6,493 matches
-
mai dă roade (1Rg. 17). Cum, dar, vreți voi să vă dau de mâncare?”. La auzul cuvintelor Amăgitorului, acei nefericiți vor înțelege, în sfârșit, că acesta este diavolul cel viclean; își vor lovi pieptul cu amărăciune și vor scoate mari strigăte de durere; își vor lovi fața și își vor smulge perii capului; își vor sfâșia obrajii cu unghiile și vor spune: „Ce nenorocire și ce tristețe! Ce legământ mincinos am făcut? Ce dezamăgire uriașă! Cum a reușit mincinosul să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cei care o cultivau, până la întrebuințarea versului liber. Pentru aceste motive, mișcarea inovatoare a s. s-a văzut stigmatizată ca „decadentă” de susținătorii vechii poetici. Una din cele câteva grupări secesioniste a adoptat această „insultă”, potrivit spusei lui Paul Verlaine, ca „strigăt de luptă” și, cu el în frunte, a întemeiat, în 1886, revista „Le Décadent”. Altă „școală”, formată în același an, în jurul lui Stéphane Mallarmé, și-a însușit apelativul propus de Jean Moréas, editând periodicul „Le Symboliste”. De aici, dubla denumire
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
în tine piatră de piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale147Ț și, în fine, a vărsat lacrimi a treia oară gândindu-se la propriul său destin, la patimile ce vor veni: „în zilele trupului Său, El a dus, cu strigăt tare și cu lacrimi, cereri și rugăciuni către cel ce putea să-l mântuiască din moarte și auzit a fost pentru evlavia sa, și deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit, și desăvârșindu-se, s-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Titlul, moto atribuit unui filosof și, în același timp, replică finală, se concentrează într-o metaforă, însemnând respingerea încercării de a artificializa firescul până la uitarea propriei naturi, a sinelui. Preocuparea de structurare a universului romanesc este și mai vizibilă în Strigătul (1997), în ciuda revărsării abundente a materiei ficționale. Condamnatul inocent, a cărui execuție e inclusă într-un nucleu epic aparținând trecutului, se instituie ca personaj central într-o alegorie ce își extinde sensul asupra lumii din întreaga ficțiune. Prin consonanță, prăbușirea
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
oniric, pentru a sugera ideea că viața rămâne permanent o enigmă, un secret prețios. SCRIERI: Căderea, București, 1980; Umbra, București, 1982; Jocul, București, 1984; Nostalgia, București, 1987; Vameșul ploilor, București, 1987; Nu faceți case mai înalte ca arborii, București, 1990; Strigătul, București, 1997; Străina, București, 1999. Repere bibliografice: Ioan Holban, Romanul-mărturie, CRC, 1981, 4; Dumitru Radu Popa, „Căderea”, TBR, 1981, 198; Ana Selejan, Spectacolul căderii, RL, 1981, 6; Tia Șerbănescu, Debut interesant, RMB, 1981, 11 298; Vasile Sălăjan, „Căderea”, TR, 1981
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
vinovăției. Ea este, ca act de restaurare, regăsirea de sine, redobândirea identității propriului său Eu. Este un act de restituire, prin anularea vinovăției tragice. Prin suferință, „persoana tragică”, de fapt, se opune. Suferința nu are un caracter pasiv. Ea este strigătul unei opoziții, al unui protest. Tragicul este Înfruntare și revoltă. El Înseamnă a-ți Înfrunta destinul, a Încerca să-l schimbi, a-i impune acestuia (considerat anterior ca fixat În afara voinței taleă propriile tale idealuri, a-l manevra după propria
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vedea că trimitem oameni În bazar pentru a ne aproviziona cu merinde. În cea de-a treia sau a patra noapte a șederii noastre În noua locuință, am fost alarmați de aceeași zarvă ca și mai Înainte, trezindu-ne În strigătele lamentabile ale femeilor, un „Lilililili!” prelung care se auzea dinspre terasele unde acestea dormeau sub cerul liber. Curând zărirăm niște arabi Înarmați care Împânziră curtea, certându-se și discutând cu aprindere Între ei - crezurăm că sunt agelii. Cum odaia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
apoi cu rogojini de stuf peste care se turnă petrol din abundență. După ce pregătirile au fost făcute Întocmai, rugul funerar este aprins astfel Încât sărmanele creaturi se sufocă din cauza fumului și a flăcărilor Înainte chiar de a mai putea scoate un strigăt. Pentru a nu crea Însă cititorului o falsă impresie asupra obiceiurilor și modului de viață hindus, trebuie să subliniem că nici o femeie nu este obligată să se jertfească, fiind arsă alături de soțul ei. Ele fac aceasta din proprie și liberă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
