4,043 matches
-
ÎI VA ACORDA ORICE SPRIJIN DOREA, BINEÎNȚELES, ÎN URMA UNOR TRATATIVE. DUPĂ CÂTEVA SĂPTĂMÂNI, SPUSE MEDELLIN. Marin salută, agăță receptorul și luă avionul înapoi spre Tabăra A. Pe drum, escorta lui lichidă un avion jorgian, care se prăbuși în flăcări. Meditând sumbru asupra motivului care îl împinsese pe pilot să facă un asemenea gest disperat și amintindu-și de atitudinea dramatică a reginei Kijshnashenia în fața morții pe care o credea iminentă, se întrebă care va fi propria sa reacție atunci când se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie din 1831. Acesta zugrăvește într-un salon ieșean, la 1839, în culori foarte sumbre și realiste, tabloul dezolant înfățișat de capitala Moldovei în timpul cumplitei molime. Iată cum reproduce scriitorul povestirea militarului nostru: Chemat de slujba-mi a videa și a trăi cu moartea în toate zilele în acea vreme, a rădica strejele ce picau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
apoi acesteia că nu va mai lucra la spital, ci doar ca medic al portului. A priceput atunci că, datorită "excesului său de zel", devenise incomodă pentru autoritățile sanitare 560. În memoriile sale, principesa Maria ne oferă o imagine destul de sumbră a lagărului de holerici de la Zimnicea, a cărui răspundere îi fusese încredințată de însuși regele Carol I: "Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de a goni, cu ei, în vijelia unei fantezii macabre ? — Fiul Siei ar trebui să semene cu Cosimo ? Ar trebui ? Spune, hai, spune... Ar iubi coridele, luptele de cocoși, poate, boxul, măcar fotbalul, mascaradele nocturne cu cai mascați și cavaleri sumbri, legănându-și capetele de morți, spre jalea și jubilația mulțimii, pentru poftele ei rele, un astfel de tânăr, ajuns om în toată firea, nu și-ar mai inventa sau blestema mama, s-ar mulțumi cu absența ei. S-ar mulțumi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și nu știu ce am... O, Doamne, războiul!... Se cutremură înfricoșat. Era întîia oară că se plângea de război. Până acuma chiar suferințele războiului i se păruseră firești și socotise lași pe cei ce murmurau împotriva lor... Soldatul, liniștit, cu o lucire sumbră de pocăință în ochi, răspunse grav: ― Pedeapsa lui Dumnezeu, don' locotenent, pentru păcatele oamenilor. ― Dar dacă nu-s pedepsiți păcătoșii, ci tocmai cei asupriți? întrebă Bologa stăruitor. ― Dumnezeu ține cumpăna dreaptă, zise Petre cu o credință profundă. Moartea nu-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o ia mai pe ocolite, Își face antrenamentul. Ca Dinamo, s-au antrenat până au ajuns la croați, iar pe urmă s-au dez-antrenat și dezmembrat și dezarticulat. Cică se scot cu Rapidul lui Șumi-Gol, dar eu am niște presimțiri sumbre. Gicu dă cu pumnul În masă, sar stropi de bere din halbe, În toate direcțiile. Gore, fotbalul nu are ce să caute aici și acum la această sfântă masă și În această sfântă cârciumă. Nu mai pot eu de grija
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-l nască Il și ucide. Totuși, în clipa suspendată, Dacă, din noapte-eternă o ființă se arată El vede cer și stele, oceanul, universul; El nu-mi zărește ochii, el nu-mi aude mersul Ce-l sperie - trecutul - gigant cu visuri sumbre. Viitorul gol, nimica și umbra unei umbre. A clipelor cadavre din cărți el stă s-adune, În petice de vreme cătând înțelepciune. Ce înțeles au ele... ce este a lor fire? Nimicnicie, umbră, miserie, peire. Nu vrei s-asculți de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
demnitate cu care reapar. În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer și ce lumină e în ea și ce societate găsești. Una e o crâșmă iluminată de-o luminare sumbră de seu, societatea e urâtă și cinică, alta e-o odaie curată și orânduită a unei babe, găsești că lucrurile mici sunt puse și tratate cu multă îngrijire, în cutioare, besectele ș. a., - pentru // lucruri mari însă baba nu are nici un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Uite, îmi spun, că au fost și minți lucide, care au avut puterea de analiză necesară ca să urmărească până la consecințele ultime carcinomul comunist. Reducerea la absurd, pe hârtie, a acestui sistem artificial, bazat pe premise etice false, e o premoniție sumbră a ceea ce s-a făcut pe scară largă, pe viu, de către alții, începînd cu călăuzitorul popoarelor și continuând cu copiile lui perfecte răspândite în lume. Ideea că tirania se naște din democrație este însă de origine platonică. Aici, în "Republica
