3,373 matches
-
deținuți În cariera de piatră, În trei schimburi. Deci veneam cu pietrele, le descărcam, veneau alții... Eram cam 6-7.000 pe zi. Din ăștia cam 2-3-400 erau aduși Înapoi pentru crematoriu. Nu erau morți, erau muribunzi, alții care cădeau, se sufocau când urcau. Erau niște chinuri groaznice. Nimeni nu le poate descrie, sincer vă spun. La Auschwitz se executa, la Mauthausen se maltrata. De ce? Ca să cobori 235 de trepte - poate că erau mai multe - și să urci 235 de trepte... Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mirosul perceput să informeze înlăuntrul sufletesc al poetului miros de lapte, de metal și de femeie. "Dar mirosul, ah, mirosul/ te preumblă-n aer trează/ când își frânge-n două osul/ luna, secera vitează" ca un leit-motiv în care se sufocă mirosul de piatră "Tu, copacule, îmi arăți frumosul cel mai frumos de pe tine,/ mirosul tău mi-l arăți/ și mă întrebi binemirositorule/ crezi tu ce seamănă cu o piatră, crezi tu?". Însă atingerea, ca și la Eminescu, își găsește cea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
are nevoie. Sensul reflectat este însăși substanța poesiei. Misticismul în lirica cunoașterii Această piatră vă vorbește și voi nu o auziți. Ea vă cheamă și voi nu-i răspundeți. Ce stupoare! Ce surditate vă astupă urechile! ce exaltare obscură vă sufocă inima 1166. Dorința de cunoaștere e cea mai agitată stare a spiritului uman, antrenând în totalitate corpul și sufletul acestuia. Misticismul ar putea fi o religie, o filosofie, o formă de metafizică sau un gen de ocultism oriental. De fapt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bucuroși că au ajuns la conducere: suficiența lor găunoasă, semănată în loc de grâu și tractoare, ne-a adus în situația de astăzi. De-ar fi Boc cu stea în frunte, tot n-ar putea descâlci ițele prea încurcate care sugrumă și sufocă România, prea s-a lucrat cu perseverență diabolică de către unii români și neromâni (pământeni) împotriva României. Nu știu dacă provincialii din București mai folosesc, în anunțuri, formula: „aștept provincia”. Îmi vine foarte greu să dau un anunț de tipul: „Nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
inițiate de un grup restrâns de lideri ai unor țări precum China, Rusia, Mexic, Brazilia și India. Micile grupuri de reformatori s-au bazat deseori pe puterea oferită de sistemele politice autoritariste ale societăților lor pentru a elibera forțele pieței sufocate de intervenția statului. Și-au condus țările după strategii orientate preponderent spre export și piață liberă - strategii bazate pe privatizarea companiilor de stat, dereglementarea piețelor financiare, ajustări ale politicilor valutare, investiții străine directe, reducerea subvențiilor, micșorarea barierelor de tarife protecționiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
microunde și un prăjitor de pâine -, atunci, În cel mai fericit caz, ne vom confrunta cu o serioasă criză energetică. În cel mai nefericit caz, vom declanșa o bătălie globală pentru resurse naturale, În focul căreia vom supraîncălzi atmosfera, vom sufoca mediul Înconjurător cu deșeuri, gunoaie și smog și vom devora mica noastră planetă mai rapid decât În orice altă epocă din istoria universală. Temeți-vă de această perspectivă! Eu cu siguranță mă tem. În cartea sa Collapse, devenită de-acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
o hrubă lungă, o catacombă cu o fereastră de un metru pătrat, oblonită și cu ferestrele bătute în cuie. Eram înghesuiți 600 față de capacitatea ei de cel mult 100 de oameni. La fiecare 20-30 minute oamenii se prăbușeau în leșin, sufocați din pricina lipsei de oxigen și de aerul împuțit, pestilențial, vâscos. Cum intrai, fața, mâinile și toate de pe tine se impregnau cu o umezeală împuțită. Pentru această hiperpopulată încăpere, cele trei tinete, de 100 de litri fiecare, dispuse pe traseul-interval dintre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de alta a lui Oprișan, întins cu fața în sus. Țurcanu, sprijinindu-se cu mâinile pe umerii celor doi, s-a urcat pe pieptul lui Oprișan. Se lăsa cu toată greutatea pe torace, până ce aerul era evacuat, apoi pe gât, sufocându-l; dădea din când în când drumul apăsării, așa fel încât, în reprize scurte de respirație, victima, complet epuizată, părea că va expia. Supliciul se repeta până ce sângele începea să se prelingă din plămâni la colțul gurii, în icneli de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din URSS și condamnat în țară ca criminal de război și legionar. Ofițerul avea doar jumătate de plămân drept, iar la cel stâng avea o cavernă; nu putea sta în picioare, nici șezând, numai culcat pe spate; respirația îi era sufocată. Trupește părea sfârșit, dar sufletește era într-un stadiu angelic. Nu l-am auzit niciodată văitându-se sau apelând la ajutorul cuiva. Liniștea și seninătatea din privire te copleșea. Când putea vorbi, ne încuraja și era plin de speranță pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
