7,161 matches
-
nucleul de semnificație al romanelor: un personaj se trezește într-o bună dimineață fără degetele de la o mână, dar nu simte nici o durere, altuia, bătut sălbatic de huligani, îi apare, în locul urechii, o miraculoasă floare, prin care primește „mesaje de la strămoși”, pomii înfloriți dintr-o livadă încep să se miște angrenând în „pulsația” lor deopotrivă regnul vegetal și pe cel uman etc. Romanele lui S. introduc fantasticul spiritual, a cărui țintă definitivă este „drumul spre spirit”, cum formulează un personaj central
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
pentru a găsi o soluție; de aceea a fost supranumit „consulul lui Dumnezeu”, din moment ce consulii laici renunțaseră la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540, într-o familie bogată și nobilă: tatăl fusese senator, unul dintre strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar cele trei surori duceau o viață de călugărițe, probabil în casa părintească; numele, tipic grecesc, ne-ar putea face să ne gîndim că în familia sa era prețuită cultura greacă. Și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oferise Venantius, ci analiza atentă a lucrurilor și evenimentelor ce nu pot fi înlăturate din istorie. Născut în 538 la Arverna (astăzi Clermont-Ferrand) cu numele de Georgius Florentius, și-a schimbat numele în Grigorie în semn de omagiu față de un strămoș al său care fusese episcop de Langres. După moartea tatălui, a fost educat de episcopul Gallus din Arverna și a rămas puternic marcat de un pelerinaj pe care l-a făcut la Tours în 563 deoarece era bolnav; rămîne atașat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
limba cea mai veche pentru că ar fi fost limba lui Dumnezeu. "De parcă Dumnezeu ar fi fost un dascăl de gramatică", pufnește învățatul. Odată cu Renașterea în toate colțurile Europei apar descoperiri ale "adevăratei" limbi a Paradisului, după cum vrea fiecare să atribuie strămoșilor săi un idiom care va fi fost cîndva comun întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru această explozie de graiuri mitice, scrisă prin secolul al XVII-lea de un suedez. Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului luteran
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
altfel, secolul al XVII-lea este martorul a două fenomene interesante, dintre care Olender zăbovește numai asupra unuia: apariția vernacularelor și problema deșteptării unor instincte naționale. Pentru a căpăta legitimitate și a se impune, aceste noi limbi își caută un strămoș ilustru, un "idiom ancestral" care să le fi conținut în germene, laolaltă cu toate celelalte limbi europene. Celălalt fenomen care ar putea fi semnificativ, cred eu, e legat de eforturile intense ale savanților din acea vreme de a inventa (nu
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
sunt tare încurcate. Cred că nici El nu mai știe cum pot fi urcate. • De-a lungul vremilor, evreul a fost mereu urgisit, dar în chip miraculos, el a supraviețuit. • Iubim, cam aceleași lucruri e care le-a iubit și strămoșul nostru: vânătul, natura și femeia. A pătruns la modă și hoția. ------------------ Harry ROSS iulie 2016 Israel Referință Bibliografica: ROSS Harry - GÂNDURI REBELE (29) - AFORISME (12) / Harry Ross : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi
AFORISME (12) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381306_a_382635]
-
Italienii. Mai întâi, chiar papa Innocentius III (1198-1215) care, în sec. XIII, dorind a-l aduce în sânul Bisericii Romei, amintea �țarului" Johannitza Kalojan (Ioniță cel Frumos?) că �se spune" (lat. asserit) că el �ar descinde" (lat. descendisse) din nobili strămoși ai �Urbei Roma" (lat. de nobili Urbis Romae prosapia progenitores tui originem traxerint). Alt papă, Clement VI (1342-1352), scriind regelui Ungariei Lajos I (Louis) d'Anjou (1342-1382), îi atrăgea atenția asupra unor �Olachi Romani commorantes in partibus Ungariae Transilvanae" (�tam
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Maillet (n. 1929) este scriitoarea care exprimă cel mai bine spiritul acestei lumi prin cărți fundamentale precum Sagouine ori Pélagie-la-Charrette. Pentru Pélagie-la-Charrette, o veritabilă odisee În care Ulise nu este un individ, ci un Întreg popor În drum spre pământul strămoșilor, autoarea a primit premiul Goncourt În 1979. Punctul de plecare al romanului este un dezastru istoric. Avem cu Pélagie-la-Charrette și, dincolo de roman, cu autoarea lui, profund implicată În perpetuarea tradițiilor acadiene dar totodată, și o ferventă susținătoare a unității canadiene
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
poporul spre nord și va accepta să-l Însoțească pe Beausoleil, pentru care brusc face o pasiune, spre sud? Nu, fiindcă ai ei nu vor să renunțe la un pământ smuls din mlaștini, săpat și lucrat de ei și de strămoșii lor mai bine de un secol. Vocea colectivă nu are nici o ezitare: Credeți că am făcut toate astea pentru alții? Sau ca să ne Întoarcem În bătrâna Franță și să ne văicărim cu necazurile noastre la urmași?» Destinele lui Beausoleil și
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
În care deportarea acadienilor era doar un cadru pentru o poveste de dragoste. Dar și așa, până la apariția romanului lui Antonine Maillet, acadienii Îl țineau la mare preț și-l considerau o mărturie sensibilă și convingătoare despre ce-au Îndurat strămoșii lor.
