3,317 matches
-
a lăudat pentru felul În care am Înțeles problemele integrării europene. Aici, sus, În camera de consiliu de la etajul șaptesprezece, cu Londra desfășurată ca un set din piese Lego la picioarele mele, preț de câteva clipe Îmbătătoare m-am simțit stăpâna a tot ce vedeam. Tocmai mă apropii de Încheierea prezentării, când cineva tușește lângă ușă. Privesc Într-acolo și o văd pe Celia Harmsworth dând târcoale În modul acela de-abia simțit, care parcă spune „vă rog, nu mă luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
propriu. Plătești o femeie ca să stea pe canapeaua ta și să-ți giugiulească drăgăstos copiii. Așa că o Întreb pe Paula dacă nu are ceva mai bun de făcut și mă detest pentru tonul pe care o fac: pedant, ipocrit, de stăpână a castelului. Și se uită toți la mine cu ochii măriți de uimire și Încep să chicotească din nou. Nu se pot abține. Chicotesc pe seama femeii ăsteia ridicole care a intrat și a Încercat să le strice buna-dispoziție. De parcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul chaos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos Pătruns-au toate limpede-n cîntare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gîndu-mi și suflare-mi Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l, Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi. De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul, Precum viața mea ți-am închinat-o, Disprețui hula
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvânt, Divino, mai zi-l odată, zi-l. Vezi tu, închipuirea în veci îmi e tovarăș. Un vis, ca o poveste, în veci revine iarăș: S-ajung o zi, în care, în strâmta mea chilie, Tu să domnești ca fiică, stăpână și soție Și-n ore de durere, când gândul mi-a fi veșted Să simt cum dulcea-ți mână se lasă pe-al meu creștet Ș-atunci ridicând capul, dând ochii-mi peste spate, Să văd ah, pămînteasca-mi, duioasa-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu sfială, ce nu te apropii, N-auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în disc de văpae? {EminescuOpIV 331} El scările urcă cu piatra în mână. În prag îl așteaptă frumoasa stăpână. De gîtu-i s-atîrnă, zâmbind ea îi spune: "Adînca-ți durere pieri prin minune. Dar piatră mai scumpă și cea-adevărată "Iubirea mea este nestinsă, curată; "Păstrează-mi-o bine... aceasta ți-o dărui... El ochii și-i freacă să vadă-adevăru-i? Și drept
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l poate da, Frumsețe, minte, faimă, ajuns-ai la ceva? Căci nu caută lumea, aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i priiește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, {EminescuOpIV 391} Sau de-un deșert atârnă în lume a ta soartă Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noroc Pe ori și ce culme înaltă, {EminescuOpIV 546} Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri porni Mohamet Stârnind mulgătorii de iepe; Înneacă o lume în flăcări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. {EminescuOpIV 547} Ce sgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se sue călare pe cal Răspunde Suceava din urmă; Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns Și-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bun, care leagănă copiii În vis și leagănă visele copilăriei transformându-le În amintiri greu de Înlocuit de trăirile de mai târziu ale adulților, până În după-masa acelei zile. L-a trezit Lupu, câinele Ochenoaiei, care schelălăia, bucurându-se de revenirea stăpânei sale, sărea În două picioare, se gudura de scutura lanțul și saluta buna intenție a bunicii lui Va de a-i oferi ceva bun de mâncare dar și pentru că Îi vorbea și știa că urmează să fie mângâiat. Toată lumea era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ieri și-au pierdut conturul și consistența, lucrurile scăpând de sub control au luat-o razna, mișcările binecunoscute În natură au amplificat și accentuat trăirile celor doi, profesoara Înlocuise comenzile, sfaturile și Îndemnurile cu niște sunete nearticulate și Înalte, febrilitatea era stăpână peste tot, noutățile au cutremurat Întregul