4,034 matches
-
Erich Ludendorff). Glenn E. Torrey atrăgea atenția că, la sfârșitul războiului, Rusia avea pretenții la două treimi din teritoriul României. La retragerea din Moldova, în 1917, cei 1 200 000 de ostași ruși (armatele IV, VI, IX) amenințau să-i strivească pe cei 100 000 de soldați români, acaparând aprovizionarea și condamnând populația la foamete, pentru ca să sufoce "orice rezistență în această țară", adevărată "crimă împotriva umanității", cum o caracteriza generalul Henri Berthelot 203. Iată cum culisele, dar și evidențele dădeau perfectă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
blocate și tentativele din Basarabia și Dobrogea ale lui Rakovski. Kun a trecut la contraofensivă, masând șase divizii de-a lungul Tisei, în vreme ce românii aveau acolo doar două. Armata română se retrage tactic timp de trei zile, după care contratatacă, strivind diviziile lui Kun și intrând în Budapesta. Salva, astfel, Ungaria de la a deveni Republică Sovietică. Rakovski a mai încercat o ultimă ofensivă în ajutorul Ungariei roșii, la 20 iulie 1919, dând încă un ultimatum de 48 de ore pentru evacuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
doar o posibilă primejdie de moarte pentru comunism, în genere. Troțki spunea, în octombrie 1917, în cuvântarea la Congresul al II-lea al Sovietelor, că dacă "revoluția mondială" nu se extinde rapid pe mapamond, totul poate fi pierdut, "vom fi striviți": Ori revoluția rusă va înălța vârtejul luptei în Occident, ori capitaliștii tuturor țărilor ne vor înăbuși." În ciuda aparentului entuziasm stârnit de promisiunile utopiei, Lenin a simțit pe propria-i piele că oamenii fug de comunism ca de dracul. "De Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nu urmăreau doar să își sporească gradul de independență. Ele atacau dominația sovietică asupra Europei de Est în cadrul comunității socialiste extinse."262 Altfel spus, România contraataca (precum sperase un Mircea Eliade, în 1953) intențiile sardanapalice ale colosului sovietic de a strivi nu numai identitatea românească, dar și a țărilor vecine. Nu fusese îndeajuns că Stalin suferise grozava înfrângere din Al Doilea Război Mondial de a nu fi cucerit întreaga Europă, dar acum Uniunea Sovietică se vedea sabotată și dinlăuntrul țărilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a douăzeci și doua noapte a unui decembrie mohorât (1956), cum ale sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la căpătâiul muribundului) se refereau la Pasărea cu clonț de rubin care-l strivea, evenimentul tragic a avut imensă audiență. După mai mult de două decenii, Mircea Tomuș punea sub semnul îndoielii "legenda Labiș": "Avem acum "axioma Labiș", am spune chiar "dogma Labiș""; rafinatul critic sublinia că poetul fusese, practic, "unul între alții", iar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu o convorbire. O aluzie la "uriași", la genii de mărimea lui Beethoven "demiurgul autoflagelat de groaza că niciodată nu putea ști / la ce distanță de oameni se află" (Sonata lunii) se sistematizează, finalmente, în tristețe. La Ioanid Romanescu, "lacrima strivește mâna care scrie". Poezia se vrea un "seismograf", însă aspirația de a înregistra inefabilul cade în derizoriu cum rezultă din Cămașa de zbor: În zadar am cântat și m-am născut / pasăre din pasăre prin oul cel mut, / văd că
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Petru cel Mare, de cucerire a Țarigradului, spulberându-se pe plaiurile mioritice. Elanului, pornit de la curtea imperială din Sankt Petersburg, spre Marea Mediterană, i se tăia suflul în țările române. Pietroiul rus, în rostogolirea sa spre Balcani, părea de nestăvilit, strivind sub greutatea lui orice fir de iarbă. Gâfâind, imperiul rus nu a mai avut forța necesară de a ajunge la malurile Bosforului. Privind la suprafață, pare de neconceput așa ceva... Țarii moșteneau de la Genghis Han expansionismul mongol specific stepelor nesfârșite, care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și punându-se la cheremul lui. Își închipuia ce groază trebuie să fi cuprins sufletele acestei stirpe de țărani. Cum li se strecura teama în mădulare, zărindu-i armatele care îngroșau linia orizontului. Depărtările stăteau să se povârnească dintr-odată, strivindu-i. Era semnul năpastei care se apropia. Nimic nu părea să poată sta în calea teribilei sale armate, să reziste cumpliților ieniceri și spahii căliți în războaie. De frica lor, știa o creștinătate întreagă. Regi și cezari, care i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
