6,772 matches
-
pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se manifestă ca perpetuare a raportului comandă- supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se manifestă ca perpetuare a raportului comandă- supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul ei. Agentul puterii pervertite și pacientul ei sunt prinși și blocați
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu pot veni decât din partea celui ce o are și a celui ce o caută. Nimeni, în afara lor, nu-i poate lipsi de libertatea avută sau de cea căutată. Spaima de a rămâne sub blestemul comenzii sau sub cel al supunerii este spaima însăși a pierderii libertății. Dar cine, dintre cel ce are libertatea și cel care o caută, provoacă primul blocarea mecanismului puterii? Pentru că orice căutare este dificilă, oboseala, renunțarea sau uitarea țelului propus țin de însăși esența căutării. De
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
corupe primul pe cel care are, făcându-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care are, făcându-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este altul decât răul, ca supremă distorsiune a libertății. Dar pentru că în scenariul puterii există putința de a câștiga sau, deopotrivă, de a pierde libertatea, istoria lumii este lupta fără sfârșit dintre veghea voinței în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dintre două euri dispare, abia prin această dispariție fiecare găsindu-se ca eu propriu. Eu îmi găsesc eul pierzându-l și îl ajut pe celălalt să și-l piardă pentru a și-l putea găsi. În această reciprocă dominare și supunere liberă, fiecare își câștigă libertatea pierzând-o totodată. Spre deosebire de raportul maestru- discipol, în care cel mai liber îl eliberează pe cel mai supus, aducându-l la gradul lui de libertate, aici libertatea lipsește și este dobândită în aceeași măsură. Fiind
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în aceeași măsură în care celălalt comandă și se supune. Sunt rând pe rând stăpân și sclav și hotărăsc și sunt hotărât în aceeași măsură în care celălalt hotărăște în privința mea și se lasă hotărât de mine. El îmi acceptă supunerea, ca premisă a eliberării mele, și îmi acceptă libertatea, ca premisă a eliberării lui. El îmi acceptă autoritatea, ca semn al libertății mele sporite, și îmi cere să mă supun, în numele autorității și libertății lui. El, cel puternic, se îndură
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cel mai supus, care este cel mai liber. Suntem în aceeași măsură liberi și însetați de libertate, pentru că în aceeași măsură am pierdut și am dobândit libertatea. Eu îmi pierd puterea prin eliberarea celuilalt și mi-o păstrez mereu prin supunerea lui acceptată. Spre deosebire de scenariul paideic, în care puterea se exersează în vederea unei eliberări finale - maestrul și discipolul se desfac în cele din urmă din strânsoarea relației comandă-supunere și stau față în față egali în libertatea lor -, în scenariul iubirii de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prețul libertății celor doi. Puterea nu mai este acum relația de iubire între cel liber și cel ce va fi eliberat, ci între cei care, în fiecare clipă, sunt liberi și supuși; ei sunt mereu egali în libertatea și în supunerea lor. Și aici, ca și în scenariul paideic, are loc o devenire în spațiul libertății. Numai că în vreme ce acolo unul - cel liber (maestrul) - îl trăgea pe celălalt - pe cel încă-neliber (discipolul) - spre spațiul libertății lui, aici cei doi, încă-neliberi, parcurg
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
celălalt - pe cel încă-neliber (discipolul) - spre spațiul libertății lui, aici cei doi, încă-neliberi, parcurg împreună treptele eliberării lor și devin la capătul acestei ascensiuni cei mai liberi și cei mai supuși deopotrivă. Ei sunt liberi și eliberați în suprema lor supunere și rămân supuși în chiar eliberarea lor. Rezultă de aici că în iubirea de altul eul meu își capătă identitatea lăsându-se preluat în proiect și preluând în proiect alt eu. Această dublă și reciprocă preluare în proiect sfârșește cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Hotărând în privința tuturor, fiind „cea mai liberă“, ea dă tiparul libertății și conturul pe care trebuie să-l aibă un eu pentru ca să poată apoi hotărî singur. Adevărata lege hotărăște în vederea hotărârii tale. Ea ne formează în vederea libertății, și nu a supunerii, și dacă ne supune o face în vederea libertății noastre. O societate este liberă atunci când ne conduce pe toți până la punctul în care, la rândul nostru, devenim liberi și suntem capabili să ne creăm un destin. O societate este liberă atunci când
