3,258 matches
-
precum și cea de-a doua și a treia, erau înconjurate toate cu ziduri de pământ. Circumferința zidurilor exterioare avea peste șase leghe lungime. Cea mai înaltă clădire din interiorul zidurilor era un fort cu patru etaje, care avea să fie străpuns de deschizături prin care să se tragă cu săgeți. Țiglele de pe acoperiș urmau să aibă forma unor frunze de aur. În uimirea lui, Kazumasa nu putea decât să se minuneze tăcut de ceea ce vedea înaintea ochilor. Dar în fața lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viu și trimis în temință pentru ca, dacă gardienii îi dădeau prilejul, să evadeze, să vă pândească și să vă ia viața. Astfel, ar fi putut să astâmpere furia lui Katsuie și să-și ceară iertare pentru greșeala făcută când a străpuns liniile inamice la Shizugatake. — O, ce păcat, se umplură ochii lui Hideyoshi cu lacrimi de compasiune. Să folosească greșit un asemenea om și să-l trimită la moarte - asta a fost greșeala lui Katsuie. Ei bine, îi vom dărui ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înregistrase o victorie atât de strălucită trăia acum ce trăise Hidetsugu, cu doar câteva momente în urmă. În întreaga armată a lui Hideyoshi, corpul de lăncieri al lui Hori Kyutaro era vestit pentru deosebita sa eficiență. Cadavrele oamenilor care fuseseră străpunși de vârfurile acelor lănci împiedicau acum caii comandanților ce încercau să fugă. Într-un târziu, generalii clanului Tokugawa reușiră să scape, agitându-și, în urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lancea. Ca răspuns la acest strigăt, ar fi fost de așteptat o rezistență rapidă din partea săbiei acelui general faimos și feroce, dar lancea lui Denpachiro pătrunse adânc între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi capul! răcni el din nou. Nici chiar acum nu avea în mână sabia lungă. Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori barocă, alteori postmodernă a poveștii, care se alcătuiește pe măsură ce se destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat și decis identitatea auctorială. Livia IACOB MANECHINE Dacă vor fi oameni, le vom da numai un obraz, o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cineva din afara panoului, către care ea privea, era pe cale să cadă, pradă sigură a puterii ei de seducție. Tendonul întins și proeminent al gâtului putea să fie una din armele ei de seducție. Iar alta, marginea osului iliac care îi străpungea abia vizibil pântecul suplu și puternic bronzat deasupra slipului. Nestor simți pe cineva trecând prin spatele său și, întorcându-se, zări un mic vagabond de vreo treisprezece ani, tipul acela de orășean versat care se simte la fel de în largul lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă, trăgea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de zeci de ani, ieșind în strada Sfânta Vineri. Dragoș își simțea ființa plină de prezența ei. Atât de plină, că dogoarea dinăuntrul său aproape că-i dădea frisoane. Strada era toată o puzderie de lumini orbitoare, răspândite de jur împrejurul ochilor, străpungând violent bezna aburită a serii de iarnă. Dar drumul până la cantină dura atât de puțin! Deja dădeau colțul intrând pe strada Stoica Spătarul și abia dacă schimbaseră câteva cuvinte din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
terminase chiar în momentul în care - în mod nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut. E din Eliot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
foi de viță, lângă care goliseră două sticle excelente de retsina aromat cu lămâie. Refuzaseră kebabul special al lui Tiresias, despre care li se spusese că „partea de sus e pentru bărbați, cea de jos pentru femei și totul e străpuns de o țepușă“. În tot timpul mesei, reușiră să nu atragă atenția gazdei lor cu piept generos. Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
venise rapid, chiar la locul din grămadă unde se afla Bull, îndesat în oponentul său. Un șut rapid al lui Bull imobilizase adversarul (care urla acum din pricina lipsei de sportivitate), iar un altul trimisese mingea spre înaintașul Dougie MacBeath, care străpunsese rapid flancul stâng. Fusese blocat după nici zece iarzi de cei de la Bexhill Bears, dar, înainte de a cădea, reușise să îi paseze mingea lui Bull, care conducea plutonul celor de la Wanderers, venind tare din spate. Bull strânsese la piept mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Aud zeci de Bogdani, răi, robotici, strigând din țevi. Pe Allah, nu e bine. Îmi iau inima în dinți și mă pregătesc să ascult cât mai calm monologul acestui infinit și iubit războinic, care acum privește prin mine, departe. Mă străpunge. Este doar el și lumea, nimeni altcineva. E singur. Acum e calm. Împreună vom învinge, oameni buni. - Luca, ăsta este manifestul meu geometric! Înțelegi? Voi reconstrui lumea de la zero, după reguli matematice, care nu vor da greș! Regulile naturii Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea în povestea lumii... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atunci eram mic, un puști de nouă ani abia, era normal să n-am reflexe prea bune, spre norocul meu cuiul de la capătul săgeții n-a fost destul de ascuțit, mi-a intrat în mână numai doi centimetri adâncime, mi-a străpuns doar pielea, iar săgeata s-a oprit în os, e drept că vaccinul antitetanos a fost dureros, însă acum e altceva, am crescut, avem aproape doișpe ani, iar scutul n-are nici o legătură cu reflexele, dar Puiu tot n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