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Camil Petrescu (dar extravaganța și grandomania lui?), despre un Blaga idealizat, despre un Arghezi bonom umblând cu bastonul prin București, despre un Nichita Stănescu subțire și foarte palid. Pe culoarul facultății unde predau - ca și-n diverse săli - sânt agățate sumbre tablouri de "scriitori romîni", pe lângă care trec toți, studenți și profesori, fără să le mai bage-n seamă. Un canon posac, osificat, inutil. Prin anii '60 și '70, prin influența metodelor structurale, care răspândeau utopia discutării textului desprins de orice
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în câteva cenacluri de elevi. Vreo două săptămâni mi-am recitit zilnic poemul, căci n-aveam cui altcuiva să-l citesc. îl știam până la urmă pe de rost (avea vreo treizeci de pagini) și-l tot recitam, cu o expresie sumbră pe față, în rătăcirile mele prin Buzești sau Dă-măroaia, în orașul canicular. Poemu-ăsta m-a încurajat, m-a făcut să cred că ar putea fi ceva de capul meu. Așa că acum abia așteptam să înceapă cursurile la facultate, nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
computer, între care tu însuți când ajungi un game junkie, își pot și redobândi, la fel de grotesc cuantificat, vitalitatea. Ești rănit? Abia mai horeai? Nu-i nimic. îți rămâne întotdeauna speranța să te refaci. N-ai decât să cauți, prin labirinturile sumbre prin care aluneci, miraculoase truse sanitare sau cutii cu medicamente, nu se știe de cine și în ce scop lăsate în drumul tău. Când dai de vreuna, un fulger verde iluminează ecranul, un "Ahhh!" satisfăcut se aude și deodată... te
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și ea de lucrativa meserie): "Of! Leliță cârciumăreasă, N-ai o fată mai frumoasă Să mă servească la masă? Ba mai bine servesc eu, C-aifost șanticlerul meu." Doi ani de vis trecură ca-n vis, și de aici începe partea sumbră și incredibilă, totuși cu totul și cu totul adevărată, a povestirii mele. După cum se știe, artiștii faimoși din acea vreme - dacă nu și cei de azi, și n-ar trebui să ne-ndoim dacă ne gândim la rapperi și la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Renunță la acest gând, rugându-se ca cineva să-i aducă vestea cea bună despre el. Era o dimineață mohorâtă cu ceață deasă, picau ultimele frunze, căzând câte una pe capota trabantului, făcând-o să tresară, cuprinsă fiind de gânduri sumbre. Ce surprize îți face viața, se gândi ea, așa într-un moment să fiu smulsă din carapacea mea, unde liniștea mea era deplină. Practic și la urma urmei, ce aș putea avea eu cu acest străin, am făcut doar un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acest lucru. -Aș dori să știu când mă externează, ți-am spus despre scrisoarea pe care am primit-o de la tatăl meu. -Uite chiar acum mă duc să întreb, spuse Angela. Radu rămas singur, îi trecu prin cap cele mai sumbre gânduri în legătură cu părinții lui, știind că tatăl lui pentru a-l proteja îi ascunde multe din suferințele lor. Acum regretă că a primit să lucreze la o distanță destul de mare de ei, el fiind singurul lor sprijin. Cu ochii în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
așeză domnul Gherasim, tatăl Ioanei, care și el conducea destul de încet din cauza spaimei. înainte de a primi telefonul doamna Angela Ulmeanu încă nu dormea. Deși ajunse de la nuntă de aproape două ore, se mișca prin cameră destul de agitată. Avea o presimțire sumbră, care nu-i dădea pace deloc. Parcă aștepta ceva, nici nu putea plânge din cauza neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere parcă îi sfâșia inima
