3,238 matches
-
îl convingi să creadă în Dumnezeu, doar prezentându-i o serie de raționamente care îi dovedesc existența. Teologia mistică a avut întotdeauna întâietate în fața teologiei raționale datorită forței de convingere în rândul credincioșilor. Nu convinge principiul obiectivității, ci cel al subiectivității, nu conving argumentele clare (de exemplu, cele ale lui D'Aquino), ci relatarea experiențelor lăuntrice tulburătoare (cum întâlnim, bunăoară la Augustin, Pascal, Kierkegaard). Acestea din urmă sunt considerate cele mai atrăgătoare. Cauza acestui fapt, spune William James, este că nevoile
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
și Anselm îi desparte în primul rând modul în care cei doi se raportează existența: "Pentru Sfântul Anselm, ea este proprietatea obiectului gândit, înainte de a fi fost gândit: această trăsătură slăbește forța demonstrației pur raționale, dar deschide perspectiva reflecției asupra subiectivității angajate ierarhic în meditație și argumentează relevanța logică a idealurilor teologice ale Sfântului Anselm. Pentru Gaunilon, existența este o notă a conceptului id quo maius cogitari nequit"94. O altă critică medievală a argumentului anselmian îi aparține lui Toma D
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care pare să ignore co-enunțiatorul corespunde punerii în scenă a fabricării artizanale în care artizanul, continuatorul unei lungi tradiții meșteșugărești, își face treaba, rostogolește butoaiele fără să se gîndească la alții, sigur de calitatea sa. 4. "On"28, "ei" O subiectivitate în afara relației enunțiative Pe lîngă "persoanele" propriu-zise, enunțiatorul și co-enunțiatorul, care se opun non-persoanei, franceza dispune, de asemenea, de un element, on, care prezintă un anumit număr de caracteristici: - face referire întotdeauna la o ființă umană (spre deosebire de un pronume adevărat
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
poate fi interpretat ca referindu-se la enunțiator, la co-enunțiator, la cuplul enunțiator + co-enunțiator, la o non-persoană, fie că este vorba de un individ, un grup sau un subansamblu nedelimitat (= "oamenii"). El prezintă particularitatea de a se referi la o subiectivitate (o ființă umană, o conștiință), dar fără să ia în considerare distincția dintre enunțiator, co-enunțiator și non-persoană29. Altfel spus, ceea ce este desemnat cu ajutorul lui "on" este perceput ca subiectivitate, dar nu ca o subiectivitate care participă la enunțare. Se produce
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nedelimitat (= "oamenii"). El prezintă particularitatea de a se referi la o subiectivitate (o ființă umană, o conștiință), dar fără să ia în considerare distincția dintre enunțiator, co-enunțiator și non-persoană29. Altfel spus, ceea ce este desemnat cu ajutorul lui "on" este perceput ca subiectivitate, dar nu ca o subiectivitate care participă la enunțare. Se produce astfel un fel de ștergere a granițelor care există între pozițiile persoanei întîi, a doua și a treia. Aceasta explică de ce utilizarea cea mai frecventă a lui "on" se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de a se referi la o subiectivitate (o ființă umană, o conștiință), dar fără să ia în considerare distincția dintre enunțiator, co-enunțiator și non-persoană29. Altfel spus, ceea ce este desemnat cu ajutorul lui "on" este perceput ca subiectivitate, dar nu ca o subiectivitate care participă la enunțare. Se produce astfel un fel de ștergere a granițelor care există între pozițiile persoanei întîi, a doua și a treia. Aceasta explică de ce utilizarea cea mai frecventă a lui "on" se referă la o ființă umană
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
utilizat pentru adresarea pe un ton blînd bebelușilor sau animalelor familiare: Comme on est mignon! On l'aime, sa maman...30 Dat fiind că enunțiatorul se adresează unor ființe care nu au darul vorbirii, dar care sînt tratate ca niște subiectivități, el evită recurgerea la persoana a doua, care le-ar transforma în adevărați coenunțiatori, în parteneri ai schimbului verbal. Utilizînd "on", enunțiatorul înlătură granița care separă animalul sau bebelușul, pune în evidență ceea ce îi unește. Două exemple Polivalența lui "on
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
psihică poate fi apreciată prin teste speciale sau prin cele cu caracter psihomotric în cadrul mediului habitual, familial sau social Aprecierea stării de funcționalitate a organismului copiilor se realizează prin intermediul unei suite largi de metode ce se caracterizează prin: obiectivitate și subiectivitate; se pot aplica în funcție de vârstă; se pot aplica periodic și în condiții sau situații bine stabilite. Cu ajutorul metodelor considerate obiective, este apreciată dezvoltarea corpului în direcția alineatului, funcționalității și comportamentului acestuia. Examinarea somatoscopică poate fi făcută cu: firul cu plumb
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