meu, sau „jocul“ meu, consta într-o îmbinare de dezgust și complicitate la vinovăție. Și, fără îndoială, se temea de Ben, cel puțin prin substituție, ca să spun așa. Se plângea de mirosul din camera lui Hartley și pretindea că se sufocă acolo, și, totuși, se simțea prea stingherit ca să o convingă să iasă la aer. Ori de câte ori stătea de vorbă cu ea, mă implora să fiu de față, și de îndată ce-i lăsam singuri, fugea. Presupun că dificultatea pornea din faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de gaura din gard prin care mă uitam eu când locuiam la numărul șaizeci și șapte? Da... — Mă urcam pe o ladă, nu? — Da, pe o ladă. Cum de puteau să nu-și vorbească? Oare simțămintele ei față de Titus fuseseră sufocate în toți acești ani, și cu ale lui se petrecuseră același fenomen? Un gând cumplit. M-ai târziu, mi-am dat, desigur, seama, că întreaga situație era cea care le tăia graiul; și situația era creată și menținută de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i se deschise, scoțând un fel de țipăt gâtuit, un strigăt animalic de durere chinuitoare. După care urmă un vaiet înăbușit, cutremurător, și Hartley căzu pe o parte, ținându-se de gât și trăgând cu furie de halat, ca și cum se sufoca. Vaietul se transformă într-un icnet care-i zgâlțâi tot trupul și, o clipă mai târziu, se lăsă pradă unei crize de isterie. Am sărit în picioare și am privit-o îngrozit. Atunci am înțeles ce-a vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în acea încrâncenată învolburare de talazauri nu putea fi vorba de înot. Am simțit că mi se frânge gâtul când am privit în sus, spre cupola de întuneric vag penetrat de un verde translucid, valul de deasupra creștetului meu. Mă sufocam și înghițeam apă, concentrat în strădania unică de a mai inhala o gură de aer. În același timp, eram în stare să-mi spun: „Acesta e sfârșitul“. Luptam, întregul meu trup se zbătea, strivit până la insensibilitate într-o vâltoare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o las în taxi, și punga cu fardurile lui Hartley, pe care avusesem de gând să le pun în valiz\. Pe urmă am auzit ceva îngrozitor, oribil, care mi-a înghețat sângele în vine și m-a făcut să mă sufoc de emoție. Din interiorul casei, se auzeau un magnetofon cu tonuri acute și un magnetofon cu tonuri joase cântând la unison melodia „Mâneci verzi“. Nu era numai faptul că un duet de magnetofoane constituia ultimul lucru pe care m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai făceam împreună!“. Și am vrut să-i mulțumesc și, mulțumindu-i, să râd. M-am uitat la ceas. Abia trecuse de unsprezece noaptea, totuși era prea târziu ca să mai telefonez. Am alergat în bibliotecă, ținând o lumânare în mână, sufocându-mă și exclamând de emoție. Am format numărul lui James. Habar n-aveam ce voiam să-i spun. Mi-am adus doar aminte că trebuie să-l întreb dacă văzuse și el șarpele. Telefonul începuse să sune și, pe măsură ce tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de septembrie, care-i ca vara... Cum era regimul de detenție la Miercurea Ciuc? Regimul era foarte dur. Erau gardience unguroaice și se purtau altfel de la celulă la celulă. De exemplu, după ce ne-am eliberat, unele au povestit că vara, te sufocai de căldură și ele deschideau ușa să se facă puțin curent. Dar cu noi au fost foarte dure. Și am fost dusă și la Văcărești, la spitalul deținuților. Și să vă spun ceva: în închisoarea Mislea era o curte separată
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
putea fi acceptat pentru finanțare: a) proiectul trebuie să fie cofinanțat de către o IFI în conformitate cu criteriile de la Copenhaga și să aibă angajamentul necesar pentru cofinanțarea din partea beneficiarului; ... b) proiectul trebuie să vină în completarea unei finanțări existente și nu să "sufoce" cofinanțarea existența (condiționată adițional); ... c) proiectul trebuie să fie pregătit pentru contractare imediat după semnarea Memorandumului de finanțare; ... d) componentă PHARE trebuie să participe la finanțarea proiectului cu cel puțin 2 milioane euro. ... 1.3. Selectarea proiectelor, transparentă și consultanță
MEMORANDUM DE FINANŢARE*) din 30 decembrie 1999 dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Facilitatea pentru infrastructuri de mari dimensiuni, partea a 5-a. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130226_a_131555]
-
