3,733 matches
-
lui Rhyme se îmbunătățea considerabil și avea chef să pălăvrăgească. - Vrei să spui că ne-ai indus în eroare. Păi, mă tot uitam pe indicii și mi-am dat seama că întregul caz pare totuși mult prea ușor. - Ușor? întrebă surprins Weir. - La locul crimelor, găsești de regulă două tipuri de indicii. Cele lăsate de făptaș neintenționat și cele pe care le plantează, pentru a ne induce în eroare. După ce toată lumea s-a dus să caute bomba cu gaz de la circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
opri la intrarea în cameră. Trase de câteva ori aer în piept pentru a-și calma vocea și, mai emoționată decât fusese vreodată pe scenă, păși în cameră. Pauză. Apoi: - Bună, mamă. Mama se întoarse cu fața de la televizor. Clipi surprinsă și îi zâmbi. - Ia uite cine a venit. Bună, draga mea. Dumnezeule, se gândi Kara, privindu-i ochii sclipitori. S-a întors. Chiar s-a întors. Se îndreptă spre femeie și o îmbrățișă, apoi trase scaunul mai aproape. - Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
caraghios lucru din câte există. Au început o afacere cu creveți. Tom a făcut avere. - Mamă, spuse Kara încetișor. Mama ei zâmbi din pricina vreunei amintiri și clătină din cap. - O barcă... Și așa, compania avea mare succes. Și toată lumea era surprinsă pentru că Tom nu păruse niciodată prea priceput la afaceri. Ochii mamei sclipiră. Dar știi ce obișnuia să le spună? - Ce anume, mamă? - Cine zice ăla este. - Asta-i bună, șopti Kara. - Ah, l-ai fi iubit pe omul ăsta, Jenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Thom intră în dormitor și descoperi că Rhyme are un musafir. - Bună, îi spuse lui Jayene Williams, care era așezată pe unul dintre noile scaune de lângă pat. - Thom. Îi strânse mâna. Asistentul, care fusese la cumpărături, era în mod evident surprins să vadă pe cineva acolo. Grație calculatorului, unităților pentru controlul mediului și camerelor de supraveghere, Rhyme era, desigur, pefect capabil să dea cuiva un telefon, să invite pe cineva la el și să îi dea drumul înăuntru când persoana ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi pe Rhyme și, remarcând tonul ferm și preocupat al vocii sale, dădu din cap afirmativ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă. Sachs clătina din cap, prea surprinsă ca să reacționeze. Și ea și Kadesky se uitau la corpul de pe podea. Tânăra iluzionistă păși în colți și ridică dispozitivul, un cadru ușor în formă de siluetă umană, care zăcea pe burtă. O perucă roșcată și scurtă acoperea porțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce greutate și ce istoric am și le-am zis cine sunt chirurgii au fost foarte drăguți și am primit aprobarea pe loc, la telefon. Mi-e și cam frică, dar știu că totul o să fie bine. Am fost chiar surprinsă că e așa ușor, că nu-s ce au ei de obicei - de fapt, e greu de explicat, dar hai să zicem că-s un pic diferită. Și nu - n-am să-ți zic, fiindcă-mi place să am micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
punându-mi coșul pe container și privind în jos spre pungile aburinde. M-am aplecat și am luat un pachet de clătite congelate, apoi i-am zâmbit fetei întinzându-i-l: — Aveți unele cu pui - oh! m-am întrerupt aparent surprins. Văd că aveți felicitarea pe care domnul Chipstead a fost atât de amabil încât să aibă grijă să-i fie trimisă lui Stacey! Sper că nu e un deranj prea mare. Brenda mă privi uluită o clipă, apoi își băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu se deranjase să-și ia unul), eram încă ușor panicată și-am întrebat dacă ar trebui să-ncep să sun pe la spitale sau la poliție, sau ceva. Era doar extraordinar de calmă și a zis că nu e deloc surprinsă și că n-ar trebui să fac nimic și că vorbim mai târziu. Așa că plecarea lui din seara aia n-ar fi trebuit să fie neașteptată, dacă stau acum să mă gândesc mai bine. Dar a fost - și eu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și stau cu toții pe-afară. Câteodată mă prefac că m-așteaptă și pe mine și pe Sheila - că-i place să iasă la braț cu mine în orice caz, deși nu prea pare că speră să vadă băieți. Mereu pare surprinsă când îi vede și-mi vine să râd, c-a petrecut doar o oră juma’ în budă să se machieze, nu? Și nu face-așa ceva ca să se ducă cu mine la chinezi, asta pot să vă spun clar. