19,182 matches
-
devine o a doua Ana, soția meșterului Manole. Motivul zidului părăsit, prezent în balada „Mănăstirea Argeșului”, este reluat în „Ultima piruetă”. Casele lui Alec sunt asemenea zidurilor părăsite, iar el înțelege că pentru a le recupera, pentru a fi iarăși stăpân pe trecut, trebuie să aducă un rod, rodul sacrificiului de sine, al jertfirii propriilor valori spirituale și morale, în cazul de față, iubirea sa pentru Laura. Lipsurile, boala, neînțelegerea unui soț pe care îl știa altfel, îi vor grăbi acesteia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
e crimă asupra însăși Creației asupra omului însuși. Sau suicidar, autodistrugere. Dar nu și a... spiritului, care transcede, se extrage, nu poate fi captiv și nu moare. * Neocortexul este așadar un al doilea ordinator, aflat sub voința de perfecționare a stăpânului său temporar, omul. El discerne, alege binele de rău, recunoaște și rezolvă. Celălalt creier/ordinator (așa zisul, în mod straniu, reptilian, encefalul) posedă probabil ocrotit până după moarte, un misterios semn, o capacitate l’innconnesable (de necunoscut) de a conlucra
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
parșiv al celui ce ne vinde... prelungește misiunea pe Planeta Albastră. De aceste blânde păcate le suspectez și pe anumite Mării și Mariane, Doine, Elene și Diane și... Domnul să le aibă-n pază că eu nu le mai pot stăpâni... Să-nvăț de la toate... m-a-nvățat un cântec popular danez. și-nvăț să-nvăț mereu. Mă inculp public folosind doar două mărturii. Mai de multișor, scriitorul Alex Cetățeanu îi prevenea pe cititori, într-o prefață la o carte de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care să o înlănțuiască pe o alta. și un nou anotimp. Excursie Străbăteam perimetrul unității militare de-a lungul căruia se găseau înșirate posturile de pază aducând a cuști de grădină zoologică . Eu, Dorin, încă șase camarazi și maiorul Bighirel, stăpânul atotputernic peste șaptezeci de tineri nevinovați vârâți de stat în uniforme kaki,patriotice. Trăncăneam cu Dorin. Ne prinsese un subiect interesant. Ce tot vorbiți voi doi acolo?,, făcu maiorul ,deranjat de conversația noastră civilă. încurcătură mare. ,,Despre civilizația japoneză din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fie... * Corupția de azi nu mai are pamfletarii de altădată. Nu știu dacă la unguri, în prezent, în trecut, existau călimări de mare calibru ca la noi în seculul 19, nemaivorbind de vechii cronicari, condiția pe-atunci fiind doar ca stăpânul neapărat s-o fi mierlit... (la urma urmei și Tacitus pățea la fel)... Dar ce face Cucoana noastră, Limba română?... Să luăm corupția, nu foarte mare, corupția de rutină, cum era ea tratată odinioară... Nu știu cum ar suna relatarea în ungurește
Ungurește 2 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11034_a_12359]
-
în curs de înstrăinare (p. 29) a avut parte de o altă experiență interesantă. în casa acelei familii s-a vorbit mult și cu însuflețire rusește, dar cel mai în vârstă membru al ei mai vorbea, totuși, corect limba strămoșilor. Stăpânul casei n-o mai vorbea ca lumea, ci o colora cu vorbe și întorsături de fraze străine. Mai păstrase ceva din limba uzuală, din vorbele curente, dar pentru stări de lucruri abstracte trebuia să recurgă la ajutor străin. însurat cu
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
ajutor străin. însurat cu o rusoaică și, deci, cu rubedenii rusești, pierdea tot mai mult din sfânta moștenire. Scriitorul o spune, desigur, mai poetic: Cuvintele vechi din aurita tinerețe se trezesc mirate și triste parcă pe buzele lui. Iar copiii stăpânului - ne-o mai spune tot dânsul - ascultau vorbele moldovenești de parcă veneau de undeva de peste ocean. Dar nici printre cei rămași fideli limbii și culturii lor, nici printre moldovenii rusificați nu puteau fi incluși cosmopoliții care, la Soroca, își dădeau întâlnire
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
oferi mai nou birotica. Se poate retrage într-un baldachin, dar se poate întinde și pe una din canapelele din piele veritabilă, se poate răsturna într-un adânc primitor fotoliu, unde, în singurătate, departe de răutatea lumii, de indiscrețiile presei, stăpân pe liniștea interioară din care își trage extraordinarele resurse spirituale, să-și pregătească agenda zilei ce urmează, convertibilă în milioane de euro. Răspunderile-i sunt mari, deci împovărătoare, mii de salariați îi datorează pâinea zilnică, are soție, și ea capabil
