4,066 matches
-
din făină albită într-un container de plastic care distruge stratul de ozon. —Vine imediat, a rânjit Hugo făcându-i semn chelnerului. Mai vrei ceva de băut? —Ești sigur că ai timp? Alice a răspuns zâmbetului lui Hugo cu un surâs timid. Îți mulțumesc că m-ai ascultat, a adăugat ea. Faptul că ți-am povestit totul m-a făcut să mă simt - ăăă - mai bine. Vezi, eu sunt cam cum ești tu cu Theo. Nu am cu cine altcineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care se afla pe o masă din spatele ei și dându-i drumul. Dați-mi voie să vă propun o ceașcă de ceai. Cu zahăr, a adăugat ea aruncându-i lui Theo o privire amuzată. Cred, a completat ea cu un surâs, primul pe care Hugo îl vedea înflorind pe buzele ei, că face bine la șocuri. În ultima vreme, Theo se atașase foarte tare de un joc în care un morman de inele de lemn colorate trebuiau înfipte într-o țepușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de miezul nopții și somnul tot nu-l mai prindea. Liniștea din cameră era atât de adâncă, încât își putea număra bătăile inimii. Și, din nou păși cu gândul în trecut, la o altă întâmplare... Erau în casa din Cetinei... ”- Surâsul tău, Fată e viața mea !” murmură Iorgu grav. Ea chicoti cu o naturalețe atât de frumoasă, încât Iorgu se uită la ea ca la o minune... Reacțiile ei erau întotdeauna repezi și simple. Se supunea îndemnului inimii și firii ei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de gruzin de la poalele Caucazului, corcită cu sânge moldovenesc, era de o armonie și o frumusețe sălbatică. Era frumoasă ca o zeiță. Era frumoasă... frumoasă, ca o salcie înflorită primăvara. I-a surâs, s-a aplecat și acoperind cerul cu surâsul ei, l-a sărutat. El a închis ochii, dar vedea mai departe acel surâs care trecea de el și îl lumina ca o făclie. O netezi pe creștet... părul ei mirosea a busuioc și levănțică. Ea aștepta tulburată. Trupul ei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o frumusețe sălbatică. Era frumoasă ca o zeiță. Era frumoasă... frumoasă, ca o salcie înflorită primăvara. I-a surâs, s-a aplecat și acoperind cerul cu surâsul ei, l-a sărutat. El a închis ochii, dar vedea mai departe acel surâs care trecea de el și îl lumina ca o făclie. O netezi pe creștet... părul ei mirosea a busuioc și levănțică. Ea aștepta tulburată. Trupul ei tânăr dogorea sub dezmierdările lui. ta ca un zid peste care nu se trece
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sus... peste blocuri. Uite-i, cum vin spre fereastră... și, luna vine! Își zise el. ... O mulțime de lume tăcută umplea strada fin fața Bisericii... Cotropit de somn și de boală, cuprins ca de moarte, deslușea cu ochii închiși, cu surâsul obosit, cu sufletul numai suspine, visând la moartea care descătușează. - Doamne, Dumnezeule, când voi muri! Trimise el un gând către Dumnezeu. ”- Să mori, să te contopești cu liniște pământului... și, apoi tu însuți să devii pământ, asta vrei?!... îi șopti
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
muri! Trimise el un gând către Dumnezeu. ”- Să mori, să te contopești cu liniște pământului... și, apoi tu însuți să devii pământ, asta vrei?!... îi șopti o voce din lăuntrul lui. Înfricoșat bătrânul alungă acele gânduri negre ca pe ucigătorul surâs al Sirenei... care pândește sufletele slăbite. Se ridică de la fereastră și începu să meargă prin cameră. Se simțea ca bolnav, dar, nu dezarma... nu se lăsa pradă bolii. Lupta cu boala, nu vroia să cedeze. Și , din nou divagări, amintiri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care arde focul. o femeie bătrână moțăie pe un balansoar În fața focului, Învelită Într-o pătură de lână. Când Îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine În Întâmpinarea noastră, cu chipul Încrețit Într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea este igalaq. Înseamnă „Fereastră de iglu“. igalaq ne face semn să o urmăm. intrăm Într-o Încăpere În care se află un cuptor mare. o femeie tânărĂ, cu fața tipic inuită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dezamăgire. Una după alta ușile s-au deschis și s-au Închis la loc. Peste tot numai instrumente, numai mașini, gata oricând să măsoare ceva impo- sibil de