7,135 matches
-
a timporizării, operație care nu poate lua, în cazul subiectului, decât sensul chemării viitorului; ceea ce înseamnă o zăbavă, o neschimbare a determinărilor primite deja. Sustrăgându-se continuu dominației timpului, dar datorită relaxării constrângerilor temporale prin care subiectul ființează ca subiect, sustrăgându-se, cumva, propriei ființări, dar în așa fel încât aceasta, îmbogățită cu sensurile funcționale ale subiectului, să concentreze însăși identitatea unui subiect anume, acesta din urmă nu mai poate fi, judicativ, decât cu ajutorul predicatului; odată alăturat însă predicatul, subiectul devine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întâmplătoare; tocmai el aduce sub un singur sens toate aceste elemente ale judecății. Totuși, natura judicativă, constând, pentru verb, în jocurile sale temporale, nu-l epuizează pe "este"; căci acesta, în esența sa, reprezintă ceea-ce-este, anume ceva care se poate sustrage timporizării, neprimind moduri temporale proprii ființării, și care reprezintă, în fapt, ființa însăși. Numai că sustrasă tuturor acestor acte constitutive, ființa ființa însăși trebuie să fie ca atare, "în același timp", act constitutiv și obiect constituit, corelativ, ceea ce o readuce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
descifrabile și, ajungând între timp la ieșire, ne-am dat mâna, am spus frumos "La revedere" și am urcat fiecare în mașina care ne aștepta, îndepărtându-ne în direcții opuse. Solitar în Imperiul Sovietic ostil De astă dată vreau să sustrag din umbra amintirilor două episoade din acțiunile mele petrecute în ceea ce mi se pare că se aseamănă cu "noaptea unei lumi ce nu mai este". Dacă metafora evocată pare să fie enigmatică, iată-mă precizând că este vorba de experiențe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
drept autostradă. Asta n-ar fi deranjat pe nimeni dacă n-ar fi introdus și taxa cuvenită. Cum și ei își dau seama că această taxă este cam de-a moaca, nu sînt chiar foarte vigilenți cu cei care se sustrag de la plată. În fine, asta este treaba lor, Nikos plătește conștiincios totul și eu mă bucur că respect legea chiar și pe aici. În jurămîntul meu am spus că voi respecta legea, n-am specificat și țara în care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii“, vietățile fără stăpân și fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea“ unui călugăr Zen. Aș vrea să am îndrăzneala, libertatea interioară, inteligența de a mă întinde lângă el și de a mă sustrage, astfel, împrejurărilor curente, vremurilor, asfixiei lumești. Dar am pierdut, laolaltă cu toți semenii mei, instinctul „rupturii de nivel“, al ieșirii din timp. Sunt mereu „în rețea“, cablat, preluat, „angajat“, dependent de drogul urgențelor... În loc să facem din animale spectre (lucrative) ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
place, ci doar cuvintele câtorva cântece.“ Înțeleg că muzica lui Bogardo e o „plăcere vinovată“. Mi se pare scandalos. Nu pricep hazul acestei hârjoneli de doi bani și mă înfurii că pierd atâta timp ca să mă explic și să mă sustrag. Întâmplarea de mai sus subîntinde două întrebări: 1. Ce a ajuns să însemne, la noi, „divertismentul“? O mică bălăcăreală cu gâdilici, o zgândărire a „flagrantului“, un moft echivoc, din care cineva să iasă nițel șifonat, nițel micșorat, nițel impur. Așa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dictatură, politicul avea un statut paradoxal. Pe de o parte determina samavolnic fiecare detaliu al vieții zilnice, dar, pe de altă parte, nu constituia (din păcate?) o preocupare. Ne polua fără să ne locuiască. Toți știam că nu ne putem sustrage presiunii politice oficiale, că totul e „politizat“, dar, câtă vreme acceptam (din lașitate, resemnare sau oportunism) situația de fapt, puteam divaga compensatoriu. Ne urmam viețile, ne străduiam să ne facem meseria, practicam infinite modalități ale evaziunii. Reușeam, așadar, să ne
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
polimorf. Primești un print cu punctajul amănunțit al conferinței, același punctaj ți se proiectează și pe un ecran de lângă catedră, în timp ce vorbitorul ți-l citește cu voce tare. Ca să zic așa, recepționezi textul pe toate părțile, e imposibil să te sustragi. Ceea ce mă deranjează în toată această scenografie nu e nici nonșalanța, nici verva inovatoare, nici tehnologia. Genul de profesor pe care l-am redus, mai sus, la condiția de „portret-robot“ e, nu o dată, simpatic și eficient. E băiat bun. De