din imposibilitatea asimilării holistice a universului. Nu mai putem considera că "omul este măsura tuturor lucrurilor" și implicit că a te cunoaște pe tine însemnă a cunoaște și realitatea. Astfel că, acea posibilitate de a privi realitatea ca imagine a subiectivității este eliminată. Omul nemaifiind măsură a universului trebuie să fim sceptici cu acele cunoștințe și de aceea cunoștințele care nu sunt pe măsura noastră sunt asimilate în mod eronat de intelect. Microcosmosul uman nu mai este considerat în legătură directă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Tendința de a căuta cauze finale tot de aici apare. 5. Intelectul este influențat de voință și afecte și de aceea științele apar după placul nostru. Noi nu surprindem realul ci ceea ce dorim noi să surprindem. Inserarea voinței duce la subiectivitate și la eroare. 6. Intelectul este influențat și de slăbiciunea simțurilor. "de aceea știința încetează acolo unde încetează vederea lucrurile invizibile fiind observate puțin sau deloc"59. 7. Intelectul este îndreptat spre abstractizare așa apărând ficțiuni ale spiritului omenesc pierzându
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
noua imagine proiectată și, astfel, predicția poate să se autorealizeze prin acceptarea noului mod de a vedea lumea. Acest tip de acțiune a psihicului a fost perceput inițial de către Bacon prin intermediul idolilor, a cerut eliminarea acestora și prin aceasta a subiectivității. Dar acest lucru nu este posibil. Orice teorie, orice metodă direcționează mintea umană și o transformă, verificarea oricărei teorii fiind o formă a predicției autorealizatoare la nivelul planului teoretic. Până acum am identificat doar latura negativă a predicției. Dar aceeași
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe cel inductiv. Prin "teoria falsificabilității", rolul pentru acceptarea unei teorii științifice îl joacă raționamentul deductiv. Momentul Popper reprezintă în epistemologie un punct de cotitură. Este momentul în care epistemologia reevaluează marile descoperiri ale secolului XX. Principiul indeterminării introduce ideea subiectivității la nivelul experimentului fizic, universul cuantic fiind unul al probabilității. Din punct de vedere fizic nu putem determina cu precizie poziția unei particule. Se introduce conceptul de câmp, iar universul este unul plin și vidul nu se mai manifestă. Prin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
XX este o nouă paradigmă 21 (o nouă formă de imaginar) sau doar o dezvoltare a vechii paradigme (atingerea unei stări de maxim imagistic). Trecerea de la valorile 22 specifice perioadei moderne, adevăr, obiectivitate, raționalitate, la cele complementare atribuite postmodernismului, credințele, subiectivitate, stilul comunității științifice, poate reprezenta atât o perioadă de cenzură, dar și una de complementaritate la nivelul imaginarului descris anterior. Structurile aparent de opoziție pot fi doar forme de completare a unei imagini/paradigme. Valorile identificate ale celor două perioade
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ci al unei colectivități; - comunicarea sentimentelor se face direct, nemijlocit; deci, utilizarea verbelor la persoana I; nu apare personajul ca purtător de cuvânt al autorului; - poezia lirică pare a fi un interminabil monolog; de aici, rezultă eul liric predominant, și subiectivitatea ca trăsătură esențială; - poezia nu are obligatoriu „început”, „cuprins” și „încheiere”, ea poate să înceapă brusc, întâmplător; - sub impulsul copleșitor al unei stări, încep să se formeze „noduri” de sens; aceste noduri pot fi aparent rupte între ele, ca niște
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția între materie și spirit care se relativizează; distincția între subiect și obiect, subiectivitatea devenind nu numai apanajul conștiinței, ci și al oricărui dinamism activ; distincția între formal și material care se relativizează, de asemenea 1. După Ștefan Lupașcu, imaginea este în interiorul subiectului, fiind subiect și obiect, în același timp. Subiectul este o actualizare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Virgil Nemoianu definește temeliile și scopurile literaturii: "Literatura e o formă a artei care folosește materialul lingvistic pentru a-și construi operele. Ea pornește, probabil, de la tendința sau nevoia universal umană de a recurge la narativitate, devenind curînd după aceea subiectivitate a liricului și reconstruire dramatică a evenimentelor. Subiectul său central e, pe de o parte, amintirea. Orice expresie literară scrisă sau vorbită trebuie să aibă ca dată cel puțin cîteva minute sau ore distanță față de evenimentul (real sau ficțional) pe
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se desfăcea liberă de figură umană că o sperata poartă"97, - pare să indice faptul că doar poezia, prin care autorul român, reluând, probabil, o sugestie poescă din "Dialogul lui Monos și Una", înțelege o metodă de cunoaștere ce neagă subiectivitatea autorului ("liberă de figură umană") - este singura posibilitate ("sperata poartă") ce ne permite să trecem pragul, ce separă lumea vizibilă de cea invizibilă ("[p]ana la marginile celebrelor, incineratelor umbre"), să cunoaștem, cu alte cuvinte, Absolutul / Divinitatea, în aspectul lui
