3,177 matches
-
întârzierea mea de o jumătate de oră... Dar mă ruga atât de stăruitor, încât am promis că voi veni imediat. După ce am sunat și mi s-a deschis, încă din hol am văzut-o pe Alice, în dezabie, bântuind prin sufragerie, despletită și cu chipul congestionat de plâns. — S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
seară de seară se adunau cu toții, pentru a-i da posibilitatea să lumineze în continuare și să nu zacă nefolosită. Prin urmare, era în amurg, în ziua de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
servantă s-a temut ca decorațiile și colierul Legiunii de Onoare să nu-mi agațe hainele cele mai bune...”. Dl Léo Hamon, purtătorul de cuvânt al noului guvern francez, întreabă în clipa când intră în cabinetul său: „Și unde-i sufrageria? Franța e o țară unde politica nu se discută decât la masă”. Prințul Norodom Sianuk al Cambodgiei termină cel de al optulea film în regia sa: Trandafirul din Bonor. Federico Fellini declară în La Stampa că vrea să înceapă un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
apăr într-un fel, și în condiții artizanale mi-am montat un fel de ecran din plăcuțe de plumb pe tavan. N-a avut nici un efect. Apoi îmi schimbam locul și dormeam fie în bucătărie jos pe pătură, fie în sufragerie pe un pat pliant. Și cu acest prilej am remarcat un amănunt. Noaptea mă culcam într-un loc, începeam să nu mă simt bine, și fără să fac nici un zgomot mă mutam în cealaltă parte. După câteva minute deasupra se
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
film de Buñuel, mi se pare (cum se vede, name dropping-ul meu merge mai departe și va ajunge și mai departe), totul se petrecea invers : oamenii mîncau separat, în cămăruțe înguste, dar scaunele de closet erau așezate în cerc, în sufragerie. Ilustratele cu monumente arhitectonice erau consi derate obscene și școlarii le pri veau pe sub bănci, în schimb toți trimiteau acasă, din concediu, ilustrate cu femei goale etc. Așa se-ntîmplă și-n Tinerețile, unde orice procedeu de „înfrumusețare“ literară este persiflat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
atunci cînd o făcea voia să profite de situație. într-un tîrziu, îmbrățișările slăbeau treptat, dar asta nu însemna că Daniel era liber : bunica îi ținea o mînă între mîinile ei și, după ce i-o săruta îndelung, îl conducea în sufragerie ; îl punea pe canapea, se așeza lîngă el și, ținîndu-i în continuare mîna strîns, dar de data asta punîndu-i-o în poală, începea să-i istorisească pentru a nu știu cîta oară episoadele din viața zbuciumată pe care o dusese. Acesta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tîmplar. Maică-sa nu avusese o meserie - cum e la țară... Pe ea o trimiseseră la oraș să învețe, la școala Normală de Fete. Asta însemna că nu mai trebuia să aibă pretenție la zestre. ...și poveștile continuau în umbra sufrageriei, și cei doi nu erau deranjați de nimeni, căci părinții erau plecați la servi ciu. Daniel simțea cum o toropeală plăcută îl furnică prin vine, iar bunica vorbea și, din cînd în cînd, își aranja flaneaua întinsă peste rotunjimile obișnuite
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se înțelesese de la început cu bunica. Cînd era mic și ai lui plecau la serviciu, nu era zi în care să nu răsune casa de scandal. Ea se enerva, îl alerga prin apartament, cel mai des în jurul mesei mari din sufragerie, și, pentru că nu reușea să-l prindă, îl făcea cum îi venea la gură. Apoi, cînd se întorceau părinții, îl pîra imediat și se plîngea mereu că băiatul ăsta i-a mîncat oful din ea. De fiecare dată le înflo