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Minerva", înființată la Sadagura de ruși, în timpul războiului dintre 1768-1774 și care a fost subordonată marii loje a Rusiei 102. Insistența mazililor de a fi folosiți în administrație și justiție nu a fost acceptată, existând suspiciunea că intenționau să se sustragă legilor și să divulge informații fostului staroste de Cernăuți, Imbault, socotit a fi spionul domnului Moldovei și al Rusiei 103. Mai mult chiar, ei erau acuzați că intenționau să-l demită pe episcopul ortodox de Rădăuți, Dosoftei Herescul, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
spirit a elitei provinciale era destul de încordată, date fiind agitațiile mazililor din ținutul Cernăuți. Feldmareșalul Drechsel raporta din Sadagura contelui Hadik, la Viena, că mazilii nu au renunțat la proiectul lor de a înființa un consiliu aristocratic, spre a se sustrage legilor și ordinelor imperiale. Consiliul ar fi urmat să fie condus de starostele Imbault, socotit a fi spionul Curții din Petersburg și al domnului Moldovei și, ca atare, un om primejdios pentru autoritățile habsburgice. De aceea, părerea lui era că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o serie de măsuri ce vizau închiderea severă a frontierei, reținerea în carantină a tuturor călătorilor, precum și pedepsirea drastică a celor ce urmăreau să treacă ilegal hotarul în raia sau în Moldova, ca și a celor ce îndrăzneau să se sustragă de la carantină. În campania de prevenire a răspândirii epidemiei în provincie, Balș a implicat și biserica ortodoxă. Acesteia i-a revenit sarcina de a explica pericolul prezentat de ciumă, precum și de a face cunoscute toate deciziile și măsurile autorităților districtuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
decretului primit, a fost numit secretar gubernial în Galiția, dându-i-se speranța obținerii poziției de căpitan de district, aflată atunci în curs de eliberare. Numirea în această funcție a însemnat mult pentru un nefericit, căci astfel el s-a sustras noii presiuni exercitate de domnul referent, contele Odonel; însă de realele necazuri ale momentului n-a scăpat, ele înfășurându-se în jurul său. Maiestatea Voastră! Situația petiționarului năpăstuit este ieșită din comun și a atins cea mai înaltă treaptă a groazei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
gîndirea secolului al XIX-lea. În toate societățile, inclusiv în acestea, există o mare varietate a conduitelor individuale. Membrii lor aderă cu mai multă sau mai puțină fidelitate la normele grupului ; nici unul nu este cu totul incapabil să li se sustragă. Grație acestui mijloc de apărare, avocații poate că ar obține indulgență pentru clienții lor, însă discreditîndu-i atît pe ei, cît și cultura lor. Paradoxal, apărătorii ar întări mulțumirea de sine a acuzării, deoarece ar recunoaște alături de ea superioritatea absolută a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Iisus -s-a alăturat Lui în speranța instaurării unei împărății lumești în care el voia să fie vistiernic. Când și-a dat seama că Iisus îi cheamă pe apostoli pe calea suferinței și a morții, văzându-și iluziile spulberate, ca să se sustragă de la soarta comună, s-a dus și a vândut. Profesorul Groapă a intrat în rezistență, poate în speranța că atunci când vor veni americanii, se va alege și el cu ceva. Timpul trecând, și în zare ne mai zărind decât dezastrul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l! Du-te, c-ai să-l ai pe suflet! Se urnea greu, dar Îndeobște nu se sustrăgea de la sarcina asta ce-i revenea În exclusivitate. - Gata, nea Costică! Acuma-ți fac o frecție să te-nvie. O să te frec de-ai să mă pomenești și pe lumea ailaltă. Oțetu’ de la murături unde-i? L-ai băut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o posibilă situare în lumea ei. Se cere un contact direct cu cosmosul ca să poți să ajungi să domini relitatea; toate astea sunt posibile numai pentru inițiații care au atins un anumit nivel - acela care le permite nu să se sustragă legilor naturii înseși, ci să fie ascultați de ele. Amplex Câinele meu a devenit neliniștit, e neascultător și nu vrea să se întoarcă acasă. A întâlnit o cățelușă tânără și o caută tot timpul numai pe ea. Se împerechează pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acum am devenit pentru tine o barbară, eu care acum pentru tine sunt săracă și mă consideri vinovată pentru că exist, eu am adormit cu vrăji ochii săi de flăcări și ți-am deschis calea către lâna de aur ca să o sustragi fără riscuri. L-am trădat pe tatăl meu, am abandonat lașă regatul și patria, am acceptat să te urmez fugară în exil, ca și cum aș fi fost un trofeu oarecare al tău. Fecioria mea a devenit prada unui bandit străin; dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