urși negri, leoparzi, șacali, într-un colț, un cap de hipopotam cu gura căscată, din mijlocul peretelui, de deasupra căminului, un leu cu coama zbârlită ne privea fioros, lângă el, pe un panou negru de lemn, două coarne de rinocer străpungeau aerul, iar intervalele între toate astea erau pline de scuturi colorate, lănci și săbii din oase gălbejite, într-o ramă groasă de aur, o fotografie mare a unui negru cu ochelari, i se vedeau doar capul și umerii, purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
devenit cel mai puternic sprijin al tronului și al creștinătății . ROLAND și FERRAGUS Orlando sau Roland s-a afirmat în deosebi prin lupta cu Ferragus . Acesta era un uriaș cu pielea atat de tare, încât nicio sabie nu o putea străpunge . Iar sistemul său de luptă era să-și ia adversarul în brațe și să fugă cu el , fără a se sinchisi de zvârclirile acestuia . Astfel stând lucrurile , Roland își puse toată dibacia în a se feri de labele uriașului , dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pământ , ca și cum și-ar fi pierdut cunoștința din pricina rănilor primite, și, la apropierea grifonului, îi dădu o lovitură prin cre i-a retezat una din apripi. Dar căzând, monstrul îl încleștă în ghearele-i lungi și ascuțite ca niște pumnale, străpungându-i platoșa și zalele; atunci Rolando i-a mai înfipt o dată sabia în trup, cu furia deznădejdei și aceasta a fost lovitura de grație. Rinaldo a intrat apoi în peștreă unde a găsit calul minune, cu frâul și șeaua pusă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
paznic al podului, prea puțin îndatoritor, care învinsese și făcuse prizonieri atâția cavaleri și, în ultimul moment, pe Rinaldo. Acesta era un uriaș de o mare ferocitate, anume Adriano. Morgana îi dăruise o armură pe care nimic n-o putea străpunge și-l înzestrase cu o putere ce creștea , întotdeauna, peste puterile adversarului cu care lupta. Până atunci nimeni nu a scăpat, căci era astfel făcut, încât putea să respire foarte bine și sub apă. Deaceea, când se lua la trântă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să se apropie, l-a provocat la luptă. Străinul, fără a răspunde acestor semne de dușmănie, s-a pus în gardă. Caii lor, împunși în aceeași clipă de pinteni se repeziră unul către celălalt ca niște vijelii. Scuturile lor fură străpunse de lăncii și numai oțelul călit al platoșelor le-a salvat viețile. Ambii cai au fost aruncați îndărăt de violența ciocnirii,dar acela al necunoscutului își reveni repede sub atingerea pintenilor, pe când al regelui sarazin a căzut mort, târându-și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fără efect. Rinaldo zâmbi și zise: “ Acum să mă vezi pe mine ce pot” Cu aceste cuvinte, el a repezit nefericitului Darninel o lovitură de lance dreot în mijlocul pieptului. Îar aceasta a fot atât de violentă încât arna i-a străpuns trupul ieșindu-i cam de un lat de palmă prin spate. Prin această rană viața lui Darninel s-a scurs odată cu sângele său, iar trupul a căzut neînsuflețit la pământ. Ca floarea smulsă de plug ce se ofilește pe marginea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tabăra lui Carol Magnul prezentându-se mare doctor și astrolog. Numai că știința lui îl înșelase, dacă-i dăduse vreodată nădejdea că va muri pașnic în patul său, de bătrâneți adânci; soarta sa era să sfârșeascxă năpraznic. Cloridan i-a străpuns inima cu sabia. i-a urmat un grec și un german care jucaseră zaruri până noaptea târziu; norocul lor ar fi fost dacă ar mai fi continuat puțin jocul, dar vedeți că ei nu se așteptaseră la o asemenea lovitură
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
New York-ului, o mașină-cușcă ducând câinele turbat acasă. Șoferul cu brațul branșat pe volan a țîșnit pe galben, avântându-se înainte. Să nu faci nimic, niciodată. Să nu faci nimic, niciodată. I-am urmărit mâna bronzată, cu pielea încrețită și străpunsă de perii negri și aspri. Am urmărit goana iugărelor rectangulare pe care se întinde orașul străin mie. În cele din urmă, semnele plate și luminile albe ale aeroportului au început să-mi defileze prin fața ochilor. — La ce oră pleci? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De cu seară, până spre miezul nopții, ninsese cu fulgi mari, deși. Pe urmă, cerul se limpezise ca șters cu mâna. Se pornise vânt subțire, ger. Târgul era numai glasuri și hămăit de câini. Un dulău enorm, alb, a fost străpuns cu furca: făptașul crezuse că e lup. Un alt câine, tot alb, a fost împușcat, la hotar, de către o strajă. Era al unuia dintre paznici, venise adulmecând urma stăpânului. Confuziile au născut un gând periculos: lupii albi puteau fi luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a fost însoțit acasă de o escortă armată. Și acolo, în timpul nopții, într-o liniște totală, uimitoare, s-a sinucis. Cei care l-au descoperit a doua zi dimineață spuseră că au trebuit să spargă ușa camerei sale. — Și-a străpuns gâtul, spuse Nero agitat, dintr-o singură lovitură. Iar Drusus, fratele mijlociu, adăugă, rostind rar cuvintele: — Se spune că a folosit o sabie. Nero se întoarse, fără să înțeleagă sensul acelei întreruperi. Gajus întrebă însă imediat: — Și-a străpuns gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]