măsurat. — VĂ mulțumesc, i-am spus eu, Înăbușindu-mi dezamăgirea Într-un surâs forțat. la urma urmei, omul fusese totuși amabil, chiar dacă Îmi luase sticla sau poate tocmai de aceea. — Cu plăcere, mi-a aruncat el grăbit peste umăr, bucuros să scape de mine ca să cerceteze mai Îndeaproape eticheta. Privindu-l cum se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu că asta ar fi prea de tot ! Teo Haiduc mă privi cu severitate, strângându-și buzele. Contrastul pe care Îl făcea cu vechiul său personaj mi s-a părut atât de hilar Încât nu mi-am putut reține un surâs. — Îți mărturisesc că nu prea am mai urmărit ce se Întâmplă, am spus eu stingând țigara În scrumiera de pe noptieră și desfăcându-mi părul din turban ca să-l las să se zvânte. Cred că e mai bine ca fiecare să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fi putut adăposti o parte crepusculară. Ambivalența umană era mai pregnantă la el decât la majoritatea oamenilor. Ce voia individul Ăsta de la mine ? — Și de ce te-ar interesa pe tine asta ? — De ce ? surâse el ca În fața unei Întrebări copilărești, iar surâsul Îi Întinse neașteptat de mult colțurile buzelor, aproape până la urechi. Atunci când Înțelegi anumite lucruri e o datorie de onoare să-i ajuți și pe ceilalți să Înțeleagă la rândul lor. Eu, cum să-ți spun... eu l-am găsit pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care arde focul. O femeie bătrână moțăie pe un balansoar în fața focului, învelită într-o pătură de lână. Când îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine în întâmpinarea noastră, cu chipul încrețit într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea este igalaq. Înseamnă „Fereastră de iglu“. Igalaq ne face semn să o urmăm. Intrăm într-o încăpere în care se află un cuptor mare. O femeie tânără, cu fața tipic inuită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în dezamăgire. Una după alta ușile s-au deschis și s-au închis la loc. Peste tot numai instrumente, numai mașini, gata oricând să măsoare ceva imposibil de măsurat. — Vă mulțumesc, i-am spus eu, înăbușindu-mi dezamăgirea într-un surâs forțat. la urma urmei, omul fusese totuși amabil, chiar dacă îmi luase sticla sau poate tocmai de aceea. — Cu plăcere, mi-a aruncat el grăbit peste umăr, bucuros să scape de mine ca să cerceteze mai îndeaproape eticheta. Privindu-l cum se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu că asta ar fi prea de tot ! Teo Haiduc mă privi cu severitate, strângându-și buzele. Contrastul pe care îl făcea cu vechiul său personaj mi s-a părut atât de hilar încât nu mi-am putut reține un surâs. — Îți mărturisesc că nu prea am mai urmărit ce se întâmplă, am spus eu stingând țigara în scrumiera de pe noptieră și desfăcându-mi părul din turban ca să-l las să se zvânte. Cred că e mai bine ca fiecare să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fi putut adăposti o parte crepusculară. Ambivalența umană era mai pregnantă la el decât la majoritatea oamenilor. Ce voia individul ăsta de la mine ? — Și de ce te-ar interesa pe tine asta ? — De ce ? surâse el ca în fața unei întrebări copilărești, iar surâsul îi întinse neașteptat de mult colțurile buzelor, aproape până la urechi. Atunci când înțelegi anumite lucruri e o datorie de onoare să-i ajuți și pe ceilalți să înțeleagă la rândul lor. Eu, cum să-ți spun... eu l-am găsit pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că e fierbinte, mai spuse bătrînelul, de data aceasta fără să-și ridice privirile din carte. Dacă povestea pe care o citea n-ar fi fost atît de palpitantă, probabil că mi-a fi explicat cu răbdare și cu un surîs superior în ce constă superioritatea cafetierelor din argint. numai ele au această uluitoare capacitate de a păstra timp de ore și ore cafeaua caldă, practic la o temperatură constantă. Ceea ce niciun alt tip de cafetieră nu poate face, cu excepția celor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din cel mai prăpădit hotel din cartier numai ca să pot gusta la sursă atmosfera din Anul dragonului, imens film polițist făcut de michael Cimino prin 1985 cu mickey rourke într-un rol monumental. Da, nu-mi puteam imagina Chinatown-ul fără surîsul lui mickey rourke, după cum