38,669 matches
-
negativ, adică respingeri, repere negative. Mă speriau, mă îngrozeau, mă luau fiorii. Ceva infernal! Ca a doua zi, a treia zi, să fie luată o decizie favorabilă. E o lume cu un sistem al său. Procurorul, în general, trebuie să strângă toate dovezile și în favoarea, și în defavoarea celui aflat în cauză. În practică, procurorul te vrea executat. Poate e o formă de spectacol. Ce ați zice dacă mâine va fi luată o decizie bună? Ce ar fi?", a spus europarlamentarul Mircea
Mircea Diaconu, culisele luptei cu ANI: "Mă îngrozeau. Mă luau fiorii. Ceva infernal" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/82047_a_83372]
-
noi, la începutul acestui an, un studiu de fezabilitate la Ministerul Culturii și Cultelor, ca să obținem fonduri pentru reparațiile de maximă urgență. Niciun răspuns. Deși starea de continuă degradare a lăcașului unicat e cunoscută de zeci de ani. S-au strâns bani în numele nostru de diverse fundații și persoane Ťcaritabileť, avem informații în sensul astă, și noi nu am văzut un leu". "Mă întreb cum nu se tem acești oameni de bătaia lui Dumnezeu, care va veni într-o zi, n-
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
rânduri pătrunse de mare fior: " Nu voi putea niciodată să-ți spun cât mi-ai dat prin cuvintele tale de nețărmurită generozitate și alinare. Nu voi putea să-ți spun emoția care mă sugrumă, cum toată viața mi s-a strâns ca într-un pumn în inimă și nu pot opri plânsul care mă cutremură" (Geneva, 20 ian. 1955). O imploră să-l considere ca pe un frate și o iubește așa de mult, încât se oferă să-i procure el
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
care se mutau lesne de la o categorie umană la alta, polivalenți, adaptabili, nefixați. ș...ț Autorul Moromeților nu poseda, se pare, vocația dispersării, nu se putea transpune în pielea altora, în el curgea sîngele țăranului care contemplă cerul cu privirea, strînge în palmă bulgării de pămînt, dă bice cailor în căruța care trosnește din încheieturi. Nu era conștient de această limitare. Preda n-a vrut în ruptul capului să se simtă cantonat într-un singur perimetru, era convins că poate pătrunde
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
în-ce-pe să se su-fo-ce. Do-ci-li-ta-tea oa-me-ni-lor, do-rin-ța lor fun-da-men-ta-lă de a le face al-to-ra pe plac! Evreii Eu-ro-pei gă-tin-du-se cu cele mai bune hai-ne ca să fie mănați spre la-gă-re-le de ex-ter-mi-na-re. Ele-vii și ele-ve-le, de-ve-niți brusc bărbați și fe-mei, strângând mâna bine an-tre-na-tă a lui Nat Jefferson, un gest pe care nu l-au mai fă-cut și nu-l vor mai face nici-o-da-tă. Ad-mi-nis-tra-to-rul ne-gru lat în umeri, care s-a dovedit a fi un maestru al sur-fu-lui pe va-lu-ri-le
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
europene, Jose Monleon - directorul Institutului Teatrului Mediteranean, Milos Mistrik - critic de teatru pentru "Slovenske Divadlo", Marina Davydova, critic pentru "Izvestia", Franco Quardi, critic pentru "La Republica" și Arthur Sonnen - director artistic al serviciului central pentru activitățile culturale internaționale. Această decernare strînge breasla teatrală europeană și nu numai. Mari voci ale teatrului mondial sînt prezente, poți să stai de vorbă lejer, să îi urmărești de aproape, să observi că tensiuni, convulsii și probleme sînt peste tot, dar că tonul și manierele impun
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
în mîini sprijinindu-se de marginea acestuia, și tot pentru o clipă credem că va reuși, dar o forță invizibilă, obscură o împinge înapoi și ea se lasă copleșită să cadă, un trup inert care adoptă poziția fetusului, cu genunchii strînși la piept și capul ascuns în brațele tăcute ale apei. Scena are o forță de sugestie extraordinară, corpul repliat fetal evocă reveria amniotică, starea de dinainte de memorie, de istorie, dar și posibilitatea de se naște din nou, din jale, așa cum
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