probei adevărului conceptual (Verbul a trebui dezvoltă sau nu componenta semantică ‘ipoteză’). Când verbul asertiv reprezintă, ca verb performativ (Austin), însăși realizarea actului lingvistic al aserțiunii, el generează enunțuri performative: „Eu îți spun încă o dată că adevărul nu poate fi sufocat.” În funcție de situarea planului lor semantic în desfășurarea categoriei modalității, enunțurile asertive sau propoziții din alcătuirea lor pot fi reale, ipotetice, potențiale, ireale, optative: „De când s-a dus, sunt ca o creangă veștedă, Care-nainte de-a-nflori se scutură, Și lumea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cauzele relelor în afara sistemului condus. - Reduce producția și numărul salariaților. - Suportă trist criticile directe ale subalternilor. - Se înconjoară de subalterni devotați, dar mediocri și panicați. - Se plânge superiorilor că trebuie să lupte. - Este speriat. - Acuză greutățile actuale care l-au sufocat. - Consumă și ultimele rezerve. - Impune strângerea curelei și regim de austeritate. - Așteaptă venirea unor vremuri mai bune. - Este Livid, Morocănos, Ofticat. Managerul deștept este foarte activ. - Restrânge activitatea firmei la cote minime. - Forează. Insistă. Revine. Atacă. - Își calculează un profit
10 pa?i Pentru a dep??i criza! PLAN DE IE?IRE DIN CRIZ? by PRIS?CARU, VASILE RADU () [Corola-publishinghouse/Science/83485_a_84810]
-
fără o destinație... învălurite. Pare că, treptat, poftele și ambițiile omului trec înaintea legilor universale ale lumii. Umanitatea se expune, astfel, la a se închide, poate, în propriile pofte și ambiții. În anumite condiții, învățarea poate substitui, poate altera sau sufoca simțământul. Avem tendința să devenim o masă de oameni fragili și cu pretenții, numai cu pretenții. Probabil că vom ajunge, la un moment dat, să avem elevi supradotați... tehnologic, iar alții subdotați... Să așteptăm gândul să-și ia avânt sau
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
Novalis), sensuri care pătrund poeticul (complexul Ofeliei). Aici naratarul are două soluții: aceea de a potența misterul lecturii, ori aceea de a-l distruge în totalitate. Peisajele sufletului vor deveni de natură siderală, dar abisurile sale închid obscurități care se sufocă chiar în preaplinul lor. Aici, opțiunea ar fi fuga de literatură, dintr-o criză de literatură, pentru literatură în matematică. Abordarea poeziei și a matematicii este posibilă pe două căi: „cea a diacroniei”<ref id=”7”>Solomon Marcus, apud Gzorgz
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Hildegard, pe care o pierduse pentru mai comuna Elsa, cu care se și căsătorise. Fetele îl părăsesc și Gavrilescu rătăcește printr-un labirint ciudat, se înfășoară la un moment dat chiar într-o draperie, ca într-un giulgiu care îl sufocă. Mitul labirintului care, după Eliade, este imaginea propriu-zisă a inițierii, se regăsește concentrat în scena în care protagonistul se rătăcește printre draperiile prețioase și paravane („îi luă mâna și-l conduse repede către o căsuță veche, pe care anevoie ar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sufocare a economiei pe care-l impune folosirea metalului monetar. Chiar dacă exista o economie agrară și în schimb se folosea încă trocul, moneda rămânea permanent insuficientă. Jean Favier explică cum în secolul al XII-lea, de exemplu, dinamismul economic "se sufocă"519 și "occidentul simte nevoia să aibă multipli monetari, care să nu fie doar o grămadă de monede negre pe talerul cântarului"520. În această perioadă lumea occidentală începe să se gândească la o "unicitate a sistemului monetar"521 care
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
pot afecta în mod grav persoanele. Cea mai mare parte a conflictelor umane (ucideri, gelozii, perversități, rupturi în familie) se nasc dintr-o orientare greșită a dorințelor. - Există în mine dorințe profunde, sub cenușă? Dorințe nobile, mari pe care le sufoc? Această întrebare se poate pune și altfel: „Am cu adevărat stimă față de mine însumi?” Sunt atâtea persoane care nu au stimă de sine, care au redus sau au decăzut atât de mult în dorințele lor încât ajung să se rușineze
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Petru se aruncă, se oferă unei vieți de misiune și de responsabilitate în favoarea lumii; David începe să dea înapoi și din această retragere ce pare inofensivă, care pare un joc, se deschide o spirală ce la un moment dat îl sufocă. Încercați, așadar, să meditați asupra recunoașterii lui Isus Domnul ca moment culminant al experienței creștine și asupra alegerii morale care urmează. Pe de-o parte: „O, Dumnezeul meu, viața mea este în mâinile Tale”, sau pe de alta la refuzul
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]