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ditamai bărbatul, el, care fusese crescut de cînd era atî tica în brațele ei, și zicea cu admirație că se cunoaște că e din neam, fiindcă are nasul Bădeștilor. Iată-i deci stînd cuminți unul lîngă altul pe patul din sufragerie și vorbind despre ale lor. După ce termina cu povestea, bunica îi dădea băiatului învățăminte foarte folositoare pentru viață, iar el era numai ochi și urechi. Daniel avea nevoie de aceste sfaturi, mai ales acum, cînd, fiind pe cale să termine liceul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să stîrnească invidia vecinilor. Prin pereții subțiri de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în anul 1994. Și povestește simplu, fără simboluri și alegorizări. La prima vedere, compar un regizor ratat, Valeriu Lazarov, cu unul genial, David Lynch. La a doua vedere însă, îi compar pe fratele și pe tatăl prietenului meu îmbrățișați în sufragerie cu alte persoane reale, Alvin și Lyle Straight. Bineînțeles că o fac doar așa, din joacă, și că nu vreau să demonstrez nimic. (2003) Culoarea scaunului Acum câtva timp, comentând Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, Cristian Tudor Popescu scria că îl
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ani însemna o cu totul altă viață, caremi pare tot mai străină și de caremi amintesc din ce în ce mai vag, ca de viețile anterioare din teoria reîncarnării. E vorba de Opening Night, în regia lui John Cassavetes. Am văzut filmul ăsta în sufrageria unui apartament din cartie rul bucureștean Ozana, o cameră încărcată cu de toate, inclusiv cu mileuri și bibelouri. Apartamentul socrilor lui Cristi Puiu, unde locuia el pe vremea aceea. Era perioada în care trăiam amândoi pasional prietenia care ne lega
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din Persona nu mi mai amintesc mare lucru, deși a fost întro vreme filmul meu preferat.) Eram, întradevăr, dornic sămi reamintesc Opening Night, mai ales cum se termină, dar de fapt nu vedeam filmul. Mă uitam la mine, privindul în sufrageria socrilor lui Cristi Puiu, din cartierul Ozana. Mai precis, eu, uitându mă la Ca ssavetes din film, unde are și un rol, și gândindumă că omul acela talentat nu avusese de unde să știe, când făcea Opening Night, că avea să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la mine cu milă și cu superioritatea unui demiurg care știe ce urmează să se întâmple. Peste alți câțiva ani, o altă persoană mă va vedea cum privesc la Cinemax și cum mă gândesc de fapt la mine însumi din sufrageria socrilor lui Cristi Puiu, uitândumă la sărmanul Cassavetes, și tot așa. Nu știu ce părere aveți, dar mie acest lanț al privirilor mi se pare tulburător. (2012) „Ai văzut aseară?“ Când eram mic, ai mei aveau pentru mine o pedeapsă teribilă: îmi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Chiar voiam să divorțăm! Prin ceața care-i învăluia mintea încerca parcă săși vadă viitorul sumbru. Ea era capabilă să treacă cu gândul într-o altă formă chiar dincolo de ziua de mâine. Valentin se lăsă să cadă pe canapeaua din sufragerie, iar când pernele se lăsară sub greutatea lui își dădu seama unde se așezase de fapt. Zâmbi cu mai mult curaj decât se credea în stare adăugând pe un ton ce-i trăda nervozitatea: - Nu te gândești la cât timp
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
te joacă sau citește o carte. Ea se strecură pe lângă el și intră în altă cameră. Deschise un sertar unde se aflau niște medicamente și înghiți câteva. Nu avea de ales. De multă vreme se alimenta cu ele. Mobila din sufragerie avea culoare mahonului și ocupa tot peretele până în tavan. Ficusul care creștea încet îi amintea de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Jaluzelele erau trase pe geamurile cu trei canate, până jos pentru a opri soarele de după-amiază care ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că o mînă ca un lujer de floare, cu petale lungi și albe în loc de degete, pregătește pentru tine ceașca aburindă?! Cafeaua va fierbe, va fi turnată în cești, Livia va picura în fiecare ceașcă esență de rom, apoi va străbate sufrageria ca să se oprească în dormitor, lîngă pat, să-mi amintească iar, de data asta pe un ton mai hotărît, că e vremea să mă trezesc. Oricum, pînă atunci mai e timp destul, numai bine să mă las din nou pradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deschide larg. Intru, avansez pînă în mijlocul holului, mă întorc