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu fi deranjat, când simți o zguduitură puternică. Vasele cu reptile mici în formol, planșele atârnate de stative și pe pereți, se legănau, iar scheletul îi provocă o stare ciudată, de confuzie. Maxilarele, mobile din cauza știfturilor și arcurilor, clănțăneau sumbru. Spaima provocată de cutremur, cumulată cu agitația inexplicabilă a scheletului de lângă singura cale de ieșire, ușa, îl făcură să nimerească cu greu cheia în broască. Povestea după aceea, râzând: Eram îngrijorat, deși niciodată nu mi-a fost frică de oase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nu i-o trage nimănui, În niciun caz. Când Începe să vorbească, pare stânjenit, dar nu ofensat, nu că mi s-ar rupe vrumpic. Păi... ăă... de fapt, În privința asta lucrurile n-au stat prea grozav În ultimul tim... Încuviințez sumbru din cap În vreme ce Bladesey Îmi scuipă chestia asta umilitoare. Labagiu chiar crede că-mi pasă. Greșit! — Presupun că de fapt, ăă, am fost Întotdeauna cam singuratic... mereu mi-a fost greu să-mi fac prieteni... de-aia francmasoneria mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iea. Da chestiai că afli o droaie despre tine n situația aia, zău. Să fii Închis cu Bestia. Ptiu! — Numi po imagina o soartă mai nasoală. — Ai putea afla chestii despre tine pe cariai prefera să nu le știi, observă sumbru Ray. Ocky e terminat, l-am dat gata. Trebe numa să-i mai frecăm puțin ridichea Înainte să-l reasamblăm cu câteva modificări conform specificațiilor psihice ca să joace după cum Îi cântăm. Păi un lucrui sigur, faci o tură la bulău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dea seama de asta. Doar ademenește-l. În felul ăsta tu ai controlul. El devine victima. Obligă-l să-și Înfrunte propriile-i nevoi. Fă ca vânătorul să devină vânat, ca să zic așa. Bunty Încuviințează din cap cu un etuziasm sumbru și ne privim fix În ochi. Pot să simt cum sar scântei Între noi. Îi susțin privirea câteva secunde, exact până când Începe să pară Îngrijorată, apoi mă răsucesc Înspre Bladesey. Îl prindem noi pe ticălosul ăsta Cliff. Nu-i nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un tract alimentar numai al meu și totuși trăiesc În cel al stăpânului meu atât de generos. Solexul formează principalul punct de contact Între Mine și țesuturile Gazdei. Uneori mă simt de parcă aș suporta să duc una dintre cele mai sumbre vieți În timp ce continui să mănânc, să inger și să excret prin piele.0000000000 Ca să fiu sincer, n-am prea multe de făcut pe aici. Așa că mă gândesc: n-ar fi oare un mod mai plăcut de a-mi petrece timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
abuzuri sexuale și la tortură În depozite sau șoproane părăsite. Și asta se filmează pentru comerțul cu filme porno de pe continent: Amsterdam, Hamburg etcetera. Acolo se duceau bestiile din fața mea cu marfa lor. — Adică... domnii ăia În costum erau... Înclin sumbru din cap. — Plănuiam să Încercăm să intrăm În legătură cu monștrii ăia pentru a le demasca operațiunile. Am fost nevoiți să apelăm la cuvintele alea obscene pentru a Încerca să stabilim contactul fiind pe aceeași lungime de undă cu ei. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
contrariați, or să arunce-n jur priviri pe furiș și or să-și caute aliați. Iar eu o să fiu pe aproape ca să mă aliez cu ei. Și atunci ei vor fi dați de gol, or să devină neglijenți, zâmbesc eu sumbru, uitându-mă În ochii amicului meu. Aveți curajul să faceți așa ceva domnule? — O, nu vă faceți griji din pricina asta, domnule inspector. Am curaj cu carul. O să le arăt eu gunoaielor ăstora inumane despre ce-i vorba! Mă duc la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Cei din Liverpool sunt o gloată de isterici patetici de rahat. De parcă toată groapa Împuțită de gunoi a orașului dă audiții pentru Brookside. N-ai cum să negi asta. — Ai Întrecut ca dracu măsura frățâne, spune tipul solid, uitându-se sumbru la mine. Haide băiețași, zice tovarășul lui, Încercând să-l calmeze. — N-ai cum să negi asta. Aceleași reguli, ridic eu voios din umeri. — Haide Derm, nu te băga, spune amicul lui. Haide frățâne, tu ești scoțian, noi suntem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]