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pot. Încă îl iubesc; absurd și irațional. Pe mine mă urăsc. Charlie I isuse Hristoase! Ce naiba se-ntâmplă? M-am dus să achit nota la hotel de dimineață și nu mi-a mers cardul de credit. N-am fost foarte surprins, pentru că factura de hotel crescuse de-a lungul săptămânilor și nu prea știusem niciodată în care zi a lunii se alimentau conturile noastre de card - Judy fusese dintotdeauna cea care se ocupase de partea financiară a lucrurilor, care mutase fondurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
soneria și eram destul de emoționată când m-am ridicat de pe scaun să răspund. La dracu’! Aș fi fost emoționată dacă știam cine vine, nu? Mama a tras draperiile și-a tras cu ochiu’ afară și arăta - cum se zice? - cam surprinsă și uimită în același timp. Nu, iubita, zice, nu-s prietenii tăi. Cred c-au greșit casa - vrei să te duci să vezi ce vor, Charlie? Nu, mami, mă duc io, am zis. Îi casa noastră, mami, nu a lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și-și revenise, ochii i se fixaseră și i se măriseră și era foarte liniștită. N-am putut să mă uit la el o vreme - cumva nu îndrăzneam, da’ după aia m-am întors spre el și-am fost așa surprinsă. Arăta... plin de bucurie. Cu gura căscată. Ca pozele alea cu sfinți și mai știu io ce, pe care mi le trimite mereu Crystal - avea cam aceeași sclipire de fericire uimită pe toată fața. Parcă găsise ceva ce pierduse acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-nțelegeți; arăta foarte stupid, ca văru’ meu cu nevoi speciale. Așa că m-am gândit că mai bine zic ceva, că atmosfera din cameră devenea cam sinistră. — Bine, speram să te bucuri pentru mine, Charlie, am zis io. Am fost foarte surprinsă, că n-am crezut niciodată c-aș putea să am un copil - nu cu toate problemele mele și alelalte. Da’ poftim. Ca să vezi, că nu poți să știi niciodată, nu? — Bineînțeles că sunt fericit, draga mea, a zis el. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai bine — era zbârlit atât cât trebuie și îi ajungea până la guler, căzându-i ușor peste urechi. Chiar înainte să se întorcă spre ea, Leigh și-a dat seama, intuitiv, că arată bine. Poate chiar superb. De aceea rămase puțin surprinsă când în cele din urmă privirile lor se întâlniră. Surpriza a fost dublă. Primul ei gând a fost că nu arăta așa de bine cum anticipase ea. Ochii lui nu aveau acea nuanță intensă de albastru sau verde la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh află că Jesse a crescut în Seattle, dar i s-a părut deprimant acolo și că, pe la douăzeci de ani, a prestat diverse munci prin Asia de Sud-Est, dar și aici i s-a părut deprimant. I-a povestit cât de surprins a fost când Deziluzia a ajuns în topul celor mai vândute cărți, ce suprarealist i s-a părut să câștige milioane dintr-un lucru care era ceva mai mult decât un jurnal de călătorie și ce demențiale ți se par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
insiste sau atragă atenția câtuși de puțin, Jesse a zis ceva de soția lui. — Ai o soție? întrebă Leigh. El clătină din cap că da. — Adică, ești căsătorit? — Da, în general așa se spune. Te surprinde? — Nu. Adică, da. Nu surprinsă că ești căsătorit, doar... ăă, surprinsă că... mă rog, n-am citit despre asta în ziare. Jesse zâmbi, iar ei i se păru că arată mult mai bine când zâmbește. Parcă mai tânăr și nu atât de dărâmat. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