și-mi înclin capul spre soția lui Ion, care mi-a deschis ușa, retrăgîndu-se într-o parte: Sărut mîinile, doamnă! Bună seara! îmi răspunde în timp ce închide ușa. Mamă, strigă ea spre sufragerie, a venit domnul Vlădeanu... Ușa de la bucătărie se deschide larg: în prag stă Ion și încearcă să înghită în fugă mîncarea din gură. E în pantaloni și cămașă. Pe masa din bucătărie stă întins un adevărat ospăț: borș din carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre mine Ion. Eu i-am lăsat un bilet să treacă urgent pe la noi, o aud pe soacra lui Ion. Sper că nu v-am deranjat prea mult, domnule Vlădeanu... Mă întorc spre soacra lui Ion, care a ieșit din sufragerie și a înaintat pe hol, pînă lîngă fiică-sa. Are o ținută dreaptă, impunătoare, de femeie spre șaizeci de ani, împodobită cu o basma înflorată, în care și-a strîns părul, și cu un capot de mătase, larg la mîneci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ion. Tu să taci! i-o taie soacra. Vă ascult, domnule Vlădeanu, mi se adresează în continuare femeia pe un ton sigur, poruncitor. Mă uit un timp la ea, îmi mut privirea spre soția lui Ion, care se uită spre sufragerie, apoi mă uit la Ion bietul de el!, e la fel de zăpăcit ca și mine. A fost o avarie la combinat. Ion a stat acolo pînă după opt... Și pînă la zece?! Pînă s-a spălat, pînă s-a schimbat..., mașinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai să primești scrisoarea asta, cortul albastru cu picățele albastre și albe are să fâlfâie sub cerul mangaliot, pe plaja mică a pescarilor. Acum în casa plină de soare au început pregătirile de plecare: spălat, rochii. Mirosul bun de pâine umple sufrageria... Mă gândesc la Tine<footnote id=”2”>Majusculă în original.; te iubesc, scumpa mea; de data asta, îmi duc iubirea de mamă ca pe o imensă greutate, care depășește limitele corpului omenesc. Marți seara Ți-am scris și, cum nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
socoteli“ albastre. Sanda Movilă și Aderca voiau să vină la gară; au fost foarte mirați auzind că ai plecat. Căci chiar ai plecat, draga, draga mea. E aproape unspre zece. Toată lumea din casă doarme. Îți scriu de la biroul tatei; din sufragerie se aude tic-tacul obosit al bătrânei pendule; patul tău nu e făcut pentru această noapte pe care o petreci, din păcate și din fericire, în tren, în drum spre țara visurilor tale. Noapte bună, dulcea mea. Să te țină Dumnezeu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sorana, care având furunculoză, localizată la picior, nu putea scoborî și nici urca. Și în vreme ce Maria aștepta sus, eu, în mașină la Sorana, vorbeam de tine. Apoi au venit amândoi copiii Curti; am mâncat împreună și acum dorm, Iani în sufragerie, Chirana în patul meu... Unde ești, Monica? Am închis radio[ul] și îți scriu la lumina scundă și modestă a becului albastru al pomilor tăi de Crăciun. Nu va fi rămas poleit pe el râsul tău zglobiu din toți anii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nici vorbit cu Ina, Alecu și Paca. Casa hibernează oarecum. Cunoaște melancolia și resemnarea. Își va fi amintind oare de râsul tău, de cântecele tale? Azi am găsit un teanc de fotografii cu diferite etape din viața ta... Ceasul din sufragerie a bătut zece. Ți-aduci aminte sunetul lui? Sunt obosită de efortul făcut azi... Mă duc, ca un școlar bătut, să mă culc. Fii prudentă: să nu răcești, să fii mereu sănătoasă; să râzi mult; să se bucure toți că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stăteam tolănită comod sub soarele mangaliot, savurând dulcea căldură de toamnă care părea că mi dă viață. Draga mea, ce hiat oribil este separarea! Ce bine ai găsit cuvântul: singurătatea. Da, asta este. Îi aud pe cei doi copii, în sufragerie, pufnind în râs în surdină, și sunt singură; e o singurătate enervantă pe care ceilalți o tulbură și o sporesc cu prezența lor; și la școală sunt singură; mă îndrept spre condică, îmi scriu numele ca și cum literele ar fi strigăte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]