că un feringhi comitea un sacrilegiu fumând În acel loc sacru. Numărul indivizilor a crescut repede și o gloată gălăgioasă a Înconjurat În scurt timp palatul. La Început artistul nu a Înțeles care era pricina acelei adunări, dar curând, prin strigătele și amenințările lor, și-a dat seama că, Într-un anumit fel, tocmai el era obiectul furiei mulțimii și că, prin urmare, se afla Într-o postură periculoasă. Și s-a gândit că cel mai bine ar fi să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se refugiază în obraji/ și sub stern - / dintr-un clopot uriaș,/ fără limbă,/ cad pisici roșietice - / prin mine trece tata fluierând/ o melodie veselă...” (Cortina); „De la o vreme picadorii înfruntă,/ noapte de noapte,/ cămile uriașe - / de pe cântarul de farmacie/ izbucnește strigătul nevrotic:/ ole!/ flautiști și cimpoieri/ descântă piruetele spaimei/ pășind din arenă în arenă” (Fantezie). Se remarcă un gust al spectacularului, al imaginii ostentative, o articulare și o dinamică aparte a poemului - prin suprapunerea unor paliere de semnificație (și de tensiune
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
să publice proză. Iorga elogiază poeziile lui Goga („E revărsarea, în forme create năprasnic, a unei dureri care s-a grămădit clipă de clipă într-un suflet neobișnuit de simțitor la sângeroasele jigniri ale dreptății și mândriei neamului nostru, e strigătul de agonie al pieptului pe care-l sfărâmă o stâncă”), dar și scrisul Elenei Farago sau pe cel al lui C. Stamati. Tot el scrie despre proza lui Mihai Eminescu, despre romanele lui Ioan Slavici (este comentat Mara, recent apărut
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Poesis” ș.a. I se acordă numeroase distincții pentru activitatea de traducător: Premiul Uniunii Scriitorilor (1992, 2002), Premiul Salonului Național de Carte de la Cluj-Napoca (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj (2000). Îngrijește o lucrare a cardinalului Alexandru Todea, Luptele mele, un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac (2003). Retrăind Antichitatea filtrată prin cultura secolului al XX-lea, S. oferă în prima sa carte, Elogii (1986), un florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
din operele lui Tibul (1988) și Properțiu (1992), precum și o ediție bilingvă din scrierile lui Augustin, din care au apărut primele șase volume (2002-2003). SCRIERI: Elogii, Cluj-Napoca, 1986; Solilocvii, Cluj-Napoca, 1989; Catulliene, București, 2002. Ediții: Alexandru Todea, Luptele mele, un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac, Cluj-Napoca, 2003.Traduceri: Albius Tibullus și autorii Corpusului tibullian, Elegii, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1988; Properțiu, Opera omnia, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1992; Montri Umavijani, Călătorii
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
poemelor ulterioare comunică sentimentul unei damnări inerente destinului omenesc. S. o face adoptând mijloace expresive diverse, fără obsesia sincronizării cu ultimele performanțe de limbaj. SCRIERI: Poezii - Gedichte, ed. bilingvă, Mainz, 1981; Transilvania, Rhein, 1982; Phoenix. Amintiri lirice (1959-1984), Mainz, 1984; Strigătul morților, Lünen, 1986; Omina, Dortmund, 1987; Testament, pref. Emil Manu, București, 1991; Răzeșul cuvintelor, Kastellaun-Port Barcares (Franța), 1991; Răstignirea ultimului cuvânt, pref. Gh. Bulgăr, București, 1992; Lichtebbe, Freudenstadt, 1994; Blinder Spiegel, Freudenstadt, 1994; Semne, grații și simboluri, postfață Al. Cistelecan
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
București, 1985; Idei trăite. Carte de înțelepciune, București, 1968; Petru Dumitriu, Proprietatea și posesiunea, pref. edit., Cluj-Napoca, 1991, Cronică de familie, I-III, pref. edit., postfață Nicolae Manolescu, București, 1993; Budapesta literară și artistică, pref. edit., București, 1998; B. Fundoianu, Strigăt întru eternitate, București, 1998; Paul Celan, Ochiul meu rămâne să vegheze, pref. edit., București, 2000; Ovid S. Crohmălniceanu, un om pentru toate dialogurile, pref. edit., București, 2000; Sebastian sub vremi. Singurătatea și vulnerabilitatea martorului, pref. Dorel Dorian, București, 2000; Ov.