puțin, Jesse a zis ceva de soția lui. — Ai o soție? întrebă Leigh. El clătină din cap că da. — Adică, ești căsătorit? — Da, în general așa se spune. Te surprinde? — Nu. Adică, da. Nu surprinsă că ești căsătorit, doar... ăă, surprinsă că... mă rog, n-am citit despre asta în ziare. Jesse zâmbi, iar ei i se păru că arată mult mai bine când zâmbește. Parcă mai tânăr și nu atât de dărâmat. El se uită la mâna ei stângă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a cumpărat o casă în Hamptons. Chiar se aștepta să mă duc eu acolo... Și Leigh începu să râdă. — Bineînțeles c-o să te duci, o repezi Henry, lucru pe care nu-l făcea de obicei. — Să mă duc? întrebă Leigh surprinsă mai mult de vehemența lui Henry. — Da. Am să-ți redistribui celelalte sarcini dacă va fi cazul. Începând de-acum și până la data publicării, ai să faci din asta singura ta prioritate. Dacă asta înseamnă să vă întâlniți la grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
strigă Izzie. — Oh, Izzie, mă bucur atât de mult pentru voi! spuse Emmy ridicându-se în picioare. O îmbrățișă din nou pe sora ei, apoi se repezi să-l îmbrățișeze și pe Kevin. Îmi cer scuze, am fost atât de surprinsă! — E o nebunie, nu-i așa? întrebă Izzie. Abia dacă ne-am obișnuit și noi cu ideea. Credeam că n-o să fie cine știe ce pentru că sarcinile și nou-născuții sunt, cum s-ar zice, viața noastră, dar e cu totul altceva când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
duc în Long Island la sfârșitul săptămânii viitoare. — Hmm, făcu Emmy care nu mai era deloc atentă la ce spune. Tipul își scoase pantalonii din care se ivi un șort albastru de baie cu căptușală din plasă, iar Emmy văzu surprinsă că era mult mai slab decât părea îmbrăcat. S-ar putea spune chiar slăbănog, dar Emmy preferă să-l considere suplu. Avea abdomenul absolut plat și un piept nedezvoltat, dar era totuși atrăgător, genul John Meyer. Deprimat și temperamental. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
auzit în seara asta, tocmai am aflat că sora mea — sora mea mai mică — va avea un copil. Se pare că tu și Leigh din New York ați avut să vă spuneți o mulțime de lucruri, zise el amuzat, dar nu surprins. — Poate ai și tu să-mi spui ceva extrem de personal sau neobișnuit? întrebă Emmy. El ridică din umeri și dădu din mâini într-un fel care voia să spună “nu e decât ceea ce se vede”. Nu prea. — Oh, păi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uimire, se holbă la George care parcă se materializase chiar în fața ei. Înainte ca ea să mai apuce să gândească sau să zică ceva, el se strecură între picioarele ei, își sprijini genunchii de marginea bazinului și o sărută. Prea surprinsă ca să facă altceva, Emmy îi răspunse la sărut. Instantaneu simți că o străbate acel fior de emoție pe care nu-l mai simțise demult, același pe care îl simțea la început când era cu Duncan, dar pe care nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o lase pe femeia asta s-o trateze de sus. Îi aruncă cel mai strălucitor zâmbet și întinse mâna s-o atingă pe femeie pe braț. — Prima dată? întrebă Adriana cu un râs amuzat. Aș vrea eu. Am fost puțin surprinsă deoarece credeam că mergem la Bulgari. Ah, făcu femeia care se vedea că nu crede. Mă tem că azi nu aveți încotro decât să rămâneți deocamdată aici, nu-i așa? În mod normal, Adriana ar fi nevoită să apeleze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
colorat; părea mai degrabă lucrat manual, din lemn de mahon, și avea un perete pentru alpinism, o căsuță în copac, un umbrar ca o cupolă, groapă cu nisip, măsuță de picnic pentru copii și două balansoare. Leigh rămase o clipă surprinsă. Știa că Jesse avea o soție (deși el îi dăduse impresia că nu era în Hamptons), dar nu și-l imaginase niciodată cu copii. Firește că era normal să aibă — aproape că n-ar fi normal dacă nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]