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
capetele noastre“, cât și aceea de „destin colectiv“ trebuie înțelese în funcție de prezența sau absența consimțirii. Un popor poate să se pună în mâna cuiva și să decadă astfel din libertatea lui de bunăvoie. El poate să cultive o mistică a supunerii și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între cel care dă și cel care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să se manifeste constructiv prin crearea unui mediu propice învățării, prin menținerea ordinii și prin „scoaterea” a ceea ce este mai bun din elevi. În schimb, autoritarismul (adică exercitarea autorității formale în mod permanent, sistematic și indiferent de condiții) solicită, implicit, supunere oarbă și conformism din partea elevilor. Deși pare eficient, autoritarismul rezolvă problemele doar pe termen scurt și doar superficial, întru-cât conflictul cu elevii și ostilitatea acestora se vor menține. De aceea, trebuie gândită și realizată exercitarea autorității dar fără a cădea
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
având puterea să îndepărteze demonii bolilor, vindecîndu-i pe suferinzi; a treia, cuprindea imnuri vrăjite, cu puteri supranaturale, care acționau obligatoriu asupra zeilor. Acesta este dealtfel, caracterul esențial și specific al magiei față de religie, al incantației față de rugăciune. Una reprezintă o supunere și o cerere umilă a omului față de spiritele superioare, pe când cealaltă semnifică o cutezanță și o acțiune a omului de a supune cu forța zeitățile voinței sale. Toate imnurile din cartea a treia se termină prin cuvântul magic Hakama (în
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
î.e.n.). Cel mai strălucit conducător al acestei perioade a fost Nabucodonosor al II-lea, zis Cel MAre (606-562 î.e.n.), care credea în toate, dar cu predilecție în vise. Cuceririle sale au fost mărețe, dar cea mai răsunătoare a reprezentat-o supunerea lui Israel la un an după urcarea sa pe tron. Regele Iuachim și toată curtea lui au fost aduși prizonieri, astfel începînd faimoasa captivitate babiloniană a evreilor. In curând -587 î.e.n., nemulțumit doar cu atât efectuând o nouă expediție în
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
pregătită, preoții-astrologi au trimis vorbă cuceritorului care se apropia în fruntea temutelor sale armate, că dacă va intra în cetatea lor, acolo va muri (ceea ce s-a și întîmplat). Fie că nu i s-a comunicat amenințarea, fie că atracția supunerii celei mai vestite metropole a orientului a fost prea puternică, Alexandru a intrat în Babilon - 338 îen, dar primul lui gând a fost sacrificiul față de zei după ritul chaldeean și dorința de a i se face horoscopul. Astrologii, înțelegînd pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
mod deosebit promovată de John Wesley (1703-1791), și mai recent de J. Dobson. În concepția dobsoniană, copiii sunt „de la natură egoiști și păcătoși", iar din moment ce minciuna și neascultarea sunt manifestări frecvente ale copiilor, scopul educației parentale trebuie să fie obținerea supunerii și a adevărului din partea acestora. Valoarea perspectivei tradiționale autoritare constă în aspectul ei motivațional: părinții sunt persuadați să considere sarcina de modelare a identității și a caracterului copilului ca una din prioritățile lor. Sfaturile lui Dobson sunt utile mai ales
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
admite nici o excepție; 3.familii cu structură simplă care furnizează copilului reguli și norme flexibile, aplicabile în funcție de situație. Mai frecvent în „mediile populare”, familiile cu structură rigidă au tendința de a adopta un stil educativ bazat pe controlul parental și supunerea copilului. Familiile cu structură flexibilă, spăcifice categoriilor mijlocii, lasă copiilor posibilitatea de a-și manifesta inițiativa și de a se exprima. Un model mai complex a fost elaborat de o echipă de la Geneva(Kellerhals și Montandon, 1991) care susține teza
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
exercită în trei forme în familiile geneveze: 1.autoritate coercitivă, bazată pe convingerea părinților că vârsta mai înaintată implică o mai mare competență etc.;se pune accent pe precizia indicațiilor date copilului și pe forță, pe necesitatea de a asigura supunerea imediată și necondiționată a acestuia; 2.autoritatea persuasivă sau negociatoare utilizează fermitatea parentală ca “ultimă redută”; accentual cade pe necesitatea de a oferi copilului explicații privind motivația deciziei parentale și chiar de a-i lăsa o anumită “marjă de manevră
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]