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
fire pasionată de demonstrații logice, este fericit întreruptă în Interval de câteva momente epice propriu-zise, dintre care cel mai semnificativ este episodul de extracție autobiografică al copilăriei naratorului, unde imaginea unei familii nobile maramureșene, scăpătată dar întreținând cultul unuia dintre strămoșii săi, memorandist și martir al neamului, se înscrie în linia romanului având drept temă societatea tradițională ardelenească, reprezentat de Ioan Slavici sau de Liviu Rebreanu. Cunoaștere de noapte revine la tema crizei existențiale, provocată în conștiința personajului Ion Marina, „înalt
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
în germană, poloneză, italiană, maghiară ș.a. În cazul literaturii române, este plauzibil ca Sfânta Scriptură să fi urmat același traseu cu ansamblul elementelor culturale legate de creștinism. E mai mult decât probabil, dată fiind pleiada de scriitori patristici străromâni, ca strămoșii noștri să fi cunoscut Vulgata, după cum e la fel de plauzibil, datorită funcției acestora, de „mediatori spirituali între Roma și Constantinopol” (G. Țepelea), ca și Septuaginta să fi circulat pe teritoriul românesc. Dovezile materiale existente nu permit, însă, decât lansarea unor supoziții
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Din durerile vieții, Scântei prin noapte, Stâlpi de piatră, Ironii sentimentale, Sbucium sufletesc - și alegerea unor imagini „luminoase” - cer, alb, stări sufletești diafane, idei morale înalte, patriotism, trecut glorios, flori, păsări etc., ca în ciclurile Eroilor neamului, Reînvieri istorice, Patriei, Strămoșilor, Pasteluri, Tablouri fără ramă. În spațiul celest e plasată și „zeița visurilor”, iubita eterică, văzută ca o apariție miraculoasă. Nuclee și formulări convenționale sunt risipite într-o masă de textualizări improprii și confuze, într-un limbaj sărac, cu construcții uzate
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
faptul istoric, două elemente care țin de domeniul imprevizibilului. Ființa umană este obligată să‑și asume cu înțelepciune condiția limitată la o cunoaștere abstractă și, într‑o oarecare măsură, non‑istorică. În termeni hegelieni (nu este oare Augustin unul din strămoșii lui Hegel?), „rațiunea istorică” scapă sferei de înțelegere a intelectului uman. Chiar dacă s‑ar găsi o soluție fiabilă și convingătoare la nivelul intelectului facilius, cum facturum fuerit, probari experiendo, quam legendo, antequam fiat, inueniri potest. Augustin acordă credit lui Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
negativ la unul pozitiv, care va culmina cu descrierea „angelică” de la Commodian. Totuși, înainte ca cele zece triburi să primească din partea creștinilor un sens cu totul pozitiv, fiind identificate cu „poporul ascuns” al lui Dumnezeu, esenienii recunoscuseră în acestea pe strămoșii lor. Revalorizată și resistematizată, legenda putea legitima separarea lor de lume, modul lor de viață ascetică și mai ales poziția critică față de triburile din Ierusalim. Testamentul lui Neftali 6, 6‑7 (a doua jumătate a primului secol î.Cr.) și Martiriul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cazul lui Chiril, avem de‑a face cu o limpezire, cu o reactualizare a vechiului mit al confruntării primordiale între cele două principii majore antagoniste. Se pare că acest mit cosmologic în care Bousset vedea, pe bună dreptate, unul din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a transmis cu fidelitate în provincia Asia Mică, așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fruntea, cu fruntea bem, bem-bem / N-avem timp nici să iubim!/ Și eu port doliu după plug, după carul cu boi/ Lumea o percep cu versul/ Versul fiind subiectivitatea mea/Cea obiectivă/ Nu alerg să mai alerg/ Trăiesc înapoi până la strămoși”. O trilogie dramatică intitulată Metaistorie (1993) și compusă din piesele Formarea omului nou, O lume întoarsă pe dos și Patria de animale, alegorii experimentale paradoxiste, abordează ravagiile produse de comunism în timpul istoric contemporan. SCRIERI: Formule pentru spirit, București, 1981; Culegere
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
