3,853 matches
-
casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de aerul său decrepit, nu-ți mai venea să-l lustrezi. Știți însă cum e: lustrezi ce se nimerește, nu ce-ai pofti. Ce, parcă eu n-aș avea chef să lustrez un nomeclaturist în putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de uneltire - de către Tribunalul Militar din Galați. Condamnarea am executat-o la Galați, la Canal Poarta Albă - Peninsula - până după moartea lui Stalin (1953), când am fost transferați la închisoarea din Gherla. La Canal am fost supuși la munci grele: spart piatră, încărcat vagoane etc. Tot aici am fost lovit în repetate rânduri, băgat la carceră etc. La Gherla am lucrat în fabrică diferite munci; tot aici am fost supus la cea mai îngrozitoare pedeapsă: băgat la carceră timp de 15
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin". Sandu târâia creanga aia uscată amorțit și plin de vânătăi. Lică, la fel, avea fața plină de lovituri; fusese bătut cu sălbăticie, iar acum avea arcada stângă spartă, deasupra căreia se formase o bucată mare de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru trăgea și el de salcâm, dar în sens invers, părându-i-se hotărâtoare contribuția la transportul uscăturii spre domiciliu. Dorința mea cea mai mare era să ajung cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea trece neobservat într-un loc unde oamenii nu aveau nimic altceva de făcut decât să stea tolăniți pe saci să privească la tot ce mișcă în jurul lor și să se îndeletnicească în voie cu spartul semințelor de floarea-soarelui. Ne-am apropiat de terasă, care avea o aplecătoare întinsă, mare, largă, unde sacii pentru măciniș, așezați frumos în stive unul peste altul, așteptau cuminți să le vină rândul la marea confruntare când, aruncați în coșul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aici se măcina și grâu și porumb și mai ales avea chiar presă de ulei. Am intrat sub aplecătoare. Mulțime de oameni. Unii formau grupuri-grupuri, discutau, râdeau, făceau glume ca la moară. Și unii și alții aveau drept element comun spartul semințelor de floarea-soarelui. Pe jos se formase un strat gros de coji încât ți se afunda talpa ca într-un covor persan. Mă uitam la ei și urmăream cu atenție tehnica folosită pentru a ajunge în posesia miezului râvnit. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o pălărie mexicană trasă mult pe frunte, rezemat de peretele morii. Aparent, privirea lui era îndreptată spre curtea plină de căruțe așteptându-și rândul. În realitate, nu știm la ce se gândea și ce anume îl preocupa; în nici un caz spartul semințelor. Se simțea în toată făptura lui o stare de nervozitate accentuată, un tremur abia mascat. Mâna stângă o ținea în buzunarul cojocelului, pe când cu dreapta arunca în gura larg deschisă semințele de la o distanță de aproximativ patruzeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu hohote, neputându-se opri. Deodată grăjdulețul s-a luminat și proprietarul cu lampa în mână se uita curios și alarmat la noi. Ce-i oameni buni? Ce-ați pățit? Ce s-a-ntâmplat? Tata a aprins lumânarea din cana spartă; bătrânul s-a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Scafa era albă și contrasta cu buzunarul negru de unsoare. După asemenea bucurii vizuale îmi spun că merită să trăiești în România. (Pasaj adăugat ulterior: ca toate crâșmele veritabile și "Rogojina" a avut o viață scurtă. Ea a fost stricată, "spartă" prin plecarea unei "tanti" cu braț de fier care nu le dădea voie bețivilor și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de cal, lanț gros de aur și mașină cu mulți cilindri germani care asculta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fac doar micii piloți vagabonzi, care se tăvălesc cu satisfacție, mici brute sângeroase, arătând cu degetul spre spectatori. O florăreasă își face cruce, taximetriștii se prefac că vorbesc în stațiile lor de emisie-recepție cu luminițe strident colorate. Se aud vocile sparte, distruse de cafea-filtru, ale celor de la dispecerat. Zeroo opt unu cheamă Zeroo opt doi, se audeee? Crucea este ridicată din asfalt și aburcată iarăși pe umăr. Richard își face în sfârșit apariția. Simte nevoia să facă conversație politicoasă, începem să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
frumusețile inaccesibile din adolescență. Efectul întâlnirii din aeroport de ieri: ascult un cântec francez mai deocheat, pe un radio alternativ: "On retient rien du cul qu'on a tenu autrefois dans la main", spune obsesiv un cântăreț cu o voce spartă, à la Gainsbourg, voce modelată de whisky și Gitanes blondes. Nu traduc de data aceasta în limba română! 11 martie 2004 Manifestație, dublată de o grevă masivă, a infirmierelor din Franța. Una dintre ele vorbește dezinvolt reporterului TF1 despre la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acum al Copiilor) și podul Michelangelo, care a rămas tot Michelangelo. 4 dec. Seară de coșm. în drum spre A. Las cașc. lui Teri și iau murăt. + cadouri Germ. Groapa!! Cad. Întuneric. Scenă horr. cu ochelarii și nevăzăt. 