. Surse primare 1. ***, Poeme epice ale Evului Mediu. Cântecul lui Roland, Tristan, Cântecul Cidului, Parsifal, traduceri de Sorina Bercescu, Victor Bercescu și Sevilla Răducanu, Editura științifică, București, 1978. 2. Alighieri, Dante, Sonete, traducere, studiu introductiv, note și comentarii de Leonida Maniu, Editura Institutul European, Iași, 1997. 3. Boccaccio, Giovanni, Amorosa visione, a cura di Vittore Branca, in Tutte le opere di Givanni Boccaccio, vol. III, Arnoldo Mondadori Editori, Milano,1974. 4. Idem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu le contamineze neamul cu mofturi livrești. În schimb Princepele din romanul omonim și amantul său Messer Ottaviano citesc enorm și fac aluzii la cele mai obscure scrieri medievale și renascentiste, la cărți vrăjitorești dar și la Scriptură ori la sonetele lui Michelangelo. Ei cercetează „folete”. Messerul vrea să construiască pe Dâmbovița cetăți ideale după tratatele astrologice și prevăzute cu orgi acvatice. Pe teren, treaba iese prost. Lucrarea nu trece de săparea fundațiilor. Deținuții racolați cu sutele pe vini imaginare (aluzie
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
motiv pentru declinul dragostei. Așa cum am explicat, performanța dorințelor e evaluată de sentimente. Așadar, sentimentele nu sunt dragoste, ci companionii săi nedespărțiți. Poeții, care, precum spunea Rilke, mint mult, au adâncit confuzia dintre cele două fenomene. Voi face referire la sonetul care oferă o definiție paradigmatică a dragostei În limba spaniolă, dată de Lope de Vega: Sleit și Îndrăzneț, chiar cu mânie, ești aspru și duios, și rece, darnic, cinstit și trădător, viteaz, fățarnic, vioi, tânjind, trăind o moarte vie; loc
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
la Iași înainte de 1848. de I. Ghica; „Prostia omenească” și „Moș Ion Roată și Unirea”, de Ion Creangă, „La hanul lui Mânjoală”, de I.L. Caragiale), sunt reproduse poezii de Mihai Eminescu („Adio”, 15 iulie 1935), colaborări ale lui G.Tutoveanu (sonetul „Mărire vouă” la 15 aprilie 1935), undes citate virtuțile ostășești ale țărănimii: „Și v-au căzut din cer, la Mărășești, Cununi de foc pe-armură și pe căști, Și-adânci puteri să ncepeți viață nouă." Simpatia lui George Tutoveanu pentru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publica articole care amenințau „liniștea și confortul bancherilor”. Urmare a presiunii bancherilor din Bârlad, a amenințărilor acestora, Dimitrie Fărcășan, ingi ner agronom, un spirit acid în presa vremii, animatorul „Ligii contra cametei”, colaborator la „Scrisul nostru”, unde s‐a publicat sonetul Sfidare, s‐ a sinucis, căzând astfel „năprasnic înainte de vreme”. * Jidovul rătăcitor Jidovul rătăcitor, număr unic, 18 mai 1900, cu titlul schimbat în Emigranții. „Jidovul rătăcitor" era realizat cu ocazia emigrărilor, în 10.000 exemplare, cel mai mult cu titlul „Emigranții
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
C. Muche , Maria de la Banca - pseudonimul literar a fiului de răzeș din Pogonești - Bârlad, C. Hamangiu, ajuns ministru de justiție mai târziu, cetățean de onoare a Bârladului, care, în Paloda a impresionat bârlădenii prin poeziile sale de tinerețe - madrigaluri, epigrame, sonete, cronici și eseuri literare. „O foarte activă Poștă a redacției, rubrici de noutăți literare, de bibliografie și de varietăți (anecdote și schițe umoristice) și, m ai ales, un foileton zilnic, făceau din Paloda un ziar atractiv” - notează Remus Zăstroiu în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din primele zile ale existenței sale. Aici a publicat G. Tutoveanu foarte multe poezii: „Iubire”, „Decemvre”, „Spune‐mi”, „Dor”, „Iisus”, „Fii gata”, „Sutașul din Căiuți”, „Portret”, „Cucernicie”, „Grigorescu”, „Fantoma”, „Pace”, „Slănic”, „A fost”, „Ștefan Vodă”, „Suceava”, „Bucovinei” etc. dar și sonetele: „Și plopii”, „Paznicul sihastrului”, „Spre tine - aleargă”, „Domnița Rucsandra” etc. Cât privește poezia Portret publicată în Propag anda... la 11 ianuarie 1909 ea are povestea ei: ...” Cu ani în u rmă vorbisem cu bătrânul poet George Tutoveanu despre ea. Frumo
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și trezește o aromă de zambilă din noaptea de Paști, o transfigurare de Învier e. Mă farmecă și mă obsedează, bătu‐l‐ar norocul! (Din „Medalion: poetul G. Tutoveanu”, de Tudor Arghezi (Păstorul Tutovei, octombrie - noiembrie 1942). * Dar iată și sonetul dedicat de G. Tutoveanu Eugeniei, celei de a doua sale soții: ...S‐ ascult cum pleacă un vultur obosit Zburând încet din cuibu‐i părăsit, Că s‐a‐ ncheiat viața‐mi de sihastru Și‐ acum plutesc pe cel din urmă vis