datorită culoarului deschis de Mureș. Așadar, inevitabil, prin controlul exercitat asupra acestui punct nevralgic, Imperiul otoman nu avea cum să nu sensibilizeze Transilvania, care a devenit, la rândul ei, principat vasal Stambulului. În schimb cealaltă falcă a cleștelui avea să strivească fără milă destinul Moldovei. După cotropirea Dobrogei, Imperiul otoman a continuat să avanseze spre nordul litoralului pontic, anexând Bugeacul. Având consolidat flancul vestic prin ocuparea Câmpiei Panonice, turcii și-au reluat ofensiva în zona Europei Orientale. Au reușit să supună
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ne putea costa mult având în vedere că am făcut parte din ultimele țări care au aderat la UE și NATO. Prinderea țării noastre în menghina contextului tensionat din regiune, fără a fi integrați în sistemul euro atlantic, ne putea strivi fatalmente. Nu doar că am reușit să ne ferim la timp, dar putem să privim cu încredere spre viitor, dacă UE va reuși să coopteze R. Moldova și mai ales Ucraina. În eventualitatea în care Kievul va adera la UE
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
contradictorii, derivate din cele două trăsături definitorii: limba latină și credința ortodoxă. Ne dorim să fim cât mai occidentali (latini), pentru a ne conecta la progres, dar, în același timp, să ne prezervăm orientalismul ferit de modernitate. Riscăm să fim striviți sub greutatea propriei ezitări de a stabili ce este definitoriu pentru noi. Ideal, ar fi să avem capacitatea de a proba o abordare pragmatică. Să ne întoarcem spre noi înșine și să găsim înțelepciunea de a armoniza aceste aspirații pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
prin garduri de sârmă ghimpată, care urmau linia unor frontiere abuzive, ne-am trezit în Basarabia și nordul Bucovinei singuri în fața unui dușman nemilos și atotputernic. Moscova se afla la apogeul puterii ei politice și militare, fiind pregătită să ne strivească sub cizme în teritoriile pe care ni le anexase. Limba strămoșească, vorbită în șoaptă, ziua, la munca pământului sau, noaptea, pe ulițele satelor, a păstrat aprinsă flacăra românismului. Conservarea identității a fost forma de rezistență pe care am opus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
își disputau influența asupra spațiului românesc. Au susținut frecvent anumiți pretendenți la tron sau partide boierești. Nu au ezitat chiar să-i asasineze pe principii considerați incomozi (de exemplu, Ștefăniță Vodă a fost otrăvit de leși). Așa avea să fie strivită Moldova în menghina războaielor dintre poloni și otomani, iar Muntenia în conflictul turcilor cu maghiarii (mai târziu, austriecii). Față de un popor prea slab și prea supus, turcii l-au tratat cu mult dispreț. Au consimțit, fără a avea niciun drept
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tulburi, unii dintre noi au fost cuprinși de o vrajă neagră și străină care le-a întunecat mințile. Au fost aruncați într-un somn greu, iar din coșmarul lor s-au fabricat realități apăsătoare, sub a căror împovărare, au fost strivite destine nevinovate. În aceste timpuri, peste cei mai mulți dintre noi s-a înstăpânit, însă, frica născută din pasivitate. Am fost poate prea lași că să ne împotrivim delirului unor dictatori. Am preferat să fim târâți ca părtași la ororile lor decât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în albastrul clar al unui lac de munte. Să schițăm un zâmbet în colțul gurii pentru că astfel am apucat-o pe calea grea, dar dreaptă. 7. JUDECATA DE APOI a. Vremea schimbării Provocările timpului nostru sunt uriașe și ne vor strivi fără milă dacă nu le vom lua în serios. Vom fi absorbiți de un curent care ne va trage cu forță, riscând să ne evacueze în neantul istoriei. Lumea se schimbă repede și profund chiar sub ochii noștri. Mulți se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
respect față de autorități. Mai grav este faptul că sunt mulți care se raportează față de ceilalți cetățeni într-o manieră asemănătoare puterii etatice absolute. Exemplificativă este indiferența afișată față de abuzurile la care un simplu cetățean este supus din partea statului. Atunci când îl strivește fără milă, sunt destui care nu doar că nu intervin, dar nici nu se sinchisesc să se uite cu îngăduință spre această dramă. În ce ne privește, este un risc enorm pe care ni-l asumăm prin absența unui stat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sărăcie: universul mercantilizat agravează metodic suferința morală a oamenilor, provocându-le o nemulțumire iremediabilă. Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie este vorba, de fapt? În ce măsură omul contemporan este strivit de proliferarea obiectelor și a divertismentelor? În timp ce împotriva culturii comerciale sunt trase noi salve de tun, în timp ce „spărgătorii de publicitate” sunt ridicați la rangul de eroi, nu este, poate, inutil să reanalizăm Penia, încercând să reperăm mai de aproape contururile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