prin alianță al lui Bogdan al III-lea. Despre însoțirile între rude (e drept, de grade îndepărtate) produse de căsătoriile brâncovenești - pilde ale dificultăților de care se loveau „grupurile de schimb”, vezi Ștefan S. Gorovei-Mihai Sorin Rădulescu, Constantin Basarab Brâncoveanu. Strămoșii, înrudirile și calea spre tron, extras din „ Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopolț”, XXVII, 1990, p. 232-234. 233. Pericolele „amestecului de sânge” (cu toate că pravilele precizau gradele de rudenie admise de însoțiri și zăboveau pe larg asupra „treptelor căsătoriei”) apăreau destul de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Ștefan cel Mare în rezolvarea carierei sale conjugale. Același Bogdan al III-lea a fost îndrăgostit de o Anastasie din ținutul Lăpușnei (o chipeșă boieroaică, pesemne, din partea locului). Ajuns Domn și luându-și numele de Alexandru - prenume domnesc al strămoșilor săi, deși în onomasticonul voievodal moldav îl aflăm și pe Petru, primul său nume -, fiul Anastasiei (lista odraslelor sale, legitime și nelegitime este lungă: Bogdan, Pătru, Constantin, Ștefan, Ionașcu, Mihail, Ilie „Blânarul”, Anghelina, Tudora, Greajna, Teofana, Martina, Trofana, Nastasia; nelegitimii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în „scaunul mărginesc” al neamului unde se afla mănăstirea a cărei primă zidire o înălțase, în veacul al XV-lea, Drăghici al lui Stoica (din această pricină mănăstirii i se mai zice și Drăghicești), om al lui Basarab Laiotă și strămoș al Elinei Cantacuzino 593. Numai că jupâneasa Elina se stinsese din viață în București și trebuia dusă la Mărgineni. Apărea necesitatea cortegiului funerar, care a parcurs două etape: întâia - după obligatoria slujbă „la casele jupânesei” de pe Podul Cilibiuului - prin târg
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1924-1925, p. 190, nota 2. 74. Vezi Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol III, Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1940, p. 100. 75. Voievodul dincolo de sala tronului, p. 499. 76. Ștefan S. Gorovei, Mihai Sorin Rădulescu, „Constantin Basarab Brâncoveanu. Strămoșii, înrudirile și calea spre tron”, extras din Anuarul Institutului de Istorie A.D. Xenopol, XXVII, 1990, pp. 223, 232. 77. Despre „politica matrimonială” a lui Constantin Brâncoveanu vezi Dan Berindei, „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru Țară”: „Poetul, ca un zeu venit în mit, / Este chemat luminii-n ajutor” (Chemarea). Tonul solemn, patetic, rima corectă, dar și temele abordate în maniera lui Lucian Blaga (satul, liniștea mormintelor) asigură un echilibru între tradiționalism și modernism. Zeii (strămoșii) se vor întoarce, vor salva oamenii de „ciuma ce vrea să ne-nghită”, versul emană optimism și vitalitate, chiar dacă „deocamdată / doar cu gândul și privirea / ne mai ținem de Europa. / Gândurile și privirea / nu pot fi ținute sub arest!. Sângele
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
Jones (1746-1794) sau Sir Charles Wilkins (1749/1750-1836). 159. Nu știm dacă Honigberger a apelat la celebrul baron Jacquin și pentru că i-a fost, tot la Viena, magistru lui Paul Traugott Meißner (1778-1864). Mai târziu, Meißner-tatăl a brevetat un simpatic strămoș al caloriferului (În sens etimologic) pentru trenuri și corăbii. Fiul său, Karl Ludwig, va prelua construcția căii ferate Budapesta-Arad-Brașov de la tatăl său, la 1856-1857, drum de fier pe care avem motive să presupunem că l-a folosit și Honigberger. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ori. Istoria familiei sale Începe cu mult Înainte, iar astăzi e răspândită, după exemplul lui, pe toate continentele. Mons Mellis, adică Honigberg- „muntele de miere” (de albine) -, este o localitate situată la câțiva kilometri nord-est de Brașov. De acolo provin strămoșii săi, sașii care Își construiesc o biserică În stil romanic, puțin Înaintea marii campanii mongole din iarna anului 1241-1242. Honigberg devine apoi Hönschbrich, În română Hărman. Honigberger Își va păstra Însă numele, după caz și-l va traduce, plurilingvismul zonei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din călătorii, care din Întâlniri și adunări cu oameni de neamuri luminate, să-l Împărtășim compatrioților noștri și să-l sădim În pământul nostru, spre rodire Înmulțită, ca să câștigăm și noi de la următorii noștri mulțumirile ce le aud moșii și strămoșii, câți sau de la sine au aflat, sau de la alții au luat și ne-au lăsat vreun bine”, chiar dacă știau bine avertismentul aceluiași: „Înfrenat de cunoștința micșoririi mele În științe și ascultării Întru Învățături, nu aș fi Îndrăznit niciodată să apuc
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]