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și bârlădeni: pe dnii G. Pallady și I. Gr. Oprișan. Într‐ unul din ultimele numere, dl. Oprișan scrie un elogios articol despre poetul, D. Nanu, fost acum 20 de ani profesor la Liceul din Bârlad. În același număr găsim un sonet: „Aș vrea să‐mi plimb tristețea” al dlui G. Pallady. Domnia sa arată aceeași puternică și gingașă simțire, îmbrăcată în haina clasică a unui vers clar, cu nota sa distinct originală, sinceritatea simțirii îi îngăduie eleganța și vioiciunea graiului.” Și despre
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cronica literară “Scriitorul Iorgu Gălățeanu - Chinta roială a Destinului”, Vlad Zbârciog din Republica Moldova cu “Întâlnire de neuitat” dar și cu “Te salut Roma mică!...” La Pro-Amiciția, sub titlul “Mormânt în metaforă”, Emilian Marcu semnează o salbă de titluri ale unor sonete care de care mai frumoase: “Tot îmi șoptești, e de zăpadă clipa”, “Mai tristă ca rugina din vechile armure”, “Palate reci ca ghiața săruturilor moarte”, “ În rănile cețoase, ca-n mugurii de floare”, la aceeași rubrică, reîntâlnindu-ne și cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sporită poate și de tonele de omagii stupide și sterile care se scriu în fiecare an de ziua poetului. La ce bun să sporesc cantitatea de ridicol și impostură? Mai bine îmi rezerv câteva ore de lectură din Eminescu... Frumosul sonet pe care îl reproduc mai jos, este una din bucuriile revelatoare și reconfortante ale acestor lecturi. Dacă nu aș ști că a fost scris de Eminescu, l-aș putea ușor atribui unui poet contemporan, instalat în spațiul unei poezii romanțios-postmoderne
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de lingvistica structurală, transformată într-un demers mai disciplinat și mai puțin impresionist" (T. Eagleton, 1994: 103), demers ce a permis revoluționarea modului de abordare a poeziei și narațiunii în primul rînd (celebra analiză "spectrală" fonologică, lexicală, semantică, ritmică a sonetului baudelairian Les Chats întreprinsă de Roman Jakobson și Claude Lévi-Strauss). Pentru cultura de masă demersul structural regulator devine un indispensabil mecanism de lectură activă atît în receptarea naivă cît și în cea postmodernă subversivă, critică și un mecanism de generare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și simplu tributar genului liric), cercetătorul "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai supreficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". O
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai supreficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". O reconsiderare generică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai supreficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". O reconsiderare generică, dar una care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai supreficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". O reconsiderare generică, dar una care va marca definitiv perceperea și înțelegerea acestor opere, până în momentul în care romanul (supraspecie? supragen?) deține
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai supreficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". O reconsiderare generică, dar una care va marca definitiv perceperea și înțelegerea acestor opere, până în momentul în care romanul (supraspecie? supragen?) deține întâietatea scenei pe care au loc reprezentațiile formelor literare. Un gen negator prin excelență, care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai supreficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". O reconsiderare generică, dar una care va marca definitiv perceperea și înțelegerea acestor opere, până în momentul în care romanul (supraspecie? supragen?) deține întâietatea scenei pe care au loc reprezentațiile formelor literare. Un gen negator prin excelență, care "degradează faptele" și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
De la Francesco Berni rămân acele Rime burlesche, versuri construite impecabil sub aspect formal, dar cu material lexical ca urmărește distorsionarea sensului. În paralel, trebuie ținut cont și de faptul că "încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, lamentațiile amoroase din sonetele lui Petrarca sunt parodiate"205, chiar forma sonetului trece în registru ludic și este coborâtă de pe piedestal. Divina Comedie mai mult decât orice altă operă a îndemnat la parodie, tocmai pentru că aderența ei la public a fost maximă. Lorenzo Magnificul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
construite impecabil sub aspect formal, dar cu material lexical ca urmărește distorsionarea sensului. În paralel, trebuie ținut cont și de faptul că "încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, lamentațiile amoroase din sonetele lui Petrarca sunt parodiate"205, chiar forma sonetului trece în registru ludic și este coborâtă de pe piedestal. Divina Comedie mai mult decât orice altă operă a îndemnat la parodie, tocmai pentru că aderența ei la public a fost maximă. Lorenzo Magnificul a reușit să dezvolte un comic de calitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]