america nu poate fi imaginată fără acest prototip de personaj incarnat de mickey rourke : un polițist fost veteran al războiului din Vietnam, în plus fiu de imigranți polonezi, coleric, dar incoruptibil, încăpățînat, dar curajos pînă la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de la școală. Pe somiera de lîngă patul unde urma să dorm, Victor îmi indică un fel de etichete rotunde și zimțate, concepute dintr-o materie extrem de fină, dar puțin gelatinoasă : — Poftim, este un patch pentru dormit. — Pentru ce ? ! Cu un surîs misterios etalat brusc pe toată fața sa, Victor îmi explică pe îndelete că de trei ani lucra de fapt pentru o firmă care multiplica aria de utilizare a patch-urilor. toată lumea cunoștea patch-urile pentru cei care voiau să se lase de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
încă dinainte de-a te fi văzut? Fata nici ea nu dormea. Începuse, adică, și ea, să-l cam mângâie. Întâi peste păr și apoi, atent, peste tâmplă. - Știi ceva? Aș vrea să fiu Nora ta! îi mărturisi înduioșată. Avea surâsul acela al tinerelor mame care constată că, dacă tot au făcut o groază de lucruri aventuroase în viață, au și ele de-acuma copii. Aș vrea să fiu Nora ta! repetase. Încerca să-l amuze. - Ție-ți plac torturile cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mircea Martin (numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca pe-un cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mulți s-ar fi întrebat de ce umanitatea își pierdea timpul, neîndeletnicindu-se cu învățatul, de dimineața până seara, a literaturii române. Sub comanda doamnei Nicolici. Aproape toți tipii pe care îi cunoscuse Sinistratul ar fi acceptat continuarea studiilor, cu un surâs vulgar pe fețele radioase. Însă pe Doru abundența de muieri perfecte, civilizate, pătimașe, căzute, fără ca el să miște un deget, în așternutul lui, de la o vreme îl cam teroriza. De aceea, când și când, după ce terminau cu partea cu poetizatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cărămizi una peste alta, să mai cumpăr câțiva metri de loc și nu vă uit. - Să nu ne uiți, că ești ca al nostru! - Ca maica-mea, sărut mâna, și domnu Grigore, o dată om! Fața cârciumarului se luminase de un surâs. Își adunase păunele lângă sobă. Afară începuse să ningă. Aglaia mai vîrî un lemn de salcâm în foc. - Să-mi fac și un copil, să m-ajute - și gata! Să-l învăț în muncă și-n dreptate... - Să-ți faci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
moare sistemul și triumfă viața. Prin el își salvează onoarea rațiunea în fața iraționalului. Ce e tulbure în viață nu poate fi exprimat decât în blestem sau imn. Cine nu le poate mânui mai are la îndemînă o singură scăpare: paradoxul - surâs formal al iraționalului. Ce-i el din perspectiva logicii dacă nu un joc iresponsabil, iar din a bunului-simț o imoralitate teoretică? Dar nu ard în el toate irezolvabilele, nonsensurile și conflictele ce frământă subteran viața? De câte ori umbrele ei neliniștite se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
grei sânt de vremelnicie, ce mări poartă și la câte naufragii nu ne invită frământarea inconștientă și incurabilă a zâmbetului lor, la ce ispite de dispariție te supun, deschizîndu-și sufletul spre tine și tu ridicând - cu freamăt și îndurerare - lespedea surîsului! Germinația fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viața de câte ori cugetăm, încît un gânditor absolut ar fi un schelet ce și-ar ascunde oasele în... transparența gândurilor. Paloarea e culoarea ce-o ia gândirea pe fața omenească. Destin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea nimic străin unui vis legănat, căci nu generează nici o imagine peste cursul etericei sale destrămări. Melancolia-i o virtute la femei și un păcat la bărbați. Așa se explică de ce aceștia au folosit-o spre cunoaștere... Există în unele surâsuri feminine o aprobare duioasă, care te îmbolnăvește. Ele se încuibă și se depun pe fondul necazurilor zilnice, exercitând un control subteran. Femeile - ca și muzica - trebuie ocolite în receptivitățile tulburi care măresc până la leșin pretextele de înduioșare. Când vorbești despre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]