univers afectiv al băiatului, până În momentul În care acesta a rămas electrocutat de un curent electric absolut nou, a simțit În toată ființa sa o stare de puternică strepezire peste care nu se mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lansate de mașina de tenis, returnîndu-le departe către linia de fund. Telefonul continuă să sfredelească liniștea casei goale, sunetul lui fiind amplificat de șirurile de scaune aurite de pe terasă. — Charles...? — Ce-i? Cine e? — Paula. Sun de la Clubul Nautico. (Părea stăpînă pe sine, dar simțeam o tensiune ciudată În vocea ei.) Poți să vii pînă aici? — Joc tenis. CÎnd să vin? — Acum. E important, Charles. E vital să vii aici. — De ce? Diseară e petrecerea. Nu mai poate aștepta pînă atunci? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îmbrăcată frumos cu o rochie de la ea din dulap. — Ai găsit-o în dormitor? — Da, ea stătea mai mereu acolo. Mulțumesc lui Allah, era fără copii, nu știu unde îi dusese pe gemeni. Sharoudi continuă: — Doamnă Jahed, amintește-ți, dacă mai poți, stăpâna casei avea pantofi când ai descoperit-o înjunghiată sau era desculță? — Știu precis, era cu picioarele goale, fiindcă m-am îngrozit că era tăiată până jos, înspre glezne... — Înțelegi? zise avocatul către Ghazal. Dacă o femeie îmbracă o altă femeie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dominării celuilalt. În arenă intră acum cuvintele meșteșugit rostite sau scrise, din vârful buzelor sau al peniței (dacă ne gândim la spectaculoasele epistole ale lui Brummell, Byron, Barbey, Balzac, Montesquiou, Proust și câți alții, adresate marilor doamne ale vieții mondene, stăpâne de neclintit, conducând cu fermitate conversația, un atelaj, cohorte de servitori sau poate numai fraza, În pagină). Dar toate legăturile acestea sunt scutite de primejdii, Întrucât se dovedesc strict niște relații de prietenie, nu iubiri pasionale. Pentru că, o spune cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atât mai vizibilă este o nepotrivire. Numai un prost sau un geniu pot pune o lumânare Într-un sfeșnic. Aplicațiile acestei importante legi fashionable au fost bine Înțelese de către celebra femeie (doamna T.) căreia Îi datorăm următorul aforism: XXII Spiritul stăpânei poate fi ghicit de cum Îi treci pragul casei. Această vastă și veșnică imagine care este reprezentarea 1 averii de care dispuneți nu trebuie niciodată să fie modelul ei deformator; v-ați afla atunci pândit de două primejdii la fel de mari: avariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
socotești demnă de a intra În sfera ta. Rezultă astfel cu claritate că pretinsele dezastre pentru care vreo biată gazdă s-ar putea plânge Împotriva dogmelor noastre absolute nu Își găsesc originea decât Într-o impardonabilă lipsă de tact. Oare stăpâna casei se poate vreodată plânge de lipsă de considerație și de atenție? Nu ar fi greșeala ei? Oare nu există, pentru oamenii cumsecade, anumite semne masonice cu ajutorul cărora să se poată recunoaște unii pe alții? Dacă nu Îi acceptă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care o întrerupsese, m-a lovit însă o revelație cumplită: — Dumnezeule, sunt din piele întoarsă! Oprește-te! Că mi le strici! Dădui cu piciorul fără să vreau. S-a chircit pe o parte și a început să geamă: —Iertare, stăpână, iertare, sunt un sclav rău, fă ce vrei cu mine... Fă ce vrei cu mine? i-am șoptit lui Janey, care ridică din umeri. A citit cam mult Anne Rice1. —Mai degrabă d-na Radcliffe 2. I-am aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
