4,124 matches
-
loc: "Regimul la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate!" În urma acestui act "posesiv", Emil Codrescu rămâne strivit sub apăsarea propriei "realizări" erotice. Imaginea dispare ("I-am chemat imaginea, dar imaginea n-a venit"), rămân doar simple urme insignifiante (un degetar, un ac de siguranță, o mănușă...), materie moartă într-un timp mort. Faptul este consecința acelei "cunoașteri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
continuat musca să mi se adreseze. Nu vezi că ești un ratat, un submediocru? Ei, le-am răbdat pe toate, dar când am auzit și acel ultim cuvânt, mi-a sărit muștarul și, la primul impuls, am vrut s-o strivesc, dar apoi am revenit la rațiune și mi-am spus că omul la beție spune multe. M-a cuprins pe loc un fel de dublă milă: prima, pentru ea, pentru că ajunsese o dezechilibrată mintal din cauza alcoolului, a doua, pentru mine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
departe, iar când se întâlneau la Culiță State sau în altă cârciumă, cel care pleca era Turcu, ori că venea primul sau de-abia intra. Pleca cu coada între picioare, cum se spune, în râsetele și vorbele batjocoritoare ale mușteriilor, strivind vreo înjurătură printre dinți. Căci acum nu-l mai lua nimeni în seamă și nimănui nu-i mai era frică de el. Am încercat să-l cunosc pe tata mai bine, să-l văd mai îndeaproape, acest vlăjgan venit cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
decât de pască. Și înjurai fără ură și patimă, indiferent cât de gravă ar fi fost cauza, înjurai mai mult cu o jumătate de gură, ca și cum ți s-a prins o lipitoare de picior pe care o desprinzi și o strivești. * M-au tulburat niște morți în familie, moartea este tăcere, nici măcar n-ai cui cere socoteală, vine, te ia, pleacă, iar vine, te strivește, nici măcar nu te înghesuie într-un colț să spună “fi atent, peste un minut te iau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gură, ca și cum ți s-a prins o lipitoare de picior pe care o desprinzi și o strivești. * M-au tulburat niște morți în familie, moartea este tăcere, nici măcar n-ai cui cere socoteală, vine, te ia, pleacă, iar vine, te strivește, nici măcar nu te înghesuie într-un colț să spună “fi atent, peste un minut te iau”, nu, ea tace și face. Așa este Doamna Albă. Așa a făcut și cu tine, biet frate plecat în sferele infinitului. Și părinții noștri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Oamenii sunt lupi pentru oameni. Am tradus un inteligent dicton latin. Adăugați la cele de mai sus omul, care devine fiară atunci când e nevoie să-și realizeze scopurile, călcând peste alții și neuitându-se în urmă să vadă ce a strivit. Omul atacă, dar nu pe față, ci pervers, hoțește, ca un laș. N-are scrupule, este plin de cruzime, bănuitor, egoist și fără caracter. Când își vede scopurile îndeplinite, de acolo, de sus, se uită triumfător în juru-i, nu are
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aplec obrazul brăzdat de atâtea lovituri, cicatrici, asupra unei insecte verzi, o lăcustă, mare, uriașă, verde și iarăși mare, cu aceste picioroange care... am prins-o și mă uit la ea: în palma mea ești mică și dacă te-aș strivi, în tine aș vrea să nimicesc o întreagă pleiadă de voi, aceștia, care nu muriți niciodată sau muriți în patul vostru, cumsecade, cu lumânare! Și ce m-aș face dacă m-aș pune să adun toate lăcustele de pe lume? Aș