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
ceva diferit. Panorama lor pare să ascundă un spațiu social extrem de îngust și de convențional în spatele unui spațiu fizic care îți promite o deschidere completă. La nivel de tonalitate a lungmetrajului, adversă westernului este absența judecății. De obicei, oamenii sunt stăpânii destinului lor, iar genul îți arată tot timpul cu degetul povara acestei responsabilități, invitându-te pedagogic să ți-o asumi și tu în propria viață. Hazardul e mereu absent din imagine. Or, în Brokeback Mountain, ești martorul dezagregării psihice a
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
noastre... Ce să facem? Vom suferi consolându-ne cu alte emisiuni, de la alte televiziuni... Apropo: invitatul lui Robert Turcescu la emisiunea ,100%" din seara zilei de 7 februarie, de la postul Realitatea tv, a fost domnul ministru Gheorghe Barbu. Sobru, calculat, stăpân pe sine și pregătit să răspundă cu argumente scrise sau nescrise chiar și la întrebări nepuse, părea tot timpul relaxat și cu rațiunea în desăvârșită stare de funcționare, deși... Poate că prietenul meu Haralampy ar fi ațipit cu ,pălinca" de
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
capodopera lui Cervantes, Don Quijote. În capitolul XXX, precizează eseistul, Don Quijote îl trimite pe Sancho Panza să salute un grup de vînători. Scutierul zărește în respectivul grup o doamnă care pare stăpîna alaiului vînătoresc. În momentul în care îi transmite salutul stăpînului său, doamna îi dă un răspuns de neimaginat pentru o carte scrisă în primul deceniu al secolului al XVII-lea: Ia spune-mi, dragă scutierule, stăpînul acesta al tău nu e unul despre care se află tipărită o istorisire numită
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
o doamnă care pare stăpîna alaiului vînătoresc. În momentul în care îi transmite salutul stăpînului său, doamna îi dă un răspuns de neimaginat pentru o carte scrisă în primul deceniu al secolului al XVII-lea: Ia spune-mi, dragă scutierule, stăpînul acesta al tău nu e unul despre care se află tipărită o istorisire numită a Iscusitului hidalgo Don Quijote de la Mancha și care are drept doamnă a inimii sale pe o anume Dulcineea din Toboso". Merită citată și interpretarea dată de
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
pe alb, a Fundațiilor Regale. 1939. Înăuntru, lucrări în dantelă, de care se-agață, ironizată, expediată, cîte-o părere de rău. Sau cîte-o poveste cu sfinți al cărei punct de plecare e și nu-i autohtonismul lui Crainic: "Mi-ai dat, Stăpîne, viața asta s-o trăiesc,/ Nevrednic sînt de marea-ți bunătate./ Trec anii tot mai seci, se risipesc,/ În inima mustind singurătate.// Mai bine, Doamne, de m-ai fi ținut,/ Să mă tîrăsc, netrebnic rob în ceruri,/ Să șterg de
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
nu simți nevoia să le strigi - ca-n filmele de groază - "Uită-te în spatele tău!". Sutura merge înainte. Neglijez exact subiectul cu care începusem. Ritmul e de film de acțiune, dar cu clenci. Eroul acestui gen de pelicule e mereu stăpîn pe situație, iar inamicul ține de natura evidenței. Or, aici situația stăpînește personajele, iar peregrinările lor au uneori aspectul unei mișcări browniene. Ce să mai zic, că stăpînul mitralierei pe care o ții în mînă ți se transformă în inamic
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
de acțiune, dar cu clenci. Eroul acestui gen de pelicule e mereu stăpîn pe situație, iar inamicul ține de natura evidenței. Or, aici situația stăpînește personajele, iar peregrinările lor au uneori aspectul unei mișcări browniene. Ce să mai zic, că stăpînul mitralierei pe care o ții în mînă ți se transformă în inamic cînd ți-e lumea mai dragă. Menționam într-o altă publicație mobilitatea camerei, abia apoi sesizînd că rămăsesem cu această impresie cu toate că există numeroase cadre-secvență în care obiectivul
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
un principiu fundamental etic ce derivă din milenarele table ale lui Moise și pe care Europa l-a respectat cu sfințenie. E adevărat, abateri au fost și aici: era permis, ba chiar lăudabil, să ucizi în numele colectivității, al cetății, al Stăpânului feudal, al bisericii sau al națiunii! Dar noua lozincă, formulată ca atare într-un roman al scriitorului rus Dostoievski, Crimă și pedeapsă, aduce cu adevărat marea noutate: și anume, cuvântul idee! Nu polysul sau cetatea feudală, națiunea sau religia, ci
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
