5,679 matches
-
devoreze alte chipuri. Zet știu că trebuie să stea nemișcat. Dacă s-ar fi întors și ar fi luat-o la fugă, vulpea l-ar fi urmărit și, din câțiva pași, l-ar fi înșfăcat și i-ar fi sfărâmat spinarea între fălci. Zet vedea colții amenințători ai vulpii sub partea de sus a botului negru și încrețit. Stăteau astfel, uitându-se fix unul la celălalt, laba neagră a vulpoiului ridicată încă în aer, în atitudinea în care-l surprinsese Zet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iubitule. Nu te-am mai văzut de mult. Hei, nuni, nuni, nu? Ești O.K.? O.K. Slavă Domnului că ești aici. Sunt întotdeauna aici. Aș vrea ca și tu să fii mereu aici. Ah, eu - tăvălugul a trecut peste spinarea mea și am supraviețuit. Dar n-are importanță. Ce n-are importanță? Totul, nimic. Oricum, o să fie bine. Ce anume? Totul, nimic. Aș vrea să pot crede. Așază-te lângă mine și ține-mă de mână. Văd drumul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se îngrămădeau și se ciorovăiau cu țipete ascuțite în jurul vreunui trofeu. George se uită la spinările catifelate, pestrițe, ale păsărilor și la ochii lor aprigi și încercă o vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri marine, din vacanțele petrecute aici cu tatăl său, din fericire atât de mort. George îl detestase pe tatăl său și, foarte curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu reflectase prea mult la nebuniile comise de subordonatele lui și nu simțise nevoia de a descoperi fiecare detaliu, de a ancheta și a pedepsi. În cazul lor, nu încerca satisfacția de a trece o parte din tortura lui pe spinarea altuia. Era invadat doar de o mâhnire generală, senzația de a fi fost insultat și expus batjocurii publice. Interogatoriul la care le supusese și pentru care nu-și alcătuise în prealabil o listă de întrebări, îi apăruse mai curând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l încălzești pe Zet și ți-ai descheiat bluza ca George să-ți vadă țâțele. — Nu-i adevărat! În timpul certei, Adam se târâse într-un colț, unde ședea ghemuit cu Zet lângă el. Cățelul, auzindu-și numele, își îndreptă brusc spinarea și o porni pâș-pâș pe covor, drept la George. Acesta îl ridică pe dată și-l luă pe genunchi. Atunci sări și Adam, urmându-l pe Zet, și se așeză pe podea, lângă picioarele lui George. George izbucni în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
secretul. Fața îi era puternic îmbujorată, ochii îi scânteiau, dar John Robert nu-și putea da seama dacă de emoție sau de lacrimi. Un moment, rămaseră amândoi tăcuți. După un timp, Hattie se relaxă, își frecă ochii și își arcui spinarea, părând doborâtă. Rosti pe o voce posomorâtă, aproape plângăreață: — Deci nu vrei să te gândești la mine... așa cum voi arăta în viitor. Nu. Prefer să nu știu... nimic din ce se va întâmpla mai târziu cu tine. — Și asta numești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și atunci stăpâna casei, prietena mamei, a pus mâna pe pliciul de muște. Pisica a înălțat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sub greutatea acelor cutii, de unde Puiu a dedus că, deși se vedea că au capac, erau totuși goale... Până la urmă cupoane, cuvântul acela, trebuie să fi fost ceva de rău. Se aplecă pe spate și ceea ce văzu fu șirul de spinări încovoiate ale celor care ședeau incomod pe banca lungă, fără spetează. Lumina palidă venită de afară le scotea în evidență curbura spinărilor. Cu toții ascultau în tăcere discursul domnului înalt de la masa cu daruri, pe care Puiu nu-l cunoștea poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acela, trebuie să fi fost ceva de rău. Se aplecă pe spate și ceea ce văzu fu șirul de spinări încovoiate ale celor care ședeau incomod pe banca lungă, fără spetează. Lumina palidă venită de afară le scotea în evidență curbura spinărilor. Cu toții ascultau în tăcere discursul domnului înalt de la masa cu daruri, pe care Puiu nu-l cunoștea poate că era directorul sau contabilul-șef sau cine știe ce alt funcționar cu funcție mare. De la șirul de spinări privirea îi fugi afară pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
le scotea în evidență curbura spinărilor. Cu toții ascultau în tăcere discursul domnului înalt de la masa cu daruri, pe care Puiu nu-l cunoștea poate că era directorul sau contabilul-șef sau cine știe ce alt funcționar cu funcție mare. De la șirul de spinări privirea îi fugi afară pe fereastra dinspre stradă, unde iarna venise și înconjurase cu un abur de gheață copacii desfrunziți și frontispiciul de deasupra intrării în biserica Sfânta Treime. Ochiul lui Dumnezeu, într-un triunghi albastru-deschis, răspândea pe acel frontispiciu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afundându-se ca într-o pădure întunecoasă. Cătălin stătea de vorbă cu Nelu Manolache. Îl întreba: Noaptea tu visezi întâmplări? Eu visez locuri. Nelu Manolache râdea: Eu îl visez pe tata că vine și mă croiește c-un băț pe spinare. Aș zice că-s întâmplări, nu? Tu ce fel de locuri visezi? Cătălin se gândea la bulevardul Regina Elisabeta și deși știa că e străjuit de castani de la un capăt la celălalt, urmând curbura lină a văii Prahovei, pe malul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toc, lăsându-l