așa cum în fresca lui Michelangelo, Dumnezeu ține în-- tr-un deget creația sa, pe Adam, și îi dă viață. Dacă inițial muzica intervine ca un dezacord dureros, ca o împunsătură de pumnal pentru a sfîșia vălul uitării, - Julie își plimbă mîna strînsă în pumn pe asperitățile unui zid de piatră, expresie a unei suferințe atît de mari, încît are nevoie de un debușeu fizic imediat, - în final, degetul magic al muzicii, al creației o însuflețește și pe Julie, îi redă sensul existenței
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
editorul Jonas Ellerström, criticul de artă Tom Sandwvist și prozatoarea și criticul Gabriella Hakansson), prin spectacoul dadaist și lectura excepțională a actorului Christian Fex din Urmuz (în traducerea lui Dan Shafran). Actorul suedez și-a făcut loc printre scaunele numeroase strângând la piept o servietă de funcționar, plină de hârtii și alte lucruri: un măr, un cârnat. Era vorba de un marginal, un om suferind de "un mal d^esprit" a cărui frustrare căuta un mijloc de exprimare, o comunicabilitate cu
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
o motocicletă demara. Întindeam mâna, îi atingeam părul, gâtul, mi-era frică să nu o trezesc. Eram excitat, mă deranja ideea că trebuie să plec în curând fără să fi avut o relație cu ea. M-am aplecat, i-am strâns din toate puterile corpul. Ea a țipat, i-am pus o pernă pe față. I-am despărțit picioarele, fesele, am încercat să o penetrez. Nu am reușit. Am în-trebat-o dacă mă dorea sau dacă prefera să mă îmbrac și să
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
vei spune că deși născut din tată libert și cu puțină stare,/ Am desfășurat aripi mai mari decît cuibul./ Așa încît ceea ce tai de la neam, să împlinești la virtuți." (Epistole, I, 20). Totuși, într-o lume a norocului schimbător, a strînge pînzele prea umflate din calea vîntului e un tribut adus prudenței pe care, într-un tipar de ceară, l-a păstrat, undeva, cultura noastră minoră. Nestatornicia, nebuniile de tot felul sînt sarea vieții și vrăjmașii ei. Asemenea idei, răspîndite, așa-zicînd
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
Daniel Cristea-Enache Tristă și instructivă se dovedește, adesea, dinamica receptării unor scriitori! Când aceștia se află pe valul unui anumit moment socio-cultural, deținând o poziție importantă, o funcție, acel nimb al puterii derivate în reprezentativitate, admiratorii se strâng în progresie geometrică. Recenziile și interviurile, cronicile și studiile ample, monografiile și premiile prestigioase curg, copleșindu-l pe fericitul autor. După care sunt suficiente un declic biografic sau o întorsătură istorică pentru ca atât de importantul scriitor să se vadă, deodată
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
mai multe rânduri. La botezul fetiței lui Horia, Victoria (numele sună ironic, în context), scaunele invitaților sunt goale. Altfel spus, comunitatea s-a grăbit să pună propria ștampilă acolo unde a scuipat, cu ură, Moise. La priveghiul Mariei se va strânge tot satul; dar înainte, când fiii săi erau omorâți de Ică, iar ea, alungată din sat, mai nimeni nu era de văzut prin preajmă. Nici aceste aspecte ori elemente de contrast nu sunt subliniate în vreun fel de către autor. Acesta
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
pe vârfuri/ ieșind liniștită din casă/ exact ca restul rețelei/ așteptând o minune în fiecare zi// 1 câine doarme neajutorat în mijlocul trotuarului cu/ coastele tremurând// capul meu fosforescent printre restul de capete/ fosforescente/ nici unul nu-mi folosește la nimic/ îmi strâng ochii// (...) aerul de afară/ mă arde în creștet/ vreme frumoasă. 25° C. sângele îmi cântă în urechi." (25° C afară); "aici nu-i nimeni nici un obiect în jurul tău doar particule de praf și unde radio/ doar ultrasunete și infraroșii/ doar
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
descripției relaxate, lasă loc persoanei întâi. Obiectul fotografiat devine subiect frisonant, poeziile care urmează (no data, altundeva, eco...) explorând tocmai mișcările haotice și agitația interioară a personajului lăsat să vorbească. În Ștrumfii afară din fabrică!, Marius Ianuș credea a fi strâns poezii influențate "zdravăn" de noile moduri de comunicare. Iluzia liderului fracturist se transformă în realitate la această exponentă, cu totul remarcabilă, a generației următoare.