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din cei mari, melci și mii de insecte de tot felul. Printre ramurile copacilor se întâlneau ghionoaia cu bufnița, privighetoarea cu ciocârlia și cu ciocănitoarea, turturelele cu porumbeii domestici ai gospodarilor din împrejurimi. Bojdeuca aceasta sărmană, tristă și a nimănui, strivită de nepăsarea unui primar care poate n-a trecut pe strada Țicăul de Sus niciodată, era numită de noi, copiii, ”locul cu stafii”. Din această cauză, de cum se lăsa seara, înfricoșați, fugeam spre casele noastre, după o zi de joacă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în pumni, apoi am intrat în Urechea Stângă. El m-a strigat o vreme, dar eu am tăcut chitic, de teamă să nu mă atingă. Ezita să-și bage degetul în ureche să mă scoată de acolo, ca să nu mă strivească. A început să-mi spună o poveste foarte frumoasă. După un timp am ieșit pe buza urechii fără să-mi mai fie teamă că m-ar putea atinge și săruta. Voiam să-mi spună povestea și apoi să plece și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată în împărăția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja în ea. Când o ușiță se deschide înăuntru, misterioasă și plină de promisiuni, nu se mai poate închide la loc. Te trezești strivindu-ți unghiile pentru a scobi în pereții tronsoanelor abandonate cu mult timp în urmă, topindu-te de dorul locurilor unde ai fi putut ajunge dacă ai fost incoruptibil și nu te-ai abătut de la drumul tău. Idei, proiecte neterminate, idealuri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
proiecte pentru care revenise în românia. Pentru niște îndrăgostiți, gesturile cotidiene devin ridicole și penibile și cer un efort inuman, efortul de a te smulge din brațele celuilalt și a participa la circul obositor al realului, gata oricând să te strivească. În tramvai îl zăream din nou pe Ștefan ca pe o ființă distinctă, cu propriile sale nevoi, cu propria sa viață, care îl purta chiar în acel moment spre propria sa casă, ieșit din cercul nostru de foc la o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
văzut atunci că fluturele îmi intrase pe sub piele și înainta în sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el : angalok-ul. El fusese cel care strivise fluturele. Stătea la intrarea în iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok-ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
două, apoi cu trei degete îmi bag limba în gaura curului, penetrând-o cu limba, în timp ce o trag cu degetele de clitoris și când mă ridic degetul lui Bobby alunecă din gaura mea afară și o întorc pe Jamie și strivindu-mă de ea prin spate, îi desfac fesele mici și încep să-mi vâr limba apoi să o scot în gaura curului și apoi îi strecor limba adânc în anusul ei și o țin acolo frecându-i clitorisul până când ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
sugându-i pula... Jamie se ridică în pat și îl încalecă pe Bobby la nivelul șoldurilor. Se apleacă peste pula lui și o apucă cu o mână și apoi o trage spre pizda ei până când stă pe ea, aplecându-se, strivindu-l pe Bobby, presându-i sânii în față și Bobby îi apucă cu ambele mâini, sugându-le sfârcurile. Mă ghemuiesc între picioarele lui Bobby, care sunt între picioarele lui Jamie și îi desfac fesele și încep să-i bag degetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
a șoptit: - Nu vezi că nici măcar nu e râios? Așa că am căutat mai departe. În fine, până la urmă a găsit unul convenabil, destul de slut. Amândouă am sărit în sus de bucurie. Era mare și lăbărțat, cam ca o pară zemoasă strivită de camion. Era chior, cu pielea rece, bălos și, bomboana de pe tort, pe burtă era plin de punctișoare portocalii, ca niște bobițe grețoase de icre. Avea o râie pe cinste. Era doișpe și douăzeci și cinci. Prima care l-a pupat, plină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Detroitul, pe de altă parte, era un oraș american, prin urmare era dedicat banilor, așa că designul a cedat În fața funcționalității. Începând din 1818, orașul se Întinsese de-a lungul râului, depozit după depozit, fabrică după fabrică. Roțile judecătorului Woodward fuseseră strivite, secționate, turtite În obișnuitele dreptunghiuri. Sau, privind altfel lucrurile (dintr-un restaurant aflat În vârful unei clădiri): roțile nu pieriseră câtuși de puțin, doar Își schimbaseră forma. În 1900 Detroitul era deja cel mai mare producător de vagoane și garnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