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
poezie în 1967. Prima carte, placheta Dezvăluiri, îi apare în 1989. Colaborează cu versuri, recenzii, reportaje la „Luceafărul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Echinox”, „Al cincilea anotimp”, „Romanian Roots” (SUA), „Cele trei Crișuri”, „Bihorul” ș.a. Versurile lui S., îndeosebi cele din Strigătul de siliciu (1997), anexează unei fervori declamatorii fără suport reflexiv o materie eterogenă. Cu toate că uneori vivacitatea perorației, inervată în ideea ludicului, deturnează poemul în sensul unui umor neintenționat („Vai ție (mi-au zis) cum ai cântat în versuri nimicul/ (ești
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
manifestare epistolară. Textele întocmesc un jurnal al unor dispoziții și situații diverse, trecând de la cotidianul trivial la corespondența dintr-un aerostat sentențios. Epistolele sunt, în fond, cărți poștale ilustrate cu figura expeditorului. SCRIERI: Dezvăluiri, București, 1989; Către Sing, Oradea, 1995; Strigătul de siliciu, Oradea, 1997; Către Sing, Oradea, 1997; Flame degerate, Oradea, 2001; Les Visions avec Sing - Viziunile cu Sing, ed. bilingvă, tr. Constanța Niță, Oradea, 2001. Repere bibliografice: Ion Simuț, Singurătatea la zi: „Către Sing”, F, 1995, 10-11; Horea Poenar
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
frământările unei iubiri dezamăgite, ca în Arcul lui Cupidon (1932), sau luminată de perspectivele împlinirii, precum în culegerea de sonete A doua primăvară (1940). În exil și-a reunit poemele ultimilor ani în trei culegeri care nu s-au publicat: Strigăt de temniță, Omul fără țară și Pădurea de pe Rin. În Omul fără țară, bunăoară, sunt cuprinse poezii din anii 1945-1946, pătrunse de o profundă nostalgie a plaiurilor natale și de condamnare a ororilor războiului. Reînfiriparea vieții între ruine, frumusețea naturii
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
zilei de naștere a unui coleg (colege). Sugerați cât mai multe modalități de a face mai spectaculoasă ceremonia de acordare a premiilor școlare. • Imaginați-vă că vă aflați într-o sală de teatru plină și din spatele scenei se aud deodată strigăte: foc! Ce veți face? • Găsiți șase mijloace de a utiliza o bicicletă în interiorul unui apartament. • Ce titluri senzaționale puteți da într-un ziar pentru: doi oameni se întâlnesc la un colț de stradă; o bătălie de pisici; jucăria unui copil
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
științifice inovatoare pentru gravele situații de mediu ale lumii contemporane - multe dintre acestea fiind provocate chiar de latura „neagră” a chimiei care a murdărit natură, a poluat-o. Verdele este o culoare puternică. A fi verde a fost întotdeauna un strigăt de luptă al activiștilor de mediu și a fi verde a devenit un important instrument de marketing pentru unitățile economice. Pentru chimiști, a fi verde (ecologic) a devenit din ce in ce mai important prin aplicarea principiilor chimiei verzi tuturor aspectelor științelor chimice: cercetare
Chimia verde si tehnologiile prietenoase de mediu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ignat Corina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1159]
-
noului spirit al vremii”, U. își propune să facă „o revoluție spirituală”, să se articuleze la noua intelectualitate a Europei, la Internaționala Intelectuală, aflată sub semnul pacifismului și considerată „un larg suflu de vijelie prin pulberea de lumi vechi, de strigăte de durere, de revoltă, de milă, covârșite de alte strigăte ale omului revenit la conștiința menirii sale superioare”. S-ar zice că e vorba de un crez creștin, misionar, dar U. stă în mod evident sub influența ideilor pacifiste susținute
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
revoluție spirituală”, să se articuleze la noua intelectualitate a Europei, la Internaționala Intelectuală, aflată sub semnul pacifismului și considerată „un larg suflu de vijelie prin pulberea de lumi vechi, de strigăte de durere, de revoltă, de milă, covârșite de alte strigăte ale omului revenit la conștiința menirii sale superioare”. S-ar zice că e vorba de un crez creștin, misionar, dar U. stă în mod evident sub influența ideilor pacifiste susținute de grupul francez Clarté, întemeiat de scriitorul Henri Barbusse după
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
ordine, după trăirea imediată și medierea intelectuală, însă această dualitate nu se desfășoară neapărat ca o scindare, ci mai degrabă ca o alternanță. De altfel, stilurile și tematicile celor doi precursori rămân separate și ușor recognoscibile. Pe de o parte, strigătul, lumina, somnul, panismul, temnița corporală și regresia arhaizant-maternă: „Mângâie-mi inima cu degetele izvorând/ O, tu născut din strigătul prea plin!// Lumina ta îmi suge durerea/ Cu iarba se smulge din somn// Trupul meu lepădându-și/ Suferința/ Și raze-mi
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
degrabă ca o alternanță. De altfel, stilurile și tematicile celor doi precursori rămân separate și ușor recognoscibile. Pe de o parte, strigătul, lumina, somnul, panismul, temnița corporală și regresia arhaizant-maternă: „Mângâie-mi inima cu degetele izvorând/ O, tu născut din strigătul prea plin!// Lumina ta îmi suge durerea/ Cu iarba se smulge din somn// Trupul meu lepădându-și/ Suferința/ Și raze-mi curg prin pori cântând/ Frate arbor, tată râu,/ Măicuță pasăre,// Văd peștera în care-am plâns/ Și lespedea către
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
și a tarelor sociale implică mizantropia unită cu presentimentul unui mal du siècle („Oriunde ai porni/În plină zi/ Ca noaptea întuneric vei găsi”), dar ele vorbesc mai ales despre un suflet sensibil, grav lovit de soartă, înclinat să dramatizeze. Strigătul ,,și mă îngrozesc de dânsa [de viață] mai mult decât de numele iadului”, de un patetism intens, este singular în epocă. Semnele unui nou gust literar se întrevăd în prețuirea singurătății, în nuanța sentimentală din „glasul meu cel întristat”. Manierismul
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]