1 ou spart. Picior praf. Cu A. pe pod târâș ½ porc în sac. sport. Copita pe asf. Tranșare în bucăt. Mama nervi. Mai pe larg, povestea sună așa. Înainte de Moș Nicolae, în 4 decembrie, pe la ora șase seara, pe un întuneric beznă, pornesc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mei, cum plâng, fiindcă mi-e milă de mine, cum gem de durere când Anda, pe care de obicei o alint Vulturaș, îmi pansează genunchiul și cum zâmbesc când văd ce transport mă așteaptă. Las cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici, adunați sub felinarul ăla spart, stăteam și ne uitam, ținându-ne de mână, la orătania înspăimântătoare care se mișca amenințător, cu brațul ăla lung, interminabil. Dar cine să-și mai amintească ce a mai fost după aceea, cred că numai poveștile celor din jur, reluate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman, să vopsească totul, să pună flori și să ne monteze un leagăn - totul fără gălăgie, ca prin farmec. Începusem chiar să bănuiesc că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trîntă cu destinul. După cîteva luni însă am aflat că tipul fantaza. Unii i-au văzut și gagica din poză. Vie și nevătămată. Iar cicatricea de la mînă fusese făcută, se pare, în timpul unei beții, cînd se tăiase într-o sticlă spartă. Omul rămînea totuși un tip deosebit, dotat, dacă nu cu o soartă glorioasă, cel puțin cu o fantezie de excepție, așa cum de altfel îi stă bine unui om de cultură. / Dispoziția lui către fantazare avea să-mi joace feste în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu treabă și cu griji, de parcă n-ai fi zis că ești la mare. Din cînd în cînd, mai venea cîte o femeie cu copilul în brațe, disperată că i se dăduse o cameră cu ploșnițe, inundată din cauza unei țevi sparte sau cu igrasie. Oamenii se agitau și îi luau apărarea femeii în fața celor de la ghișee - mai ales că era și cu copil mic, să raca ! Pe Dănuț îl intriga foarte tare cuvîntul „igrasie“. Auzise că unchiul Pompi își pusese gresie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pusă", cu grijă, cu ordine, cu gust, care așteaptă pe obicinuiții ei. De dedesubt, legenda: "Il a été entendu qu'on n'en parlerait pas". Pe celalt panou, aceeași masă, ca după o luptă; totul în dezordine, pahare și farfurii sparte, scaunele răsturnate. Și dedesubt: "On en a parlé...". Și în familia mea se discuta pe atunci de "afacere". Se discuta cu aprindere (fără totuși ca vreodată lucrurile să fi ajuns până la scena din desenul lui Caran d'Ache). Toți erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
personalități. O anecdotă bine aleasă poate uneori spune mai mult decât o lungă descriere istorică. Cine dintre profani reține amănuntele eroicei lupte de la Thermopile? Dar cine nu și-a fixat în memorie figura clasică a lui Leonida, micul rege al Spartei, numai din răspunsul dat emisarului inamic, care-i făcea cunoscut că Xerxes are atâta armată, "încât săgețile ei vor întuneca lumina soarelui": "Cu atât mai bine, ne vom bate la umbră"? Cine dintre noi n-a legat, cum se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nevoie să mergem la piramide pentru a Înțelege că ele n-au fost construite În primul rînd pentru mumiile faraonilor, ci pentru cei ce le văd... În această privință, grecii ne pot furniza și un exemplu negativ, pe cel al Spartei pe care n-au interesat-o decît regulile ei draconice de a pregăti roboți; În satul prăfos rămas din vechea Sparta nu există nici o coloană și nici un rest de statuie; pedeapsă postumă pentru o istorie clădită pe o eroare; și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de refugiați din teritoriile ocupate, au funcționat comandamente operative și au fost îngrijiți mii de răniți în școlile transformate în spitale. Străzile stricate de vehiculele militare erau pline de șanțuri, impracticabile, clădirile erau în ruină, conductele și cișmelele de apă sparte, instalațiile electrice deteriorate. În primul său mandat, primarul Osvald Racoviță a avut asemenea probleme de rezolvat. Dornic să dea avânt orașului, să-i schimbe aspectul și să-l ridice în rândul acelora din Europa, în primele zile din cel de-
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
albe eu aș mai adăuga câteva momente puternice : acel portret de familie de la început, surprins în înghesuiala bucătăriei ; șocul bâtei-care-sparge-geamul-de la-mașină (“tiai că au filmat trei duble ? Aș fi putut jura că bugetul nu le va permite decât un geam spart) și finalul (m-a amuzat chiar când cineva a putut crede că cei din jeepul roșu ar fi putut avea un accident ! în plin câmp...). Alex. Leo Șerban : Iar eu mă-ntreb dacă filmul nu ar fi avut de câștigat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Mintia, după care ne abatem spre dreapta, traversam Mureșul și începem urcușul pantelor domoale ale Munților Metaliferi. Străbatem câteva sate mici, cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de mult timp nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea drumului, privind cu nedumerire către șirul de mașini ce stică liniștea locului. După ce trecem peste pasul Vălișoara
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Buteanu - prefectul Zarandului - spânzurat la 23 mai 1849 din ordinul aceluiași Hatvani. Din Abrud începem să urcăm spre exploatarea de la Roșia Poieni. Panțele devin tot mai abrupte, se termină asfaltul și continuăm să urcăm pe un drum acoperit cu piatră spartă. încep să apară din loc în loc, mici iazuri numite de către localnici ,,tăuri” a caror apa era folosită în vechime la punerea în mișcare, prin cădere gravitațională, a șteampurilor (instalații de măcinare a minereurilor). Cu cât ne apropiem de partea superioară
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
floarea zdrobită în pumn, pe care ar vrea s-o arunce undeva, dar nu vede nici un loc mai ascuns, așa că o bagă în buzunar. Ascultă, îi zic, de ce nu aerisești cu ventilatoarele? Doar nu-s nebun! Ventilatoarele au un rulment spart și fac un zgomot că-mi vine să iau cîmpii. Îți trimit un mecanic să schimbe rulmentul. Nu, că n-am timp să-l aștept. Trebuie să duc cutiuțele, pe urmă mai am treabă prin combinat. Cum vrei. Mulțumesc pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]