amor. Prin intermediul corpului lui Rex, Îmbrățișam corpul Obiectului, Îi molfăiam urechea... și În același timp eram conștientă și de mâinile lui Jerome care cutreierau pe corpul meu, cel pe care-l lăsasem pe celălalt pat. Era deasupra mea și Îmi strivea un picior, așa că l-am mișcat, mi-am desfăcut picioarele, iar el a căzut Între ele. Scotea sunete scurte. L-am luat În brațe, Îngrozită și impresionată de cât era de slab. Era chiar mai slab decât mine. Jerome mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trezit cu buzele lui avide, stângace. Voiam să mă lase În pace. În același timp, mă Întrebam dacă mă spălasem pe dinți. Jerome aluneca și se urca pe mine și totul era ca În noaptea precedentă: o greutate care mă strivea. Așa Își anunță băieții și bărbații intențiile. Te acoperă ca un capac de sarcofag. Și la asta Îi spun iubire. Un minut a fost tolerabil. Dar curând haina de vânătoare și-a croit drum În sus și am simțit stăruința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru amândouă camerele, încastrată în peretele dintre ele. Am trăit și acolo doi ani. Am văzut doi țăcăniți de zugravi tineri, veniți să ne zugrăvească apartamentul, mergând pe scările lor ca pe catalige. Unul s-a prăbușit peste mine, aproape strivindu-mă. Au făcut apoi modele cu rolul: brăduți și floricele cafenii pe tencuiala galbenă. Mi se păreau minunate. îmi plăcea și cum mirosea vopseaua. Ieșeam și intram din casă pe fereastră. Copiii de vârsta mea ne adunam la demisol și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
idei stranii și nici nu am avut plăcerea să te aud, în mijlocul unei discuții despre femei sau mai știu eu ce, pierzând șirul și rătăcindu-te în bolboroseala sacră inspirată de Zeu. Viața lângă tine nu devine imposibilă, nu îi strivești pe ceilalți cu personalitatea ta. Nu susții că ești cel mai mare și, ceea ce e mai grav, te-am surprins citind cărți. Nu, Mircea, orice ai zice, tu nu ai fire de poet." Sau mi se întîmplă să mai vină
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ba chiar mai mult de-atât. Spumega de furie gândindu-se la capriciile lui Charlie, la felul În care schimba planurile Încontinuu, făcând-o pe prietena ei să-l urmeze ca un cățeluș. Dacă ar fi putut, l-ar fi strivit ca pe-un gândac, măcar să-l scoată din mintea lui Desert Rose și să scape și ea de el. De câte ori apărea Charlie În peisaj, se Întâmpla vreo nenorocire sau ceva neplăcut prin care ea era nevoită să treacă, de dragul prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fără să ceară nimic În schimb; regăsise puritatea pe care părea s-o fi pierdut. O oră mai târziu, când Charlie apăru Într-o dubiță argintie Închiriată, Kitty era mai Înțelegătoare. Uitase că, doar cu puțin Înainte, voise să-l strivească sub talpă ca pe un gândac. Uitase cât de frig Îi fusese și cât de udă era. Curioasă, Îl măsură din cap până-n picioare: avea În jur de patruzeci de ani, părea destul de tânăr și de În formă, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
păru s-o observe. Se uita În jos, Îngrozită. Kitty trase cu ochiul spre stânga. Văzu un gândac imens, care urca pe piciorul fetei. Aceasta Își scutură piciorul, iar gândacul căzu pe asfalt. După care Îl ridică iute, vrând să strivească gândacul cu pantoful ei sport albastru. — Nu-l omorî, zise Kitty. Fata se Întoarse, surprinsă, spre ea. — De ce? Întrebă cu un puternic accent australian. — E și el o ființă. Ar fi ca și când ai comite o crimă. — Dar m-a atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
atacat, era pe piciorul meu. Câh, ce odios! — Dar acum e pe jos. Lasă-l În pace. Nu trebuie să profiți de faptul că tu ești mare și puternică, iar gândacul e neajutorat. Asta nu Înseamnă că trebuie să-l strivești. Dar e absolut dezgustător! — Nu e vina lui, are și el dreptul să trăiască la fel ca și tine, ca și mine. — Bănuiam eu. Adică tu nu omori niciodată gândaci? — Nu. — Nici măcar când Îi găsești În casă? — Nu. — Mie Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]