venit momentul să revedem aceste teze. Pentru că, dacă există „tragic”, el rezidă, în cea mai mare parte, nu atât în sclavia față de lucruri, cât în raporturile tot mai dificile cu sine și cu ceilalți. De fapt, individul nu-i atât strivit de consum, cât obligat să se închidă în sine; bucuriile materiale sunt reale și diverse, dar ele nu se înmulțesc decât în paralel cu frustrările existențiale, cu îndoielile și insatisfacțiile încercate în legătură cu propria persoană. Eșecul nu este al consumatorului, el
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
schelet pe care să atârne rochiile aurii”. Aidoma manechinului de răchită cu frumusețea lui descărnată, eliberată de lestul materiei. Ca și cum pentru Genet - ca, de altfel, și pentru Craig - nevolnicul trup de carne al actorului ar fi fără doar și poate strivit sub povara solemnității cerute de teatru. Într-o scrisoare către Pauvert 1, devenită prefața piesei Cameristele, Genet își punea problema actorilor, în care vedea niște ființe mult prea marcate de natura lor umană, prea disponibile și prea distrate pentru a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de teama de eșec, de sentimente de incompetență și de devalorizare etc. Mama și fiica se apropie și mai mult una de alta. Este evident că Valérie suferă din cauza acestui ideal matern pe care l-a preluat, dar care o strivește și o blochează în relația sa oedipiană și în investițiile care ar putea fi generate de aceasta, în special relațiile cu băieții. Separarea ar implica renunțarea într-o oarecare măsură la satisfacția obținută prin investiția oedipiană din copilărie. Această renunțare
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
care, pentru a se consolida, nu slăbește nici o clipă intensitatea supravegherii politice. Tartuffe nu avea cum să nu-i cadă victimă, o victimă ce nu se va mai putea reabilita niciodată. Supravegherea domestică l-a denunțat, supravegherea politică l-a strivit pentru totdeauna. Tartuffe simte pe pielea lui urmările unei duble supravegheri, la fel ca Orgon care, tot ca efect al acțiunii acestei instanțe binare și chiar dacă își recâștigă reputația în plan domestic, nu va mai putea aspira nicicând la onorurile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
gnosticilor va da naștere și unui mare număr de topoi anticreștini 231. Nu putem afirma nici că examenul critic al Bibliei este săvîrșit de gnostici fără patimă. Dimpotrivă, interpretarea eronată le garantează gnosticilor rolul tragic al unor rebeli prinși și striviți Între roțile mecanismului tradiției. Asemenea exegeți nu sînt deloc agreabili. Însă revolta lor, oricît ar degenera ea la contactul direct cu adversarii (În special creștini), este la origine o metafizică platonică. O Întrebare legitimă este, În momentul acesta: de ce gnosticii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anul 1977 se anunțase Încă din primăvară a fi unul dur, odată cu mișcarea lui Paul Goma pentru respectarea drepturilor omului („N-a devenit ceea ce putea și avea toate șansele să devină fiindcă sistemul respectiv a funcționat ca o mașină de strivit orice act de contestație”17), la care aderaseră și muncitorii, unii chiar mineri din Valea Jiului. Solidaritatea dintre muncitori și a acestora cu intelectualii, mult mai puternică decât solidaritatea dintre intelectualii Înșiși, neliniștea și luase prin surprindere Partidul. Astfel, represiunea din
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
la paroxism politica de persecutare a femeilor și copiilor: în urma interzicerii avorturilor și a metodelor contraceptive, orfelinatele s-au umplut de copii ale căror destine erau, pentru cea mai mare parte dintre ei, compromise din momentul nașterii. Disidența a fost strivită nemilos de cerberii regimului și instrumentul lor principal, Securitatea. Menționez aici acțiunile constante de marginalizare, compromitere și lichidare a oricăror forme de gândire și acțiune liberă: persecuția mișcării inițiate și conduse de Paul Goma, cea mai importantă acțiune de protest
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
invită la distracție, la pauză, la micșorarea efortului (pentru a-l relua mai susținut odată recreația încheiată); dacă elevii sunt așezați pe rânduri, atunci se recomandă rigoarea: cel ce visează trebuie să fie disciplinat și organizat în acțiunile sale. A strivi În inconștient, strivirea este legată de dominare și opresiune. Sensul dat depinde de cine strivește și de cine este strivit: - când cel ce visează strivește un animal sau un pieton, este pusă în discuție exercitarea autorității sale. Este prea directiv
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]