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
sarcastică prin răstălmăcire, cu atât mai mare cu cât retorica sacrificiului cu care ar trebui să plătim speranța ne este complet străină: Însă mai-nainte trebuie să știm/ Pentru ea cu toții martiri să murim!// Căci fără aceasta lanțul ne va strânge/ și nu vom ști nici chiar a ne plânge!" Recitite în continuitate, cele trei distihuri nu ne transmit vreo emoție patriotică, n-au rezonanță de actualitate, lăsându-ne, în schimb, în seama unei parodii a patriotismului: țara noastră va avea
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
ultimei clase poetice. D-sa "comunică" funciarmente, fraternizînd la un moment dat cu Celălalt, în felul în care - imagine cu toate acestea de un acut dramatism - trupul și sufletul își comunică prăbușirea avînd o cauzalitate reciprocă: "tu pari a fi strâns/ în destrămarea mâinii mele/ în degetele pline de ramii nervilor/ spirale fierbinți în inelar/ în mijlociu și în arătător -/ canale de sidef prin care/ trupul și sufletul comunică/ mărturisind prăbușirea lor unul/ spre celălalt" (tu pari a fi strâns). Incontestabil
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
fi strâns/ în destrămarea mâinii mele/ în degetele pline de ramii nervilor/ spirale fierbinți în inelar/ în mijlociu și în arătător -/ canale de sidef prin care/ trupul și sufletul comunică/ mărturisind prăbușirea lor unul/ spre celălalt" (tu pari a fi strâns). Incontestabil, poeta încearcă teama absolutului. Nu se poate confrunta imediat cu absolutul, așa cum nu ne-am putea aținti privirea asupra soarelui, de unde o retractilitate reflexă, retragerea în adăpostul părelnic al umbrei-vorbitoare, id est al poeziei care constituie un paravan în
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
îi întinde băiatului o napolitană. (pp. 8-9). Pornind de la Ta-ta-ma-ta-ko-ul sugarului, prozatoarea străbate cu multă dezinvoltură toate straturile limbii. Bețivul incurabil, fost pe vremuri strungar de categoria 1 la IMGB, mereu cu sudalma grea, apăsată pe buze și cu pumnul strâns pentru a lovi, mama terorizată de un soț violent, posesoarea unui bun-simț resemnat, care dorește să-i facă viața suportabilă copilului ei, filosoful interiorizat ce-și pune sub semnul întrebării propria identitatate, domnișoara notar, modernă emancipată, șoferiță de Matiz și
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
Încă o dată ticăloșia! Deschise capacul din tablă groasă, Îndreptă lanterna către cadavrul sângerând, văzu sângele neînchegat care acoperea toată urechea dreaptă, fața, gâtul și umărul, bucăți mici de carne, fragmente de oase și mâna cu degetele crispate. Pumnul stâng era strâns a amenințare iar gura rămăsese interdeschisă și schița un zâmbet dureros. Deodată, Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a ajunge un bărbat voinic? Se adună și răspunse la Întrebarea fetei, pozând În ... neștiutor: Nu am mai fost așa de aproape de o fată iar tu ești atât de frumoasă! Și dacă acum ești așa de aproape, de ce nu mă strângi În brațe, de ce nu mă săruți, așa colegial, fără să facem nimic rău? Eu cred că este prea devreme pentru mine, trebuie să Învăț și să-l ajut pe bunicu’ la oale. Nu am timp de fete, și conchise filosofic
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de unitate, eleva Xenia Popescu. Bună dimineața, elevi! Mereu la datorie! răspunseră În cor elevii. Apoi directorul dădu citire programului pe ziua respectivă și comandă plecarea spre sala de mese, urma micul dejun. Xenia se apropie de directorul taberii, Îl strânse În brațe pisicos, el o sărută pe obraz apoi Xenia se Îndreptă către Va, rămas complet năucit de faptul că „fata lui” pe care o ținuse În brațe este șefa taberii iar tatăl ei este directorul În persoană! Fata i-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
brațe pisicos, el o sărută pe obraz apoi Xenia se Îndreptă către Va, rămas complet năucit de faptul că „fata lui” pe care o ținuse În brațe este șefa taberii iar tatăl ei este directorul În persoană! Fata i-a strâns mâna, el a sărutat-o din ochi și au plecat la masă. Rică Olaru fu trezit din reverie și durere de un glas baritonal care anunța: Urmează stația Ploiești-Nord! Viața celor doi olari se schimbase foarte mult și nu, neapărat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ordonă ca un adevărat șef de post: Marie, ieși repede că nu te dă inteligența afară din casă. Las’că lămuresc eu lucrurile! După ce ieși Maria, cam șifonată la propriu și la figurat, Victor se apropie de Ștefan Giroveanu, Îi strînse În tăcere și cu mare băgare de seamă mâna slăbită și din ochii săi albaștri picură două lacrimi de bucurie perfect omenească, lacrimi de mulțumire față de Cer și de descătușare. Dom’ Fănel, dom’ maistru sau inginer că nu mai știu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
grupuri mici iar Victor Olaru a tresărit, de bucurie dar și de teama de a nu greși, atunci când de pe alee se apropia o fată suplă și frumoasă, Îmbrăcată cu o fustă albă și foarte scurtă și cu un taior negru, strânse pe corp și care Îi puneau În evidență formele sale sculpturale. O așteptă În fața porții, nu Îndrăzni să-i zică nimic, se luă după fată și nefiresc de sfios spuse: Domnișoară Sorina, vreau să vă spun ... câteva ... versuri! Fata a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]