meu care era totul pentru mine. Am putut să-mblânzesc balaurii și taurii înfuriați și asupra unuia singur, soțul meu, n-am avut nici o putere. Eu, ce cu filtrele mele magice am stins incendii implacabile, nu sunt capabilă să mă sustrag propriilor mele flăcări. Acum, aceleași descântece, ierburile secrete, arta vrăjilor pe care doar eu o posed, sunt cu totul neputicioase: nici zeița și nici sacrificiile către Hecate cea puternică nu mai au eficacitate. Nu mă mai bucură lumina zilei, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Amoniție Zalmoxis avertizează: „O, neamuri îngrozite de coșmarul friguroasei morți, de ce vă temeți de Styx și de bezne, de umbre lipsite de consistență, subiect al imaginației poeților și amenințări cu o lume ireală? Trupurile vor putea chiar să ne fie sustrase, consumate de timp, devorate de flăcările unui rug; sufletele noastre însă vor avea o soartă diferită. Dezlipite din locul de origine, ele vor trăi veșnic în alte locuințe, în care vor fi primite ca în propria lor casă.” O problemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca-n fiecare zi. Nimeni nu îndrăznise să mi-o fure. În fond, e drept ca zeii să nu ne pedepsească prea aspru, atunci când ni se pare că suntem fericiți. Diana În Cartea XII din Metamorfozele - urmând sfaturile Aiei - am sustras-o pe Ifigenia sacrificiului, punând în locul ei, din voința zeiței Diana, o cerboaică. Am avut o nouă dispută cu Aia în legătură cu tânărul mesager ce se lasă străpuns de sulițe. Îngropare În fiecare dimineață, când mă trezesc îmi privesc membrele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aș fi procedat identic, dacă aș fi fost în locul ei. Eros Aia mă învață că soarta oamenilor e înscrisă în aștri, și nici unui muritor nu-i e dat să se revolte față de ea. Nu e permis să cauți să te sustragi propriului tău destin: orice mică schimbare va deveni sursă de întâmplări teribile, așa cum se petrece în tragediile grecești. Potrivit acestei culturi, nu trebuie să te opui iubirii, atât în cazul legiuit, cât și în cazul contrar. Așadar, cu toată teama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dăduse el dispoziție. Titlul meu submina, evident, veșnicia domniei lui și sfârșea prin a-l face fragil și trecător. Am vorbit cu mulți prieteni, explicitându-le semnificația cărții. Totul se schimbă, se metamorfozează, se transformă. Nici zeii nu pot să se sustragă. Mulți m-au ajutat din invidie. Au făcut în așa fel ca această „autoexegeză” să ajungă la urechile împăratului. Cea mai lovită de scandal a fost Livia, care și așa nu mă suporta. Din pricina Iuliei, pe care o „văzusem” atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am trăit experiențe noi, despovărându-mi ființa de plictiseala aceea letală. Dispariția lui Ulise Pășesc domol pe țărmul mării până la coliba mea. În ritmul pașilor, cât ține distanța asta nu prea lungă, reușesc să-mi trăiesc fulgurant întregul viitor. Mă sustrag destinului comun, ca să intru în rolul unui erou dispărut. Aș dori să fiu ca Ulise. Râvnesc și eu o dispariție asemănătoare. Cred că tocmai dispariția misterioasă a fost aceea care i-a dat eroului grec atâta notorietate. Dar n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
condiționat de o transcendență impusă de regulile de fier ale orașului lui Augustus. Acea uriașă curgere de luxurie izbutea să mă dezechilibreze, să-mi devasteze dimensiunea interioară. Am fugit ca să mă salvez. Ca să mă pot regăsi. Simțeam nevoia să mă sustrag opresiunilor mondenității și sterilității. Roma mă constrângea la o micșorare continuă a puterilor eului, consumându-mi toate energiile creative pe traseele banalității zilnice, pe care nu puteam să obțin decât victorii efemere, în saloanele literare sau în alcovuri. Hybris E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
toleranță și universalism, sfârșește prin a strivi umanismul transnațional de care avem nevoie, înlocuindu-l cu slogane trecătoare și cu apelul la o postmodernitate (și la un postmodernism) care nu rareori sunt niște alibiuri pentru a permite intelectualilor să se sustragă misiunii pedagogice de a începe, de fiecare dată, să explice origini, principii și perspective ale oricărei gândiri și ale oricărei activități consecvente și coerente. În Jurnalul lui Ovidiu, sacralizarea naturii vegetale și animale - situată perfect în linia și în spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]