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
spre o realitate mai înaltă. Lumea imaginata nu este însă realitatea ultima ci, în tradiție neoplatoniciana, doar o oglindă, o figurare a ei, printr-o simbolică logică a inversiunii, legată de sacrificiul - atât al realității perceptive utilitare, cât și al subiectivității artistului. Deși cercul înțelegerii adevărate se mărește tot mai mult, acesta refuză, totuși, să se închidă: Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns 30. Pe calea urmată de autorul american, comentează Ion Barbu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ci de purificare și de reducție"44 -, cu alte cuvinte, stilizare și simplificare a reprezentării, printr-un travaliul artistic abil ascuns, în opera, și greu perceptibil de către cititor. Mai mult, Barbu atribuie "revoluției" poetice realizate de Moréas (desigur gradul de subiectivitate al aprecierii este mare!) un anumit caracter de necesitate ("fatalitate"), prin care evoluția poeziei se înscrie în tendințele, mai largi ale evoluției spiritului modern, așa cum erau ele schițate de Henri Bergson, în "L'Évolution créatrice" (1907). "Dialogul lui Monos și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
spațiu, 12, 23, 27, 44, 56, 67, 82, 139, 149 spirit, 13, 48, 51, 76, 80, 82, 91, 100, 101, 102, 121, 129, 139, 144, 147, 169, 174, 192 spiritualitate, 63, 137, 140, 145 subiect, 44, 69, 105, 147, 151 subiectivitate, 134 suflet, 29, 36, 68, 98, 106, 119, 139, 141, 171 Ț tensiune, 43 text, 17, 35, 75, 78, 89, 109, 160, 164, 176, 194 Thibaudet, Albert, 57, 172, 208 știință, 12, 22, 121, 148, 152, 153, 158, 182, 183
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
devine un contrast grandios între două atitudini polare - cea a imaginației mitice, care proiectează personalitatea poetului asupra lumii externe a lucrurilor, care însuflețește natura, și cea a imaginației care își caută drumul într-o lume străină, care se scutură de subiectivitate. Toate posibilitățile exprimării figurate sunt epuizate de aceste două forme de imaginație opuse, cea subiectivă și cea obiectivă. *40 270 Prima formă a fost numită de Ruskin "sofismul patetic" ; dacă ne gândim că această formă de imaginație urcă până la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
oamenilor și în afară), în timp ce "scena" este, cel puțin în parte, în dialog, si înfățișează, cu oarecare detalii, un episod sau un conflict important. 26 "Descrierea" este tot atât de "obiectivă" ca și "drama", numai că ea este redarea obiectivă a unei subiectivități specifice - cea a unuia dintre personaje (Doamna Bovary sau Strether din romanul The Ambassadors de Henry James), în timp ce drama" este redarea obiectivă a vorbirii și comportării. Această teorie permite schimbarea "punctului de vedere" (de pildă, trecerea de la punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de Iorga, contrar aprecierilor criticilor moderniști. "Bunul, modestul" Dragoslav sau "mândrul și naivul Dragoslav, prezintat foarte serios ca un nou Creangă"23 indică însă criterii de analiză ce trimit mai mult la persoana autorului și prea puțin la creație, sugerând subiectivitatea criticului transpus în protector al scriitorilor ale căror lucrări corespund cu normele sale. În aceeași tonalitate lipsită de o critică riguroasă, Iorga îl remarcă pe Filimon Taniac pentru "multa frăgezime din versurile" sale24. Pe George Voevidca îl reține ca poetul
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și "instrumentul exact al metaforei"Ă, Șerban Cioculescu aduce obiecții fiecărei modalități în parte. Cusurgiul Cioculescu nu se dezminte. Formulările critice necategoriale se lovesc inevitabil de tipologiile naturale, care grupează serii de scriitori sau de opere, contrazicând unicitatea; consonanța implică subiectivitatea, or "criticul, în înțelesul deplin al cuvântului, e dator să înțeleagă și structuri străine propriei sale alcătuiri spirituale" ; cât privește folosirea metaforei, aceasta i se pare lui Cioculescu o glumă, metafora neputând fi exactă ("Metafora ca "instrument" e desigur cel
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
praf prin concluzii paradoxale, ignorând sau neputând să facă demonstrații. Vladimir Streinu era un avocat al substantivului în fața căruia era o plăcere chiar să pierzi procesul, într-atât de subtilă era sentința și atât de măgulitoare rostirea execuției capitale." În pofida subiectivității conținute - nutrită de o prețuire reală - portretul fixează notele definitorii ale omului și literatului, încrustându-se semnificativ în memorie. O contribuție stimabilă și substanțială la îmbogățirea exegezei consacrate criticului aduce Ov. S. Crohmălniceanu . Acesta vede în Vladimir Streinu pe unul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]