cu călcâiul scos afară din pantof. Șontâcăind, Rareș își târși pantoful către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă nici la un biet concurs școlar nu ești în stare să duci până la capăt ceea ce ai hotărât într-un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scris în ele. Ion Schipor nu părea dispus să dezvăluie cuiva conținutul acelor numeroase foi și caiete. Câteodată, poziția aceea așezat pe marginea patului îi devenea probabil după un timp incomodă. Și atunci se trăgea mai sus, se rezema cu spinarea de perete, își ridica picioarele pe pătură și își vedea în continuare de hârtii în poziția aceea ghemuită, cu genunchii îndoiți. Obișnuia să ia din foile disparate și să le examineze cu atenție rând pe rând, de la mică distanță, ca și cum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
concediu medical. Pe urmă, ia-o de la capăt, vere! Anapoda treabă. Mereu trebuie să-l scarpini pe necuratul între coarne... De unde să știi când are de gând să dea cu cornul? Doar nu face ca taurul să arunce țărâna pe spinare. Michiduță dă cu cornul când ți-i lumea mai dragă. Și cum noi avem mereu ordin să zgândărim în cuibarul de viespii, putem avea ghinionul să fim înțepați rău de tot. Cum s-ar zice, tu ai scăpat de tăvăleală
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pumnul pe baston... „Uite cum merg liftele! Nu-i doare nicăiri de munca noastră. Ei, spune dumneata! Să nu pui mâna pe pușcă și să tragi în neștire? Da’ cine mai poate opri puhoiul ista? Nemții au pus coada pe spinare și pe aici 99 ți-i drumul... iar noi... Noi... Cine știe câți am mai scăpat din prăpăd? După câteva zile, o veste ca o ploaie cu gheață a trecut pe deasupra satului: România a întors armele împotriva nemților și acum luptă alături de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l ducă la un post de primajutor... Numerele 1109, 1113 și 1117 rămân pe loc - s-a auzit vocea gardianului, într-o dimineață, pe când echipa lui Toaibă se pregătea să intre în mină. Un fior rece i-a străbătut șira spinării. El purta numărul 1113. „Ce li s-o fi năzărit aistora?” Până să găsească un răspuns, același glas a lămurit lucrurile: De astăzi înainte, voi trei veți trece în celălalt schimb... Echipa în care a fost adus Toaibă cu ceilalți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a venit acasă mai încărcat ca niciodată. Da’ știu că ai adus de toate, Toadere. Păi nu vine Paștele, Marandă? Vine el Paștele, da’ tare mă tem că mai vine și altceva... Numai să nu fie cine știe ce nenorocire. Încolo... am spinarea tare. Și ce dacă ai tu spinarea tare, dacă eu n-aș avea... Ce să ai tu când văd că înflorești odată cu primăvara? Deie Domnul să fie adevărat... Îi adevărat, Marandă, că ochii nu mă înșală. Dacă-i cum bănuiesc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Da’ știu că ai adus de toate, Toadere. Păi nu vine Paștele, Marandă? Vine el Paștele, da’ tare mă tem că mai vine și altceva... Numai să nu fie cine știe ce nenorocire. Încolo... am spinarea tare. Și ce dacă ai tu spinarea tare, dacă eu n-aș avea... Ce să ai tu când văd că înflorești odată cu primăvara? Deie Domnul să fie adevărat... Îi adevărat, Marandă, că ochii nu mă înșală. Dacă-i cum bănuiesc eu... De ce umbli cu vorbe în dodii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zile, dacă le adun pe toate la un loc. Până acum am vânat sturzi cu mâna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare, de păream aidoma cu Geta când se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă din amărăciune
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Aurelius. Ar fi fost suficient să meargă mai departe pe căile urmate de tatăl său pentru ca în felul acesta să mulțumească și trupele, și poporul; dar, fiind crud și brutal din fire, a vrut să-și satisfacă toată lăcomia pe spinarea poporului și, pentru aceasta, s-a străduit să atragă de partea lui armatele, dându-le libertate neîngrădită; iar, pe de altă parte, nu și-a păstrat în nici un fel demnitatea și a coborât de multe ori în arenă ca să lupte
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
umblă fără să știe." 45. Unul din învățătorii Legii a luat cuvîntul, și I-a zis: "Învățătorule, spunînd aceste lucruri ne ocărăști și pe noi." 46. "Vai și de voi, învățători ai Legii", a răspuns Isus. Pentru că voi puneți pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeți de ele. 47. Vai de voi! Pentru că voi zidiți mormintele proorocilor, pe care i-au ucis părinții voștri. 48. Prin aceasta mărturisiți că încuviințați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
L-a dat în mîinile lor, ca să-și facă voia cu El. 26. Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la cîmp; și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27. În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul, și se tînguiau după El. 28. Isus S-a întors spre ele, și a zis: "Fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul, ne-am Înfiorat de penajul principiilor eterne, am
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd În cînd
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Florile se ofilesc, apele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]