nu din sânge și tradiție, ci din merit - și care a inflamat, cum se știe, generații întregi de tineri de la începuturile secolului al XIX-lea. Două personaje romanești au fost profund stigmatizate de cariera locotenentului de artilerie devenit împărat și stăpân al Europei: Julien Sorel din romanul Roșu și negru și Raskolnikov. Primul este îmbibat și el de ambiție socială și ajunge la crimă - trăgând cu pistolul în fosta sa iubită și metresă, dna de Renal, deoarece aceasta îndrăznise, în actul
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
moartă, încărcat de voluptățile grele ale unui lupanar ce se revarsă și băltește asemenea unei viituri, dar și bîntuit de vînturi subțiri, străbătut de raze acide și încremenit în ceremonialul unei mistici glaciale, Agopian și Ilfoveanu sînt simultan captivi și stăpîni. Ei i-au creat îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre și metafizice: pămîntul plin de cratere și de păduri luxuriante, cu atmosfera cristalină de ozon prin care mai adie cîte un alizeu
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
Împotriva firii! Bă, ani de-a rândul! Și, când o ții așa, odată, tot ce faci se Întoarce Împotriva ta! Asta e! N-au lăsat și păcătosului o portiță spre viață! Să-și crească liniștit copiii... Să fie liber și stăpân pe-ale lui. Că de-aia l-a lăsat Dumnezeu om! Dar, vorba unuia cu carte: „Domnule, ce s-a Înmulțit lumea, dar oamenii, deloc!” - Adică, lume multă, dar oameni, adică oameni, oameni, neam! - E, mă, Costică, așa!... Că mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea”, Își zise profesorul Încercând o explicație. Cu părul alb, la cei peste șaptezeci de ani, se arăta stăpân pe trupul lui. Fusese ceea ce se numea un bărbat bine la viața lui. Munca intelectuală Îi menținea vigoarea fizică până după ieșirea la pensie. Faptul că Maria nu-i dăruise copii, era pentru el o mare pierdere, pentru care ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
folosise. Acum luă o doză dublă. Se privi În oglindă și se mustră. Dacă l-ar fi văzut Maria nu l-ar fi lăsat așa. Era bărbat sau ce era? Gândul la vorbele ei, Îi făcu bine. Ieși ceva mai stăpân pe sine. - Trebuie să fac cele cuvenite, zise el cu vocea albă și ea, semn că nu-și revenise pe deplin. Unde este? - Tot ce a mai rămas, este la morga orașului. Vă Însoțim, zise civilul. - Vă mulțumesc. Numai cât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
iei taxiul, există un gardian care îți dă o chitanță cu numarul taxiului. Mai încearcă șoferii să îți ia mai mulți bani, dar nu se compară cu japca de la noi. Datorită faptului că au fost colonizați de spanioli, pentru ei, stăpânul lor este străinul. Mulțumim, Mihaela! Te pupam. Paalam, Simona! Sursă articol: Revista Maxim | Autor: Simona Rădoi
Fata noastra din Manila [Corola-blog/BlogPost/96503_a_97795]
-
Cristea scoate în evidență faptul că el a fost, cu patru decenii mai devreme, nu doar martorul transfigurării tânărului ofițer Zinovie în sublimul călugăr Zosima, zguduire metafizică pe care o provocase tocmai umilința lui, de ordonanță bătută de violentul său stăpân. În vreo două pagini de prezentare sobră și de discret eseu, criticul narează un miracol existențial și religios! Pasionant este capitolul-,căsuță" consacrat Nastasiei Filipovna din Idiotul (Barașkova, după numele de familie, pe care cititorul îl uită la fel de ușor ca
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
adresată lumii și sinelui (,Cînd te vei reîntoarce,/ care parte a trupului meu te va primi mai întîi?"; sau: " Unde altcumva să-ți aduci ofrandele, zeu al vederii,/ al auzului, al pipăitului și al ierbilor crude?"; și: "și spune-ne, Stăpîne,/ care din noi e cel ce îmbrățișează,/ cel ce rămîne?"; ori: Cînd s-au deschis porțile împărătești,/ cine s-a aplecat chiar în dreptul tău/ peste lume?/ A cui oglindire ești?"), dar și, de exemplu, semnificația particulară a mărului care nu
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
blochezi aceste treceri, amenzile sunt usturătoare. Grijă și respectul pentru cei lipsiți de mobilitate pe propriile lor picioare este de admirat. Câinii maidanezi, în mare parte schilodiți (rar vezi un câine pe patru picioare) precum și cei fericiți - cu adăpost și stăpân, contribuie din plin la mizeria orașului. Nimeni nu adună după ei, stăpânii nu poartă pungulițe de plastic să le strângă poop-ul și așa se face că trebuie să fi foarte atent pe unde călci. Terenurile nefolosite, în loc să fie îngrijite și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]