S-o deranjez ca să i-l prezint pe Sally ar fi fost ca și cum m-aș fi trezit să-l întreb pe preot cât e ceasul chiar în mijlocul slujbei. Sally se uită rugător la cea care-l ținea în frâu: — Mărită stăpână, e o veche prietenă de-a mea. Rogu-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri atât de înalte încât mușchii pulpelor îi stăteau încordați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în mijlocul slujbei. Sally se uită rugător la cea care-l ținea în frâu: — Mărită stăpână, e o veche prietenă de-a mea. Rogu-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri atât de înalte încât mușchii pulpelor îi stăteau încordați ca niște pumni încleștați. Am luat lesa cu blândețe. Nu mi-a plăcut niciodată să răspund de alți oameni. Păi, ia-mi ceva de băut, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-mi iau o vacanță. Undeva la soare, unde-s băieți frumoși și băuturi reci. —Vin și eu! Știu unde să mergem. După ce facem spectacolul. —O, ce Dumnezeu... Cineva mi-a subtilizat lesa lui Sally din mână. A fost cuminte? întrebă stăpâna lui. Era dată cu ruj de un vinețiu închis și atât de proaspăt că lucea lipicios, chiar și în lumina slabă. Or și-l împrospătase de curând, or se adăpase din sângele unei fecioare proaspăt sacrificate în camera din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
admirativ, suflând un cerc de fum către Hamsptead. Așa o să-i zic de-acum înainte. Între noi. Față în față, nu-l scot din „Bill-drăguțule“, bineînțeles. —Hugo, zise MM pe ton de avertisment. Și totuși zâmbea. —N-ai nici o grijă, stăpână atotputernică, zise Hugo, puțin cam prea ușuratic. — Sunt sigură că totul o să fie bine, comentai eu. Nu mi-l prea imaginez pe Hugo având de-a face cu fundul lui Bill. *** Sally veni pe la mine la câteva zile după ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în găleata cu nisip, se repezi la loc pe scenă, urlând: „Where art thou, proud Demetrius? Speak thou now.“1 Nu mă mira faptul că Paul fusese atât de sincer cu mine. Hazel, cea care nu făcea caz și era stăpână pe ea, reprezenta, practic, excepția de la regula care spune că actorii bârfesc întotdeauna și sunt afabili, până la limita indiscreției. Probabil că de aceea mă simțeam atât de bine în preajma lor; nu mă înțeleg niciodată cu oamenii care suferă de constipație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dau semne de interes pentru plăcerile tatălui tău. El mă numea „verișoară“. Când vorbea despre mine, mă numea cu respect „la Horra“, cea liberă, sau „Arabiya“, arăboaica; Warda însăși îmi arăta toată politețea respectuoasă pe care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă maică-mea cu o voce gâtuită, în ciuda anilor care trecuseră de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tău. El mă numea „verișoară“. Când vorbea despre mine, mă numea cu respect „la Horra“, cea liberă, sau „Arabiya“, arăboaica; Warda însăși îmi arăta toată politețea respectuoasă pe care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă maică-mea cu o voce gâtuită, în ciuda anilor care trecuseră de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de nuc, cu ochii încercuiți cu kohol, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiica naturală a unui grande de Spania, închisă acolo spre a ispăși greșeala alor săi și care nu vedea în mânăstirea aceea frumoasă decât un purgatoriu, atât pentru ea, cât și pentru ceilalți. Și totuși, domnea peste toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de zel. Pentru ea, eu nu eram totuși decât o convertită, o conversa cu sânge impur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
minte și sper ca nici tu să nu uiți, mi-a răspuns Eva cu seriozitate. Formidabilă dexteritatea acestei femei de a alterna aiuritor gravitatea cu amuzamentul facil și circumstanțial și de a lăsa omul fără replică! În plus, deranjant de stăpână pe ea și greu de surprins - chestie care bărbaților nu le cade bine niciodată, indiferent că le convine ori nu s-o recunoască. Eu recunosc. Ezitam să Încerc să profit de vaga apropiere care se insinuase Între noi pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avea nici o relevanță, În definitiv. Sau, poate, avea? Pesemne că da, altfel nu se explică de ce Eveline a ales să recurgă la un subterfugiu. - Cu ce vrei să-ncepem? m-a Întrebat ea, de parcă mi-ar fi citit gândurile. Redevenise stăpână pe sine, cu rapiditatea obișnuită care, pe mine unul, mă umplea de fiecare dată de respect. - Cu moartea lui Fujimori, dacă n-ai nimic Împotrivă. Ce dracului se petrece pe-aici, s-au pornit exterminările? Am intrat În zodia asasinatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]